Fiecare copil e exceptional...in felul lui
Fiecare copil e exceptional...in felul lui | Autor: flaviutza
Am deschis acest topic pentru ca simt o presiune imensa asupra copiilor din generatia asta.la o simpla privire,chiar a forumului ,vezi zeci de mesaje ,care mai de care
-al meu e agresiv
-al meu nu vorbeste bine
-nu ma mai inteleg cu fiica
-nu mai vrea sa invete
-e normal copilul meu
si altele.asta nu e nimic ,in comparatie cu realitatea de langa tine.copilul trebuie sa fie perfect.sa invete de mic sa imparta jucariile,sa nu faca crize de isterie,sa nu-si loveasca parintii la 3 ani, sa stie ce stiu ceilalti de varsta lui,sa scape de pampi si biberon pana la 3 ani, sa recite o poezie la 2, sa...sa...
daca e siluet,e prea slab.daca e rotofei,automat e prea gras.daca e retras,nu e bine,trebuie corectat.daca nu vrea sa-si dea jucaria la 3 ani,e egoist si trebuie corectat.ma intreb cati adulti dau un obiect personal daca nu vor.de ce copiii de trei ani trebuie neaparat sa dea jucaria proaspat cumparata?
daca nu vorbeste la 2 ani, te gandesti ca e in urma .nu de alta,dar ti s-a atras atentia de vecina de la bloc,al carui copil turuie poezii la aceeasi varsta.
Comparatiile se fac peste tot.in fata blocului,la gradinita,in parculet.n-am sa uit privirea fi-mii cand i s-a spus ca e un copil rau.nici pe aia cand a primit urmatoarea replica"vaaaai,nu sti poezii la 3 ani?nu se poate"
Comparatii se fac si aici.o mamica spune ca e de neeacceptat ca fetita de 3 ani sa loveasca ocazional parintii.altele spun ca e o greseala in educatie daca la aceeasi varsta se da cu fundul de pamant.
Uneori,comparatiile le facem noi,parintii,fara sa ni se atraga atentia.eu am vorbit devreme,am filmat la 1 ani si 3 luni spuneam"tati imbraca fata".fi-mea a reusit aceasta performanta deabia inspre 3 ani.recunosc,la inceput am fost putin dezamagita.
Oare nu e prea mare presiune asupra copiilor nostri?
De ce suntem atat de orbi si nu vedem ca toti copiii sunt geniali? ca toti stralucesc in anumite domenii? Inclusiv un copil cu handicap care a reusit sa invete prima poezie la 7 ani e genial.pentru ca a reusit totusi.
De ce nu exista macar un topic intitulat "HAI SA NE MANDRIM/LAUDAM CU COPIII NOSTRI?".
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Raspunsuri
light spune:
Flaviuta, e adevarat ca fiecare copil are prorpiul ritm de dezvoltare, si fiecare copil are pasiunile sale si in timp ce unul e foarte priceput la cantat, sau la desen, fiind mai putin priceput la litere sau cifre, altul in schimb, prefera matematica, e poate un mic geniu al matematicii dar nu are ureche muzicala sub nicio forma. Asadar sunt convinsa ca putem spune lucruri frumoase despre copiii nostri, fiecare are cel putin o parte frumoasa cu care ne putem mandri.Si ca sa sa raspund la intrebarea aceasta:
quote:Eu cred ca un astfel de subiect ar ajunge in cele din urma sa creeze aceleasi comparatii de mai sus. Adica daca o mamica vine spune ca fiul ei in varsta de aproape 5 ani a reusit sa scrie 1-2 cuvinte singur, si o alta mamica vine si spune ca al ei are doar 3 ani jumate si scrie chiar si 3 cuvinte singur apare din nou competitia si dorinta mamicilor de a iesi in evidenta cu minunile pe care le face copilul lor in comparatie cu copiii altor mamici. Si de aici la invidie si alt soi de discutii, inclusiv sfaturi si semne de mirare de genul celor descrie se de tine (cum, al tau la varsta asta nu face aia si aia?) nu mai e decat un pas...
De ce nu exista macar un topic intitulat "HAI SA NE MANDRIM/LAUDAM CU COPIII NOSTRI?".
flaviutza spune:
Da ai dreptate Lucia Mirela..insa m-a mirat ca nu exista un loc unde sa se exprime realizarile,succesele copiiilor nostri ci numai defectele..nu vorbeste bine, nu papa tot,e prea slab,prea gras...
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
light spune:
Stiu ca a existat mai demult cel putin un astfel de subiect "sa ne laudam cu copiii nostri" sau "realizarie copiilor" nu mai stiu exact cum se numea, dar a fost cam demult pe forum, nu cred ca il mai gasim.Dar in final ai dreptate, de ce sa nu incercam sa vedem mai mult partea plina a paharului si sa facem mai mult abstractie de cea goala sau sa incercam sa o umplem si pe cea goala?
filofteia spune:
Undeva tot in aceasta zona, eu mi-am pus intrebarea daca nu cumva nu ma laud indeajuns cu Adi al meu.
