de ce nu ambele?
Raspunsuri - Pagina 2
diana_jors spune:
Salut,
Depinde si ce fel de cariera... eu in luna a 6-a de sarcina am schimbat firma la care lucram, si m-am semireprofilat (daca se poate spune asa), pentru ca jobul pe care il aveam inainte, desi imi placea enorm de mult, imi ocupa 8-10 ore la birou si pe drum, plus de multe ori inca vreo 2 acasa. Si nici week-end-uri nu aveam ca lumea, ca trebuia sa fiu la dispozitie la telefon.
Fara copii mi s-a parut ok, dar cu copil nu mai era ok.
Da, se poate face si cariera, dar cu anumite limite si restrictii daca vrei sa fii apropiata de copil si sa il educi asa cum vrei tu (si nu cum nimereste din mana altora).
Cam asta e parerea mea 
Diana 
de 
Alex (23.04.07)
ruxij spune:
Voi faceti ce doriti si vedeti-va de viata voastra, nu a cerut nimeni sfaturi aici.
Nu ai pe ce te baza in "asigurarile" tale, poate sunt valabile pentru tine, nu pentru toata lumea. Eu am pe ce ma baza cand iti spun ca scenele descrise de tine sunt doar in telenovela "marimar". Si eu am fost copilul unei femei destepte si cu cariera si nu a curs nici un rau de lacrimi, e modelul meu in viata. Copilul meu e well adjusted, iar programul meu f. flexibil. Cred ca la tine e vorba de "wishful thinking" sau "sa moara si capra vecinului". Se pot face amandoua si e f. bine si pentru copil, ca model si pregatire pentru viata.
Fania spune:
Si eu le combin pe ambele chiar daca lucrez si cate 10 ore/zi iar timpul petrecut cu familia stiu sa-l apreciez, ...DOAR CA ...uneori in zilele frumoase de primavara sau de toamna tarzie alergand cu masina de la o intalnire la alta mi-asi dori cu ardoare sa-l dau naibii de job si sa alerg cu copilul in parc, sa mancam pe banca, sa ne plimbam cu rolele, sa jucam un fotbal de pomina pe iarba....RECUNOSC SUNT VINOVATA si as renunta mai ales cand vad cat de repede creste, iar intre after school si EU as alege EU cu ochii inchisi chiar daca sunt o femeie desteapta si cu cariera. Noroc ca-mi trece...
poze
Elise spune:
eu as vrea sa le fac pe amindoua, da' deocamdata nu sint capabila sa ma desprind de acasa. E si bb prea mic, nah, 6 luni...
Si trebe sa ma si adun dupa ce am sarit calul cu programu' in ultimii ani, si mi s-a cam luat.
Oricum, in RO eu n-am prea vazut cariera de la 8 la 17.
Poate de la 8 la 20, in cazurile bune.
Elise & BBLisa
marcellinna spune:
Cand fetita mea a mers la camin avea 2 ani si jumatate.Pana atunci am rezolvat cu un an de concediu de maternitate si apoi cu o bona.
Cand am dat-o la camin n-a fost nicio problema pt ea.
Din fericire caminul era aproape de casa,copiii din grupa ei erau copii vecinilor deci ii cunostea.Ar fi mers si duminica daca ar fost posibil.Cu mine era de la ora 16 pana a doua zi dimineata,timp in care faceam cumparaturi impreuna,ne jucam, iar treburile casnice mi le faceam cand ea ori era ocupata sa se joace cu copiii din vecini ori cand deja dormea.Copiii se intalneau ori la mine acasa ori la ei acasa,atentie nu o lasam in vecini ca sa ma duc la coafor si nici ca sa-mi lustruiesc mobila linistita o lasam acolo pt ca ea vroia sa mearga si aveam un acord cu vecinele in acest sens,niciuna nu se supara daca copiii hotarau sa stea la unul sau la altul.
Stateam si mult timp impreuna doar noi doua si acel timp era folosit in mod util.Am fost cu fiecare ocazie de timp cu soare in excursii pe langa oras sau chiar si in strainatate si stia ca daca are chef de iesit eu sunt in stare sa spal vasele noaptea sau sa spal/calc o gramada de haine tot noaptea ca sa-i fac pe plac si sa o duc in parc sau sa stau pur si simplu cu ea sa ma uit la un film.
