A murit bunicul meu drag
Am scris aceste randuri pentru ca voiam sa imi impartasesc durerea mea si voua.Stiu ca sunte-ti alaturi de mine si chiar daca nu scrie-ti si ca ma sprijiniti moral.
Sunt tare,tare trista si atat am putut sa astazi.........din 2005 o tin tot intr-o inmormantare.
In 2005 a murit tata lui tata,la 1 an si 11 zile 2006 a murit mama lui tata iar acum in 2007 a murit tata lui mama.
Parca e prea mult pentru sufletul meu deja.
Simteam nevoia sa ma descarc aici la noi pe DC pentru ca stiu ca imi ve-ti intelege durerea.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=93574
Povestea fetitei noastre
http://community.webshots.com/user/gonghy
Poze cu noi
Laura si bebe Maya
Raspunsuri
annnna35 spune:
Condoleante!
Stiu prin ce treci, pentru k si la mine s-a intamplat cam la fel, dar in perioada 1995-1997. Am pierdut trei dintre bvunicii mei.
Nu ne ramane decat sa-i pastram in amintire asa cum erau si , din cand in cand , sa ne rugam pt sufletul lor. Tristetea va trece, cu timpul.
Multi pupici...si curaj!
Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.
Mariaa spune:
imi pare tare rau Laura :((
fii tare pentru fetita ta ! se spune ca atunci cand un suflet de batran se ridica la cer, un suflet de copil prinde viata gandeste-te la asta, poate o sa te ajute sa treci pentru durere mai usor cumva...
oricum esti o norocoasa ca i-ai avut atat de mult alaturi. bunicii mei nu mai sunt de pe cand aveam cam 7-8 ani insa ii pastrez in memorie cu mare drag.
scrie-mi pe PM daca te ajuta sa vorbim mai mult.
te pup,
Mariaa
rabdarea este cheia fericirii !
Doris-Alina spune:
Laura, draga mea, ce pot sa-ti spun? multa putere si tarie, sa treci peste aceasta grea pierdere.
Si eu mi-am pierdut bunicul, omul cel mai drag sufletului meu, tu cunosti povestea mea, el mi-a fost de fapt ca un tata, de la 1 an...
Acum, amintirile frumoase cu el, sunt povesti de adormit pentru Ines!
Si ca sa treci peste acest gol, uite iti scriu aici, un fragment dintr-o poveste, pe care i-o spun eu fetitei mele...
Cand simti ca sufletul iti plange, citeste-o!
Fetita isi pierdu privirea undeva departe...in amintirea ei se puteau auzi glasuri dragi si pierdute din trecut:
-Draga bunicului...vezi cum ninge? Desi tin foarte putin...fulgii sunt vesnici, pentru ca fiecare ninsoare e unica, la fel ca si noi, iar fata bunicului stralucea de drag.
-Dar bunicule, mie imi vine mereu sa plang cand mi se topesc fulgii in palma...uneori ma urasc pentru ca sunt atat de calda...si urasc soarele care straluceste si topeste zapada, spuse trista fetita cuibarindu-si chipul rosu in pulovarul gros de lana al bunicului care ofta sarutand-o pe frunte.
-Draga mea...nimeni nu este pregatit niciodata sa piarda ceva sau pe cineva drag...mereu suferim cand se intampla asta...chiar daca despartirea este pentru o clipa, pentru un an sau pentru totdeauna...atunci cand iubim ceva sau pe cineva...suferim sa ne despartim, suferim sa nu il mai putem vedea, simti, auzi..., dar fiecare intamplare are un rost anume, iar ceea ce ne ramane este de nepretuit.
-Dar bunicule, dupa ce fulgul dispare...ce ne mai ramane?
-Ne ramane amintirea lui...,viata lui scurta, dar magica..frumusetea lui inainte de a se topi... Cum ar fi fost draga mea, daca fulgul ar fi ramas vesnic sau ar fi disparut la mijlocul caderii lui?
-Pai..., nu cred ca mi-ar place sa fie vesnic iarna...imi place si vara, spuse fetita zambind la amintirea cireselor si a ierbii, a randunicilor care isi faceau cuib la stresina casei.
-Ai vazut? Fiecare lucru si fiecare om are un drum pe care trebuie sa il strabata, chiar daca la capatul lui trebuie sa se desparta de multe fiinte si locuri dragi...daca ar fi vesnic, nu ar mai fi atat de frumos...ar deveni doar un bagaj enorm si greu asemeni unei pietre..., spuse bunicul in timp ce fetita se ridica si alerga afara sa prinda fulgii pe buze si in palme razand vesela.
-Bunicule...iubesc fulgii si ma bucur ca la anul va ninge iarasi, iar cei de acuma vor trai in sufletul meu mereu,...mereu,...ca si tine bunicule...ca si tine...!
Fetita de odinioara isi sterge lacrimile de dor si drag...e mare acuma, fulgii cad in continuare...doar bunicul nu mai este cu ea...
Au ramas acolo pe prispa casei lui doar amintirile...amintirea lui...
Amintire pe care o va purta mereu cu ea si pe care nimeni, niciodata nu o va putea face sa fie mai putin vie...nu va putea sa i-o ia...acea amintire care pe masura ce timpul trece este mai pretioasa...
