Ma afund din ce in ce mai mult,nu am puterea sa iau o decizie,sa fac ceva constructiv cu viata mea.mai mult coborisuri decit suisuri,imposibilitatea de a vedea lucrurile clar ma fac sa traiesc intr-o continua stare de agitatie interioara.stiu ca sint singura in masura de a schimba ceva in bine si totusi nu stiu de unde sa incep.vreau sa traiesc o viata a mea,nu sa traiesc prin altii,vreau liniste sufleteasca,vreau ordine.si cu toate ca stiu ce vreau nu reusesc sa pun in aplicare nimic.
In primul rand, tatal este cel care poarta o mare parte din vina, deoarece si-a jignit copilu', care colac peste pupaza are 4 ani... asa ceva nu se face.
este firesc ca acesta (copilul) sa nu se ataseze de tata, daca el o jigneste. va sta cu el doar cand acesta i cumpara ba o bomboana, ba o inghetata, ba ceva de imbracat, pentru ca asat sunt copii. ii atragi foarte usor cu o ciocolata, dar nu ii faci sa tina la tine.