Cand a avut 5 ani am dat un examen si am suplinit o educatoare timp de doi ani si o saptamana venea cu mine la grupa,o saptamana am lasat-o la grupa unde incepuse ea caminul pt ca nu a vrut sa se desprinda de acei copii.
Niciodata nu mi-a spus atunci "mama stai prea putin cu mine "pt ca poate a simtit ca timpul pe care mi-l petrec cu ea era dedicat doar ei si ii era suficient.Era fericita atat acasa cat la camin.uneori ma ruga sa o las la rude si refuzam eu iar ea era dezamagita.Deci nu sunt sigura ca toti copiii vor neaparat sa stea vesnic cu mama.
Crescuse si am divortat de tatal ei si atunci chiar nu am mai putut sa stau cu ea,ocupata fiind 14 ore din 24 timp de 2 ani cu doua locuri de munca,pt a putea plati noua casa,facturi,s.a.m.d.Dati cu pietre in mine pt asta,ea nu a dat ci a inteles.
Fiecare face cum crede de cuviinta dar m-am saturat sa tot aud reprosuri care mai de care mai elegante care in cele din urma spun "o mama adevarata nici nu indrazneste sa ceara sa aibe serviciu".
Cam asa suna mesajele pe care le primesc de la UNELE repet unele mamici casnice ce cred ca o mama ce lucreaza nu-i tocmai mama si ca tinand agatati copiii de fustele lor doar copiii lor se dezvolta normal afectiv,fizic si mai fac si pe martirele/eroine zicand "eu sunt o mama ce ma dedic exlusiv copiilor si familiei" de parca noi celelalte am fi toate niste denaturate.
Repet ,ma refer doar la UNELE mamici casnice.La un moment dat una din asta(ca nu-i pot zice altfel) mi-a zis ca am fost o frustrata in casnicie ca poate n-am fost in stare sa scot din exsotul meu ce-i mai bun din el asa ca d'aia s-a terminat casnicia mea,ca n-am stiut sa fiu suficient de feminina pt asta.FIIIR-AAR sa fie asta mi-a pus capac la toate.O sa intelegeti de ce nici acum dupa 5 ani inca nu am o prietena aici.
Bineinteles mamica asta considera ca rolul tatalui in familie e doar cel de a merge la munca sa castige bani si nu trebuie in niciun caz sa schibe un pampers in viata lui cu niciun pret si nici sa fie deranjat din activitatile lui(stat la tv cu ochii in ziar)de copii,ca doar exista ea mama care sa se ocupe exculsiv de copii si casa si ca ea "feminina" in toti porii il intelege ca e obosit.
In viziunea ei tatal nu trebuie sa aiba un rol afectiv si educativ el merita iubit pt ca asa srie in certificatul de nastere al copiilor ca el e tatal.
Foarte bine ca unele isi dedica tot timpul familiei,ca isi permit sa o faca,nu sunt invidioasa chiar deloc.Fiecare cum doreste si poate.
Dar credeti-ma eu acum sunt cu munca la domiciliu deci un fel de semicasnica dar si acum de cate ori aud treburi din astea aproape ca-mi vine un soi de urticarie.
Anul trecut mi-a venit fata acasa zicandu-mi ca un coleg (atentie e la liceu) a afirmat sus si tare ca acei copii ai caror mame lucreaza si nu se dedica la 360 grade familiei,revin acei copii sunt toti niste dezechilibrati.Asta in conditiile in care are doar vreo 5 colegi ale caror mame lucreaza.
L-a intrebat pe acel coleg daca oarecand nu stiu cand a vazut ceva in comportamentul ei ca ar fi dezechilibrat,asta in conditiile in care eu mama ei lucrez si am lucrat si cand ea era mica si baiatul in lipsa de argumente a raspuns"pai esti si desteapta si frumoasa si blonda ceva nu-i in regula".
