Foc de tabara la etajul 10

Foc de tabara la etajul 10.

Intr-o zi de vara, prin vara lui ’77, am iesit cu tata si cu Mina la “promenada”… plimbari pe care le faceam doar cu papa in orice zi din saptamana, atunci cand ne pocnea pofta.Un film ales de noi, o plimbare prin Cismigiu sau Herastrau, si o ocazie sa mancam inghetzata fara stirea mamei si a bunicii, care ne interziceau inghetzata CATEGORIC, ca sa nu facem “galci”. Cu papa era altceva..il abuream, il pupam, si ne lua cata inghetzata puteam sa caram in bratze,inghetzata pe care o basculam in doi timpi si trei miscari, in asa fel incat pina ajungeam acasa, amigdalitele erau deja “suferinde”, dar puradeii erau fericiti. Urla bunica la toti 3, si lasam buza incolonati( cu tata in frunte) , dar cand scapam de sub privirea ei, radiam multzumitzi:D( N-am sa uit NICIODATA inghetzata la “pahar” de 3 lei. Buna mai era. Sint aproape 30 de ani de-atunci…si am mancat inghetzata in Roma, New York, Los Angeles, pina si in Republica Dominicana. NICAIERI in lume nu exista inghetzata mai buna. In fiecare vara ma trezesc tanjind dupa paharelul ala nenorocit de plastic, si dupa linguritzele alea mici si anemice, care de cele mai multe ori ti se rupeau in gura, si ajungeai sa te lupti cu paharul..care si el -mama lui de pahar pricajit- se spargea daca-l chinuiai prea mult…si incheiai distractia cu juma de inghetzata pe “pept”).
In ziua aia alesesem eu filmul.Aurul lui MacKenna.L-am ales pt ca era un film cu Gregory Peck, actor pe care mama il decretase “gagicul meu” ( al ei, ca eu n-aveam ganduri atit de cretze pe vremea aia..cel putin nu inca:P ), si eram curioasa sa il vaz pe individul cu care il “insela” mamitza pe papa. In fine, era un film cu “cowboy si indieni,“plin”de cai, pistoale, poc poc, “blugi originali”, indieni mumosi cu pletele in vant, si dame mladioase care urlau ca din gura de sharpe, cu orice ocazie oferita. Unde mai pui ca vorbeau si engleza!!!
Aveam 8 ani, si inca nu aflasem ca sint fata, si nu COWBOY. Aveam vesta cu franjuri din piele intoarsa rosie si fusta mini din acelasi material, aduse din America. Cine mai era ca mine? Eram cea mai tare din parcare…si parcarea era goala. Stateam calare pe patinele cu rotile cat era ziulica de lunga, si imi inchipuiam ca am cal cu 8 roti. Ce imaginatie de copchil bolnav. Of, Doamne.
Deci..promenada cu “amiral Pircea” ( de la Mircea i se tragea) si Mina. Antren, harmalaie, centrul Bucurestiului de “alta data” cand era curat si ingrijit, si vitrinele erau inca pline de produse autohtone pe care nu-ti era frica sa le cumperi. Inca nu aparusera faimoasele “cartele” de ulei, zahar si faina, si cozile interminabile la alimentara, aprozar, sau chiar tutungerie( tin minte o coada de 5 ore,-cativa ani mai tarliu-..pt lumanari…aia distractie, neamule).
”La bulivar , birjar… la bulivar”. Numai la “bulivar” nu ne ducea troleibuzul..hahaha. Ne ducea la “cimotograf” la Patria…dar incerc sa-mi aduc aminte daca pe vremea aia “floricelele” erau la moda , sau popcorn- cum spun “smecherii” in ziua de azi- dar tre sa va corectez : se aude PAPCORN…nu POPCORN. In “inglish” nu se citeste asa cum se scrie. Deci, NO COMMENT se aude NOU CAMENT nu se aude NO COMENT. Este extrem de penibil sa stau sa ascult lumile cum asasineaza nu una, ci doua limbi. Fie-va mila, nene. Ca si asa am probleme cu limba materna.
Dar iar bat campii. Pina termin eu povestea, mor si caii, si MacKenna, crapa si tot tribul de indieni, cu tot cu buffalo.