Oare pana unde ar trebui sa mearga laudele astea?
Dar vezi, eu nu am fost invatata de ai mei cu laude, chiar au fost la polul opus. Am auzit de multe ori cuvinte de genul <<nu esti in stare de nimic>> in conditiile in care am fost mereu in primii trei din clasa, dar ei ar fi vrut mai mult. Eu insa sunt multumita cu nivelul la care am ajuns si cred ca asta este suficient.
Eu de la Adi nu-mi doresc sa fie premiant, dar cred ca este bine pentru el sa stie cat mai multe. Eu am credinta ca asta ii va asigura o viata plina de posibilitati in viitor. Sper insa sa ajunga la un nivel caer sa-l multumeasca pe el in primul rand.
Oricum am ajuns la concluzia ca trebuie sa invat sa ma laud cu copilul meu. Dar de fiecare data cand incerc, nu pot sa nu ma gandesc ca ceilalti poate vor primi aiurea cuvintele mele, ca Adi este doar un copil normal si nu am cu ce sa ma laud.
Cristina_C spune:
De-a lungul timpului am vazut si subiecte de lauda in care mamele evidentiau performantele copiilor. De genul "ura, am scapat de pampersi, de suzeta sau de biberon" sau "stie sa scrie, sa citeasca, sa faca puzzle din f. multe piese, sa mearga cu bicicleta " sau "a inceput sa vorbeasca/vorbeste fluent 2/3 limbi" etc, ca sa nu mai zic de subiectele de la Poznasi cu replicile memorabile ale copiilor.
Ce-i drept am vazut si multe mesaje in care mamele isi exprima ingrijorarea, incecand sa gaseasca rezolvare la problema copilului si asta nu neaparat din cauza presiunii vecinilor, a rudelor sau a oamenilor de pe strada sau din parc (aici solutia e sa ignori) ci si pentru ca o mama simte, pur si simplu, ca ceva nu este in regula cu copilul si intreaba, cere ajutor.
Uneori mama poate sa exagereze, alteori chiar este realista, depinde.
Iar cei care isi permit sa comenteze depreciativ la adresa copiilor nostri sau chiar sa-i apostrofeze direct merita pusi la punct. Au vreo problema, sa discute cu noi intre patru ochi, pe copil sa-l lasa in pace - oricum nu au autoritat morala in fata lui. Intre un strain care ii spune ca-i rau si eu, mama lui, care-i spun ca-i bun, copilul, care are incredere in mine, pe mine ma crede, nu pe X.
simali spune:
Nu este intotdeauna rau sa compari copilul cu alti copii, sa existe o "opinia a strazii" legat de ce trebuie si nu trebuie sa faca un copil, sa ai bunici si vecini care te privesc uneori cu ochi critic.
Vrem nu vrem, noi, oamenii, tindem sa ne raportam tot timpul la cei din jur. "Strada" ne poate ajuta sa ne dorim sa progresam. Competitia, LUATA IN DOZE REZONABILE, favorizeaza progresul.
Sa va spun o faza de la Vlad de la gradinita. El nu era sub nici o forma interesat de litere, citit, scris, etc. Cand se faceau astfel de activitati la gradinita el NU VOIA sa faca. Si era lasat in pace pentru ca noi am rugat de fiecare data educatoarea sa nu-l forteze daca nu vrea. Mutam copilul la o noua gradinita si acolo este un baiatel care scrie si citeste. Copilul meu vede cum Teo e foarte bine vazut de toata luma si laudat de educatoare din cauza asta si incepe sa se intereseze brusc de litere (acum stie toate literele mari si mici de tipar, poate citi propozitii intregi, etc. si fara cea mai mica intreventie din partea noastra). Teo vede la randul lui cum Vladut este foarte bine vazut de educatoare pentru ca stie foarte multe lucruri si incepe sa ceara acasa sa i se citeasca/explice diferite lucruri, el care, inainte, spune bunica lui, nu voia sa i se citeasca decat aceeasi carte la nesfarsit. A aparut in clasa o concurenta intre ei doi, concurenta care a antrenat si alti copii. Ei stau impreuna in banca; se compara tot timpul, se contrazic, se contreaza, in mare nu se prea inteleg. Dar sunt atrasi inexplicabil unul de celalalt. Cand doamna a vrut sa-i separe (pentru ca au ajuns sa-si mazgaleasca caietul unul celuilalt) au protestat si au promis ca se fac "cuminti".
alice
simali spune:
De fapt este adevarat: fiecare copil este exceptional in felul lui. Dar sa nu exageram nici cu exceptionalul. Eu am vazut ambele capete ale balaurului:
1. Am o prietena in SUA; vine din cand in cand in RO. La ei e o moda sa spui tot timpul ca tot ce face copilul e super. Si la scoala este la fel. Nu-si face tema astazi: "OK, Chrissy, grate!" Mananca ca porcul "Grate". Mie mi se pare de fapt ca in felul acesta insulti inteligenta copilului, ca-l tratezi ca pe un retardat. Ca de fapt incurajezi sa se poarte ca un retardat.
