Se intampla astazi in USA...
Raspunsuri - Pagina 9
anymony spune:
Mindy..multumim pentru emailul despre profesorul Librescu...
Anamaria, nu am spus-o cu rautate! Eu am fost socata de ce s-a intimplat pe 11 septembrie, am avut si amici in NY atunci si ma gindeam al ei...si in fiecare an sterg o lacrima pentru victime.
Any si Ioana-Catalina (12.02.2006)
poze Ioana-Catalina
Povestea nasterii Ioanei-Catalina
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=21fc06911023d376aa686b" target="_blank">Iubirea noastra Ioana-Catalina
Pegasis spune:
quote:da...
Originally posted by blackpanterro
Mai tine cineva minte atentatul de la scoala din Beslan/Rusia?Cat de competenti au fost politistii acolo?Au avut 396 de victime.....a deschis cineva un subiect pe forum pt ce s-a intamplat acolo?
XIO spune:
quote:
Originally posted by Pegasisquote:da...
Originally posted by blackpanterro
Mai tine cineva minte atentatul de la scoala din Beslan/Rusia?Cat de competenti au fost politistii acolo?Au avut 396 de victime.....a deschis cineva un subiect pe forum pt ce s-a intamplat acolo?"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume." (Enriyeu Castaldo)
Din cate imi amintesc acolo nu erau 2 pusti teribilisti cu arme si antrenament pe cutii de bere , sau un pusti dezaxat.
Nu este foarte greu tu ca politist sa intri in scoala si cand vezi un pustan de-asta sa-i tragi un glont in umar , picior , abdomen , cap sau unde mai vreti.
Americanii astia nu au tinut ostateci.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gia_devil/my_photos
iris77 spune:
DE REGULA AMERICANII ASTEAPTA SA SE INTAMPLE DEZASTRE DE FELUL ACESTA PENTRU A LUA DECIZII LEGATE DE VIATA OAMENILOR...PROBABIL O SA DEA O NOUA LEGE...DAR LA CE LE VA FOLOSI...
blackpanterro spune:
quote:
Originally posted by iris77
DE REGULA AMERICANII ASTEAPTA SA SE INTAMPLE DEZASTRE DE FELUL ACESTA PENTRU A LUA DECIZII LEGATE DE VIATA OAMENILOR...PROBABIL O SA DEA O NOUA LEGE...DAR LA CE LE VA FOLOSI...
Eu nu cred ca se va modifica nimic in constitutie.Prea multi iubesc al doilea amendament....ar fi super daca s-ar schimba ceva, dar nu cred...acum toata lumea e concentrata asupra avorturilor.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
MissParker spune:
Am ezitat daca sa-mi scriu punctul de vedere, dar o fac totusi in speranta ca mai exista si alti oameni care nu fug de adevar.
Acest caz mi se pare comparabil - din punct de vedere al gradului ingrozitor de orbire din societatea noastra - cu cazul descris in articolul de mai jos (aparut in 2005):
Schelete in pivnita (Thomas Gruner)
- despre un caz de infanticid in Germania
In Germania, o femeie naste 13 copii, dintre care se presupune ca 9 i-a adus singura pe lume, i-a ucis imediat dupa nastere si a ingropat cadavrele initial in ghivecele pe care le avea pe balcon. Ulterior duce acele ghivece in gradina parintilor ei si le depune acolo. Intr-o buna zi sunt descoperite resturi de oase si ceva ciudat se intampla in public: nici membrii familiei, nici cunostintele, nici vecinii nu au observat si nu au stiut nimic despre cele 9 sarcini, 9 nasteri si 9 crime. Totusi, cea mai mica dintre copii, o fetita de nici doi ani, ar fi fost gasita o data intr-o stare alarmanta de neglijare.
Femeia insasi declara ca a comis crimele intr-o stare de ebrietate maxima, astfel incat nu-si mai aminteste absolut nimic despre faptele respective. In momentul descoperirii scheletelor este din nou gravida. Se incepe cautarea frenetica de motive: in realitate mama i-ar fi renegat pe copii deja dinainte de nastere, ar fi trait cu frica de sotul ei, care nu-si mai dorea alti copii, spun psihiatrii. Crimele sunt consecinta asa-ziselor raporturi sociale necultivate si primitive ale celui de-al doilea stat german, in care crescuse femeia, isi da cu parerea un politician, iar altii sunt indignati de aceasta afirmatie. Un om de stiinta si un fost ministru solicita o ancheta despre motivele pentru care copiii in estul Germaniei sunt poate mai periclitati decat in zona vestica. Mai ramane de asteptat sa intervina si feministele care sa declare: saraca femeia asta demna de mila a ucis fiindca traieste in patriarhat, din vreun alt motiv nu ar fi facut niciodata asa ceva.
Da, in mod evident toata tara e consternata: pai cum, aici in mediul nostru frumos si curat, ordonat si minunat, se intampla asa un delict? Cum, aceste conditii minunate permit o crima, mai ales un infanticid? Cum e posibil asa ceva? Asta nu se poate. Si pentru ca asta nu se poate, incepem sa punem intrebari fictive si sa cautam raspunsuri fictive. Ca intotdeauna, dealtfel, cand subteranul imprejurarilor devine brusc vizibil, iesind la suprafata.