DECI…filmul a fost tare “distractiv” pt tata, si extreme de educativ pt mine si Mina. Luam notitze amandoua- cu ochii mintii- si parca vad si acum ce concentrate eram asupra trupei de shoc a lui MacKenna si ce priceputi erau ei cu “chistoalele” si martzoagele lor americane. Dar mai presus de toate, erau priceputi cu doua “chietre” si un shomoiog sau o mina de paie..ptiiii… ce fos strashnic mai faceau ei. Cum nu aveam de unde sa facem rost de “revolvere” sau de cate un cal inaripat in plin Bucuresti ( mai exista o MICA problema: chiar daca am fi facut rost de cate un cal …cum ii urcam pina la etajul 10? Ca pe balcon bunica SIGUR nu ne-ar fi lasat sa-i gazduim. Ce femeie cu inima de “chiatra” ), ne-am gandit noi ca ar fi o realizare mare daca am reusi sa facem si noi un foc de-ala smecher, chiar daca n-avem pletele in vint si pistoale la briu. Ne-am intors acasa puse pe treaba. Aveam noi planuri maretze, dar aveam nevoie de materiale.
A doua zi dimineatza – o zi cand mama si tata aveau sa mearga la o nunta, am crezut de cuviintza ca ar fi momentul STRASHNIC sa le aratam ce odrasle intreprinzatoare au ei. Din moment ce nu prea aveam copaci prin jur(la etajul 10!!) , am decis ca PARCHETUL din casa avea destul lemn “IN EL”( BUBUIAM de istetzime amandoua!!!), si cum era dat –proaspat- cu palux(sau cum mama lui ii spunea), am realizat noi ca o sa facem un foc pe CINSTE, de o sa-l vada si MAMA lui MacKenna, taman din deshertul Americii). Din moment ce aveam materie prima,am adunat doar un covorash mic persan, niste ziare vechi, si chibrite DIN BELSUG( daca n-ai pietre, baga chibritele la inaintare, neamule). Satisfacute ca nu ne-am irosit vremea cu prea multe “rechizite”,si fiind inca in pijamale, ne-am pus pe treaba.
Trage tacticos covorasul, adauga bunatate de ziare (mai toate cu poza lui Nea Ceasca pe ele), si pune-te pe chibrite. Ahhh…ce foc superb. Ce flacara… zici ca sintem “indieni profesionisti”… de-am avea doi armasari acum..ce bine ar fi….ptiiii…strashnica treaba facuram, bre!!!
Si cum stam noi asa si ne admiram capodopera….auziram vocea calaului… din capatul holului…”Marinaaaaa…Roxanaaaaaaaa…ce mama lui Stefan Cel Mare faceti in sufragerie? Ca prea e liniste”
HAOLEEEEEEEEEEEEEU….JAR mancam. Adio viatza, si-un praz verde, ca ne arunca baba de la etaj cand ne-o prinde cu mitza-n sac (adeca cu focul pe covor).
Mina, fiind mai “inteleapta”, n-a trebuit sa stea mult pe ganduri. I-a “ouat” mintea un plan de “atac” imediat. Ia covorul din mijlocul sufrageriei- cu TOT cu flacari- si baga-l sub canapea. Apoi, ia-o pe sora-ta- stii tu care- aia mai mica si mai proasta- si azvirle-o pe canapea, DEASUPRA focului de tabara. Si mai invatz-o sa stea si CUMINTE…ca nu cumva sa bage babacii de seama ca sta pe..jar.
Foc, fum, miros de shobolan ars( ca doar nu eram caprioara ), ce mai…ca in tabara lui MacKenna.
Pina a sosit mama in sufragerie, nu ne mai vedeam om cu nebun in camera.Fum de il taiai cu fierastraul. Eu tusheam, Mina ridea, si mama tzipa, calaul saracu(bunica) incremenise. Noroc cu Amiral Pircea, care m-a smuls de pe canapea, m-a aruncat la mama in bratze , a inshfacat focul nostru de tabara de sub canapea, l-a facut sa dispara pe usa de la balcon, si apoi pune-te cu patura sa stingi canapeaua. N-am vazut multi indieni cu ochii verzi in viata mea, insa parca-l vedeam pe Winnetou in carne si oase, in mijlocul sufrageriei noastre.
Tot ce imi mai aduc aminte e ca mobilierul a trebuit schimbat si parchetul refacut. Iar noi n-am putut sta jos aproape o saptamana. Pe chibrite sau lumanari n-am mai pus mina vreo 3-4 ani.
Si in ziua de azi, aproape 30 de ani mai tarziu, cand intru intr-o casa cu parchet, ma apuca tremuriciul. Dar nu cred ca e de frica. Doar amintirile ma asalteaza....of,of, of...Parchetul lui MacKenna.....

olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."

www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE

POVESTEA DREI PISHCOT

Diana30 spune:

:)
Am citit cu ocazia asta si povestea d-rei Pishcot,transformata-n galushca.Minunat scrisa!(precum e si cea de mai sus)

P.S.Mai hai pe la piticodrom sa ne mai zici de galushca.

Lara spune:

Draga mea m-ai binedispus dar m-ai si ingrijorat total astazi :D. Am ras cu pofta si dupa asta m-a trasnit: Daca ii vine si fiica`mii asha o idee?!?!? Desi, nope, nu cred sa se mai nasca altele ca voi :)))) Nici o sansa :D!!! Si totusi, o sa fac tot posibilul sa n-o las sa vada filme cu cai, indieni si mai ales MacKenna... asa, doar ca sa fiu eu linistita :D
Ai scris minunat, mustesti de talent, asta e clar!
Asteptam si alte amintiri! Hai ca ne pregatim sufleteste :D:D:D

Lara (cu gandul la o inghetzata la pahar:( )

sofia_misicu spune:

Tare! Intrebare indiscreta: la ce varsta nu au mai avut parintii tai nici un fir colorat in cap?

Nuka si Mama la Nuka

olguta12 spune:

Mama a albit la 39..tata..treptat...
dar pot fi mandra de faptul ca niciunul din ei nu sufera de ulcer...inca.
Dar au timp..cu Domnisoara Pishcot ...

olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."

www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE

POVESTEA DREI PISHCOT

anirim spune:

Salut,

Mi-am propus ca in fiecare seara sa citesc cate o "amintire draga de-a ta ", dar nu reusesc...citesc mai multe pt ca ma binedispun (chiar daca boacana facuta a fost cam aprinsa). De mult nu mi s-a mai intamplat sa rad cu asa pofta si chiar sa ma binedispun, iti multumesc.
Si eu o intrebare : ce diferenta de varsta este intre tine si Marina, sora ta ?
pupici

Anirim si Andutzu

poze

notquiteso spune:

:)) recunosc, esti mai tare ( a se citi "zarghita") decat mine. Eu nu pot sa ma laud cu focuri de tabara in casa, dar printre lucrurile datatoare de fire albe pot sa enumar:
- concurs de tipat in casa, eu cu sora-mea, de veneau vecinii sa vada daca mai traim sau ne-a taiat cineva in bucati
- concurs de sarit de pe sifonierul din dormitor in pat. de cele mai multe ori il nimeream.
- concurs de aruncat la tinta de la etajul 10. tintele erau vecinii si masinile lor. materia prima era dupa caz :pietricele carate cu truda de afara sau samburi de cirese
- io, ca io eram aia pasionata de filme cu alpinisti, indieni si alte d-astea: cocotat pe cosul centralei termice de la bunica ( bunica era cardiaca, D-zeu s-o odihneasca). Nu stiu daca stii cum arata un cos d-asta, dar e o chestie ca un turn din ciment cu o scara exterioara formata din bucati de metal infipte in cimentul ala, si inalt cam pana pe la et 7 al unui bloc. Si in varful lui.. eu.
- disparut din fata blocului o juma de zi, de chemasa bunica politia, fiindca ma dusesem cu niste copii sa vad "pe dracul" in subsolul unui bloc. L-am vazut cand m-am intors acasa, a avut grija bunica.Pe urma asta i-a ramas tic verbal. Tin minte ca de cate ori faceam cate o nefacuta.. asa ma ameninta: las' ca vezi tu pe dracu'
- cocotat pe burlan pana la etajul 1 in balconul bunicii. Si inapoi, adica coborat pe burlan din balcon de nenumarate ori. Nu de altceva, ca eram prea mica sa ma duc la intalniri, dar imi placea sa ma catar.
Nu mai pun la socoteala copacii din care trebuia sa ma dea jos bunica, sau cotloanele prin care ma bagam cand gaseam cate un bloc in constructie. Sistemul de canalizare la un asemenea bloc este fascinant, te asigur. Ca si fundatiile :))
Probabil ca daca stau sa ma mai gandesc, o sa imi mai aduc aminte..dar sincera sa fiu incerc sa blochez amintirile astea. Nu de alta, dar ma apuca groaza cand ma gandesc la grasa.. Doamne, daca seamana cu mine???