2. Mama mea: cand eram eu copil tot timpul exista undeva o fata care facea TOTUL mai bine decat mine. Mereu imi spunea cat de grozava este X sau Y, cum eu nu fac si nu dreg. Si astazi este extrem de critica si atenta la cele mai mici detalii - asa e ea, e o mama iubitoare si stiu ca nu o face din rautate; si cu ea insasi este foarte critica. Dar este foarte greu sa fi tot timpul pus sa alergi intr-o cursa in care proprii tai parinti iti spun ca nu castigi. Apoi cresti, te uiti in urma si vezi ca fetele cu care te comparau nu erau deloc mai bune decat tine; ca erau fete normale, cu problemele lor, cu esecurile lor, adeseori mai mari decat ale tale.
Poate ar trebui sa spunem mai degraba: "Fiecare copil este absolut normal in felul sau iar pentru noi va fi intotdeauna exceptional pentru ca este al nostru".
alice
ruxij spune:
Adica ce e aia "grate?". Gratinat? LoL
Nimanui nu ii place sa te auda laudandu-te cu copilul personal, mai cu drag sare lumea sa te ajute daca ai o problema :)). Eu desi ma straduiesc f. mult, tot cred ca ma laud prea mult cu cupilul, da' ce sa fac daca el e asa un exceptional si jumatate? :)) :))
Dorsilia spune:
quote:
Originally posted by simali
De fapt este adevarat: fiecare copil este exceptional in felul lui. Dar sa nu exageram nici cu exceptionalul. Eu am vazut ambele capete ale balaurului:
1. Am o prietena in SUA; vine din cand in cand in RO. La ei e o moda sa spui tot timpul ca tot ce face copilul e super. Si la scoala este la fel. Nu-si face tema astazi: "OK, Chrissy, grate!" Mananca ca porcul "Grate". Mie mi se pare de fapt ca in felul acesta insulti inteligenta copilului, ca-l tratezi ca pe un retardat. Ca de fapt incurajezi sa se poarte ca un retardat.
2. Mama mea: cand eram eu copil tot timpul exista undeva o fata care facea TOTUL mai bine decat mine. Mereu imi spunea cat de grozava este X sau Y, cum eu nu fac si nu dreg. Si astazi este extrem de critica si atenta la cele mai mici detalii - asa e ea, e o mama iubitoare si stiu ca nu o face din rautate; si cu ea insasi este foarte critica. Dar este foarte greu sa fi tot timpul pus sa alergi intr-o cursa in care proprii tai parinti iti spun ca nu castigi. Apoi cresti, te uiti in urma si vezi ca fetele cu care te comparau nu erau deloc mai bune decat tine; ca erau fete normale, cu problemele lor, cu esecurile lor, adeseori mai mari decat ale tale.
Poate ar trebui sa spunem mai degraba: "Fiecare copil este absolut normal in felul sau iar pentru noi va fi intotdeauna exceptional pentru ca este al nostru".
alice
quod erat demonstrandum!
mai bine de atat nici eu nu puteam spune. Si eu am observat ca cei "de dincolo" mai ales din state au tendinta asta de a-si lauda puii intruna chiar si cand nu fac nimic bun iar romanii au tendinta sa fie exigenti la maxim chiar si cu copiii ce-si dau silinta si au realizari. Ambele variante sunt in defavoarea copilului, pt ca sunt exagerate.
Punctual, aici e o comunitate unde in mare parte intra viitorii parinti, si parintii ca sa faca schimb de experienta, sa caute sprijin, si mai putin ca sa puncteze realizarile copiilor. Sunt si astfel de subiecte, oricum.
Cel mai constructive cred ca ar fi subiectele care ar trata modul cum s-a ajuns la anumite reusite, de ex: "Cum am reusit copilul sa foloseasca olita", "cum a invatat sa manance singur", etc. In felul asta ar fi impuscati doi iepuri, ne-am si lauda si am si ajuta pe altii prin puterea exemplului
ruxij spune:
Persoanele mai optimiste, isi vad si copilul in culori mai roz. Alea pesimiste si cu mai putina incredere in fotele proprii, o sa aiba mereu angoase nefondate si in legatura cu copiii personali.
Al meu a mers la olita singur f. tarziu, da' in rest chiar ca e "great", io asa il vad si sa nu ma contrazica cineva ca ii sar la beregati, ii trag o tigaie in cap, vad eu 