Cu frumoasa lectie i-au spalat parintii creierii si foarte util a fost timpul pe care si l-au petrecut cu copilul asta.
ruxij spune:
Bullshit fratilor cu vine copilul plangand, nu sunteti mame adevarate, bullshit si iar bullshit! Ati avut mame care au lucrat? Majoritatea celor pe care ii cunosc au avut si sunt oameni de toata isprava. Totul e sa gasesti un echilibru. Nici zi si noapte la servici, nici toata ziua acasa, ca nu-i trebuie copilului asa ceva dupa 3-4 ani incolo, nu mai sta nas in nas cu tine. Eu sunt norocoasa ca pot sa mancam si pe banca in parc (chiar ieri am facut-o-am si scris la copilasi de 2002), sa mergem cu bicicleta, sa jucam tenis etc. si asta zilnic, pot sa plec de la munca cand vreau eu, nu stau 10 ore pe zi, nu stau weekenduri. Se poate. Mamicile care nu sunt asa norocoase ca mine dpdv program, sunt convinsa ca fac si ele tot ce pot mai bun pentru copiii lor si copiii le vor aprecia, asa cum imi apreciez si eu ambii parinti pentru ceea ce au facut pentru mine.
marimar spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Bullshit fratilor cu vine copilul plangand, nu sunteti mame adevarate, bullshit si iar bullshit!
mai incet cu inversunarea, ca nu e semn bun...
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
marimar spune:
quote:
Originally posted by marcellinna
Cand fetita mea a mers la camin avea 2 ani si jumatate.Pana atunci am rezolvat cu un an de concediu de maternitate si apoi cu o bona.
Cand am dat-o la camin n-a fost nicio problema pt ea.
Din fericire caminul era aproape de casa,copiii din grupa ei erau copii vecinilor deci ii cunostea.Ar fi mers si duminica daca ar fost posibil.Cu mine era de la ora 16 pana a doua zi dimineata,timp in care faceam cumparaturi impreuna,ne jucam, iar treburile casnice mi le faceam cand ea ori era ocupata sa se joace cu copiii din vecini ori cand deja dormea.Copiii se intalneau ori la mine acasa ori la ei acasa,atentie nu o lasam in vecini ca sa ma duc la coafor si nici ca sa-mi lustruiesc mobila linistita o lasam acolo pt ca ea vroia sa mearga si aveam un acord cu vecinele in acest sens,niciuna nu se supara daca copiii hotarau sa stea la unul sau la altul.
Stateam si mult timp impreuna doar noi doua si acel timp era folosit in mod util.Am fost cu fiecare ocazie de timp cu soare in excursii pe langa oras sau chiar si in strainatate si stia ca daca are chef de iesit eu sunt in stare sa spal vasele noaptea sau sa spal/calc o gramada de haine tot noaptea ca sa-i fac pe plac si sa o duc in parc sau sa stau pur si simplu cu ea sa ma uit la un film.
Cand a avut 5 ani am dat un examen si am suplinit o educatoare timp de doi ani si o saptamana venea cu mine la grupa,o saptamana am lasat-o la grupa unde incepuse ea caminul pt ca nu a vrut sa se desprinda de acei copii.
Niciodata nu mi-a spus atunci "mama stai prea putin cu mine "pt ca poate a simtit ca timpul pe care mi-l petrec cu ea era dedicat doar ei si ii era suficient.Era fericita atat acasa cat la camin.uneori ma ruga sa o las la rude si refuzam eu iar ea era dezamagita.Deci nu sunt sigura ca toti copiii vor neaparat sa stea vesnic cu mama.
Crescuse si am divortat de tatal ei si atunci chiar nu am mai putut sa stau cu ea,ocupata fiind 14 ore din 24 timp de 2 ani cu doua locuri de munca,pt a putea plati noua casa,facturi,s.a.m.d.Dati cu pietre in mine pt asta,ea nu a dat ci a inteles.
Fiecare face cum crede de cuviinta dar m-am saturat sa tot aud reprosuri care mai de care mai elegante care in cele din urma spun "o mama adevarata nici nu indrazneste sa ceara sa aibe serviciu".
Cam asa suna mesajele pe care le primesc de la UNELE repet unele mamici casnice ce cred ca o mama ce lucreaza nu-i tocmai mama si ca tinand agatati copiii de fustele lor doar copiii lor se dezvolta normal afectiv,fizic si mai fac si pe martirele/eroine zicand "eu sunt o mama ce ma dedic exlusiv copiilor si familiei" de parca noi celelalte am fi toate niste denaturate.