Lara spune:

Olgutzo, eu trecui sa vad de-ai mai scris ceva, sa ma mai minunez pe ziua de azi si ce vad? Inca una-n club. :D:D:D Notquiteso, mama eu urmez dupa tine pe scara ierarhica, pentru ca eu n-am servit subsoale si burlane :))), in schimb, restul le-am executat la greu :D Mamaaa ce-mi mai placea sa sar de pe sifonierul din dormitor pe pat!!! Adrenalina, nu gluma. Ai mei n-au stiut mult timp de ce cedau arcurile alea de la pat unul dupa altul...
Tipatul in casa eu il executam sa-l tin departe pe-al meu frate de lucrurile mele :D Si tipam pana deveneam albastra, ca altfel nu tinea...In cele din urma vecinii au renuntat sa mai vina la usa...:D
Noi stateam la etajul trei si bineinteles,ca mai toti din generatia noastra, ca n-aveam altceva mai bun de facut, aruncam si noi diverse legume si fructe de prin casa. Asta pana intr-o zi cand dupa ce-am aruncat un arsenal (vai Doamne imi cer scuze daca am nimerit vreodata pe cineva-desi nu cred, ca n-am auzit pe nimeni tipand, doar injurand) am vazut-o pe mama intzepenita, incarcata cu doua sacose, uitandu-se de jos la noi cu o expresie a fetei care nu o mai vazusem pana atunci. Aia a fost ultima data :D
De catarat...vhaiii...ce-mi placea sa ma catar in toti copacii...Mai greu era la coborat, dar se rezolva pana la urma. Fain a fost cand nu stiu cum am ajus pe casa bunicilor. De urcat a fost super usor, dar cand m-am vazut in varful casei...acolo am intzepenit. Si tabla cu care era acoperita era al naibii de fierbinte! Normal ca l-am facut pe bietul bunic sa faca si el climbing in ziua aia. Scumpul de el...nici nu m-a certat cand m-a vazut intzepenita acolo. Si n-am mai urcat pe casa, dar am avut la dispozitie o magazie ceva mai mica...acolo urcam si caram tot ce prindeam dupa mine. Reusisem sa stric acoperisul si ploua inauntru :D Mare surpriza a avut bunicul cand a urcat sa repare. A gasit acolo tot ce cauta de prin curte si nu gasea sub nici un chip :D
Si cate ar mai fi...vaaaaai de mine! Aproape ca le uitasem...si traiam cu impresia ca am fost un copil taare linistit :D
Oricum, Olgutza, tu ramai no.1 Cine poate sa aiba ceva mai tare decat...foc de tabara...la etajul 10? :D:D:D:D Vaai, Duamne...

Lara

liliana29s spune:

Citind din "Amintiri din copilarie ale unui "geniu pustiu"" observ ca piromanul din tine incerca sa-si faca loc afara din frageda pruncie. Aruncarea jucariilor pe resou trebuia in mod clar sa constituie un semnal pentru pariniti. Superfrumos scrii. Ma apuc acum sa rasfoiesc sa vad ce ai mai produs pe aici. Mai asteptam amintiri.

Liliana si Dani
Sara
Sara poze Iasi Poze noi cu o licurice mica mica

Dan Mihai

olguta12 spune:

Anirim,

Mii de scuze pt raspunsul intarziat, dar doar asta seara am observat intrebarea ta.
Mina e cu un an si 11 luni mai mare decat mine, cu 3 cm mai inalta, si cu X kilograme mai subtirica. Din nefericire pt parintii nostri, AMANDOUA am fost si ramanem la fel de "dilii".( Despre greva foamei de la cresha am sa iti povestesc alta data....noi am fost "fruntashe" la idei zurlii si proiecte "periculoase").
Mare mirare ca amandoua am supravietuit "pina la adanci batranetzi" (oricum, EU voi ramane mereu prospatura...ca tin cont de un an si 11 luni alea)

Mozol discret

olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."

www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE

POVESTEA DREI PISHCOT

maru spune:

ma bag si eu, destul de tarziu
la 6 am inceput sa iau ore de vioara, saracii vecini, imaginati-va. Ai mei faceau in schimburi, unu pleca, celalalt venea, dar totusi era cam o ora in care eram singura in casa, de la 6 pana la 7. La ora aiai, ieseam pe balcon cu vioara si incepeams a cant, sa imi fac repetitiile, apoi dupa ce oboseam, incepeams a imi repet solfegiile, apoi cantam ce mai invatasem la cor si la urma...la urma cireasa de pe tort! la uram plangeam, ma vaitam, urlam
Cnad aparea mama sau tata la coltul blocului, o stergeam repede in pat, si adormeam bustean. Vecinii o asteptau pe biata mama inflacarati la usa blocului, mama intra in casa rosie ca focul, cu cate un vecin mai furios dupa ea, si ii arata respectivului comoara dormind dusa! Doamne ce vecini rai!

Doamne'ajuta!

POZE