Amintirea unui batran schiop in urma razboiului care mereu o astepta in prispa casei pe un scaunel mic si verde, scorojit de vreme si timp...,amintirea povestilor si pildelor lui frumoase pe care i le spunea in timp ce o adormea pe bratele lui incercate de ani si viata...,amintirea tigarilor Marasesti din pulovarul bunicului...,a cataractei lui de pe ochiul stang...,a rasului lui gros si frumos...care si acuma il mai aude...a bratelor lui calde si primitoare...aceasta amintire va fi mereu vie si nepretuita.
Tanara zambi si incepand sa rada cu lacrimi in privire, alerga afara sa prinda din nou fulgii pe buze si in palme...
-Vezi bunicule ce frumos ninge?...intreba ea privind Cerul...
De undeva din amintire bunicul ii raspunse fericit si tusind de la tigari:
-Da, draga bunicului...frumos mai ninge afara..., dar tu vei fi cea mai frumoasa iarna a mea...si te voi astepta mereu sa ma ningi cu sufletul tau frumos...
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43322&whichpage=1" target="_blank">Povestea printesei mele
www.onetruemedia.com/shared?p=222b88dcea173192314fc3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">MONTAJ INES
POZE CU NOI
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=228e2d97ca6a85170ac141&source=browse" target="_blank">Sweet memories
Marilena12 spune:
Frumos, zilele acestea m-a durut sufletul, acasa la parinti a murit un vecin, mai mare decat mine cu cativa ani, avea acum cam 36 de ani, avea doi copii destul de micuti, si ne obisnuisem cu prezenta intregii lui familii gard langa gard cu noi...A avut o moarte ingrozitoare, a fost trasnit in mijlocul Dunarii intr-o barca metalica.
Era un barbat sanatos si zdravan, padurar de profesie, iubitor de natura si de distractii, noi il consideram cam grosolan, dar era fiu al unei mame batrane, sot al unei femei tare cumsecade, si tata a doi copilasi de 14 si 7 ani.
Nu era genul de om la care sa te gandesti ca va muri vreodata, poate doar batran.
M-au cuprins amintirile, ma gandeam la cei care mi-au fost dragi si care nu mai sunt...
Trece viata...prea repede poate...
Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti! Condoleante din suflet, Laura!
Multumesc pentru poveste, Doris!
Mari
pisimuky spune:
Gonghy, Dumnezeu sa-l odihneasca pe bunicul tau ! Sincere condoleante ! Gandeste-te, totusi, ca tu ai avut privilegiul de a-l cunoaste... Eu nu mi-am cunoscut decat bunicii ( cei de sex masculin ), pe cel din partea tatalui nu l-am prea agreat, era un mosulet tare morocanos si inchis la minte ( a si murit de multi ani ), n-am avut o relatie apropiata cu el nici unul dintre nepoti in schimb pe cel din partea mamei l-am adorat, copil fiind, pt. ca nici el nu mai este de cand aveam eu 12 ani... Stiu cat de tare trebuie sa suferi pentru ca si eu am suferit ingrozitor atunci cand s-a dus...
Mamica de nazdravan Rares si Mihnea
Good things last forever.
Criss75 spune:
Gonghy, Dumnezeu sa-l odihneasca pe bunicul tau !
Imp pare rau, stiu ce simti. Eu mi-am iubit bunicii (din partea mamei) foarte mult. Au trecut 10 ani de cand au murit amandoi si totusi imi amintesc mereu de ei si e normal, pentru ca am crescut practic la ei. Bunicul a murit in 2 decembrie si bunica imediat dupa el, in 20 ianuarie, asa ca lovitura a fost dubla. Ei erau foarte apropiati si bunica cred ca nu s-a putut obisnui cu moartea lui si fiind si cardiaca, dupa cateva saptamani a murit si ea.
gonghy spune:
Va multumesc fetelor din tot sufletul pentru gandurile bune.
Astazi a fost inmormantarea si am plans tare,tare mult.
Cred ca daca nu ar fi Maya as suferii foarte tare,dar ea imi da putere sa trec mai departe.Imi vine mereu sa plang dar cand ma duc la ea in camera si o vad imi trece.
Imi este tare greu,parca a fost prea de tot acum in trei ani,trei inmormantari.
Acum mai am doar pe bunica din partea mamei si saracutza de ea spunea ca poate la anul urmeaza ea ca acum ce sa mai faca singura in toata casa ,fara sa il mai vada..............
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=93574
Povestea fetitei noastre
http://community.webshots.com/user/gonghy
Poze cu noi
Laura si bebe Maya
ardeiash spune:
draga mea condoleante!
cunosc sentimentele pe care le simti acum! crede-ma ca durerea va trece cu timpul.. si-ti vei aduce aminte cu mult dor si drag despre ei.... si numai de lucruri bune!
si eu mai oftez inca dupa ei.. nu ma iam de mult bunici si cand vad un copilas ce are strabunici ma bucur mult pentru el.... eu aveam 4 ani cand mi-am pierdut primul unic.. apoi 14 ani.... e sfasietor!
fii tare insa!
s-auzim numai de bine! si