Repet ,ma refer doar la UNELE mamici casnice.La un moment dat una din asta(ca nu-i pot zice altfel) mi-a zis ca am fost o frustrata in casnicie ca poate n-am fost in stare sa scot din exsotul meu ce-i mai bun din el asa ca d'aia s-a terminat casnicia mea,ca n-am stiut sa fiu suficient de feminina pt asta.FIIIR-AAR sa fie asta mi-a pus capac la toate.O sa intelegeti de ce nici acum dupa 5 ani inca nu am o prietena aici.
Bineinteles mamica asta considera ca rolul tatalui in familie e doar cel de a merge la munca sa castige bani si nu trebuie in niciun caz sa schibe un pampers in viata lui cu niciun pret si nici sa fie deranjat din activitatile lui(stat la tv cu ochii in ziar)de copii,ca doar exista ea mama care sa se ocupe exculsiv de copii si casa si ca ea "feminina" in toti porii il intelege ca e obosit.
In viziunea ei tatal nu trebuie sa aiba un rol afectiv si educativ el merita iubit pt ca asa srie in certificatul de nastere al copiilor ca el e tatal.
Foarte bine ca unele isi dedica tot timpul familiei,ca isi permit sa o faca,nu sunt invidioasa chiar deloc.Fiecare cum doreste si poate.
Dar credeti-ma eu acum sunt cu munca la domiciliu deci un fel de semicasnica dar si acum de cate ori aud treburi din astea aproape ca-mi vine un soi de urticarie.
Anul trecut mi-a venit fata acasa zicandu-mi ca un coleg (atentie e la liceu) a afirmat sus si tare ca acei copii ai caror mame lucreaza si nu se dedica la 360 grade familiei,revin acei copii sunt toti niste dezechilibrati.Asta in conditiile in care are doar vreo 5 colegi ale caror mame lucreaza.
L-a intrebat pe acel coleg daca oarecand nu stiu cand a vazut ceva in comportamentul ei ca ar fi dezechilibrat,asta in conditiile in care eu mama ei lucrez si am lucrat si cand ea era mica si baiatul in lipsa de argumente a raspuns"pai esti si desteapta si frumoasa si blonda ceva nu-i in regula".
Cu frumoasa lectie i-au spalat parintii creierii si foarte util a fost timpul pe care si l-au petrecut cu copilul asta.
Macellina,
nu cred ca ai vreun motiv sa te invinovatesti, atita timp cit ai facut tot ce se putea omeneste posibil mai bine pentru copil nu ai de ce sa-ti faci nici cel mai mic complex !
Uneori, din pacate, in viata nu prea avem de ales...
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
ruxij spune:
quote:
Originally posted by marimarquote:
Originally posted by ruxij
Bullshit fratilor cu vine copilul plangand, nu sunteti mame adevarate, bullshit si iar bullshit!
mai incet cu inversunarea, ca nu e semn bun...
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
Edit: m-am razgandit. Toate cele bune!
april spune:
Fiercare vede viata intr-un anume fel, fiecare are anumite prioritati. Daca eu, de-a lungul vietii mi-au urmat cat de cat linia imaginara trasata in tinerete pot spune ca am reusit. Depinde si ceea ce-ti propui. Niciodata nu poti spune ca ai facut TOT ce ti-ai dorit sau CUM ti-ai dorint, insa daca nu te abati foarte tare de la directie, eu zic ca e ok PT TINE, CU TINE.
Nu as fi pe deplin implinita daca as avea o cariera de succes insa n-as avea unde sa ma retrag, sa ma incarc, sa ma odihnesc, cu cine sa ma sfatuiesc, pe cineva pe care sa iubesc,....
Asa cum n-as fi implinita daca as sta acasa sa am grija de familie.
Asta sunt eu, ASA sunt eu. Dar nu inseamna ca cele care au o cariera dar n-au familie, sau invers care stau acasa nu sunt implinite.
Depinde de fiecare dintre noi cum si ce ne dorim de la viata. Pe fiecare il face fericit ceva.
Secretul e sa gasesti drumul spre acel CEVA, indiferent ce inseamna asta pt unii sau altii dintre noi.