Citirea regulata a ziarelor este de ajuns pentru a constata ca ceea ce nu vrem cu nici un chip sa vedem se intampla chiar foarte des. Si, ciudat, se intampla in toate zonele tarii. O mama nu-si trimite fiica la scoala si o lasa in schimb sa moara de foame (Hamburg); o mama in Schwedt isi incuie ambii copii in apartament, dispare si copiii mor de inanitie; intr-un cartier al Berlinului de vest o mama isi abandoneaza fiica in apartament, dispare de asemenea, copilul moare si este descoperit abia cand din apartament incep sa iasa mirosuri de descompunere. In Saarbrücken o gasca de femei si barbati pedofili se delecteaza cu violul copiilor, pe care apoi ii vand sau ii ucid dupa ce s-au plictisit de ei. Da, spune o vecina, l-a vazut pe micutul Pascal, care dadea cu pumnii in geam si striga, dar nu se face sa ne amestecam in familia altcuiva.
Daca vrem cu adevarat sa aflam ceva despre cauzele acestor crime, ar trebui sa punem alte intrebari. Ar trebui sa intrebam cum arata peisajul sufletesc al unei femei care (singura sau cu sotul ei) isi ucide de 9 ori la rand pruncii abia nascuti. Probabil ca nu i-a vrut, asta asa e, insa exista dupa cum stim cu totii nenumarate metode de a preveni sarcinile. Oare nu cumva femeia asta era in intregime moarta si pustie pe dinauntru? Si nu ar trebui sa ne intrebam din ce cauza era asa si in ce fel pot fi oare mutilate sentimentele unui om chiar de la inceputurile vietii lui? Si cand o femeie (ca intr-o constrangere permanenta, ca sub influenta unui drog) ramane din nou si din nou gravida si nu ucide un copil, nu ucide doi, ci ucide noua copii, dupa ce s-a imbatat ca sa-si faca curaj, la socoteala finala nu mai ajung motive ca disperarea sau panica in fata sotului. Poate ca in oamenii a caror viata sufleteasca a fost distrusa de la bun inceput se zamisleste astfel o ura care distruge in orbirea ei totul, tocmai pentru ca un asemenea om nu poate simti constient aceasta ura, o poate doar pune in act prin crime. Dar ce este de fapt cu aceasta ura?
Sa presupunem ca parintii care anihileaza sentimentele copiilor lor (fie si fara violenta fizica, ci doar prin gesturi si mesaje abuzive) sunt motivati la randul lor de o ura pe care au fost nevoiti s-o invete si ei insisi de timpuriu. Precum in ei a fost ucis tot ce era plin de viata, la fel cum lor le-a fost mutilata vitalitatea, la fel trebuie si ei sa faca acelasi lucru cu copiii lor. Oare asta n-ar insemna ca unii oameni isi hranesc de generatii intregi copiii cu propria lor ura, asa cum au mostenit-o si ei de la propriii lor parinti? Si oare asta nu ar fi tot o crima, ce-i drept o crima curata, eleganta si cultivata, comisa asupra sufletului unui copil care mai tarziu va trai mort pe dinauntru ca un zombie? Si ce-ar fi daca aceasta situatie ar fi valabila pentru foarte multi oameni?
Astfel, aceasta mama ucide din ura, in realitate dintr-o ura fata de propria persoana, care i-a fost inoculata din frageda copilarie. Dar daca oare aceste crime exprima ceva mai mult? Cum de imi trece prin cap acest gand? Femeia se duce si depune ghivecele cu copiii morti in gradina parintilor. Le depune parintilor un cadavru dupa celalalt sub nas. Fiindca nu poate exprima in cuvinte ceea ce simte, spune prin actiunile ei: uitati aici, asta ati facut si voi cu mine, m-ati ucis. In mod naiv si clandestin, aceasta femeie ne arata ce inseamna dorinta inconstienta de a ucide, intr-o lume sclipitoare, stralucitoare, zambitoare la suprafata. Numai ca femeia merge pana la capat si reinsceneaza aceeasi crima comisa asupra sufletului ei, dar concret si ad litteram. Intr-un mod foarte ne-elegant si ne-cultivat.
Nu numai crimele sunt inspaimantatoare. Inspaimantatoare sunt si intrebarile gresite puse ostentativ, pentru a primi raspunsuri gresite, pentru a putea ignora in continuare una din cauzele majore ale deformarii oamenilor. Inspaimantator este faptul ca in lumea asta avem totusi o nevoie disperata de ucigasa de copii cea rea, de asasinul adolescent, de perversul criminal in serie care ucide copii. Ei sunt o mana cereasca, fiindca pe ei ii putem arata cu degetul: ala este monstrul, iar cu noi este totul in perfecta ordine. Astfel putem inchide ochii in continuare in fata nenumaratelor crime curate si elegante comise fata de sufletele copiilor, crime care se petrec la lumina zilei. Astfel putem crede in continuare ca traim intr-un mediu frumos, ordonat si cultivat.
Sa revin on topic (dar nu cred ca am fost prea off topic pana acum).
In editia de ieri a ziarului "Bild" (cel mai ipocrit, superficial si mercantil ziar german), a aparut urmatorul articol:
Killerul amoc din Blacksburg avea de multa vreme fantezii despre crime ingrozitoare.
Cho Seung-Hui (†23) a scris doua piese de teatru odioase inainte de a impusca 32 de oameni in universitatea "Virginia Tech".
Una din piese e intitulata "Richard McBeef". In ea este vorba despre un baiat care se afla intr-un razboi pe viata si pe moarte cu tatal lui vitreg. Baiatul de 13 ani il numeste pe tatal vitreg "pedofil" si "fiu de catea". In final mama baiatului il ataca pe barbat cu o drujba. Baiatul incearca chiar sa-l sufoce pe tatal vitreg bagandu-i un snack de cereale pe gat. Dar tatal vitreg il loveste cu toata puterea lui si baiatul moare.
Atata violenta! Fantezii atat de bolnave! Oare ce se petrecea in mintea acestui tanar?
Colega lui, Stephanie Derry, povesteste in ziarul universitar "Collegiate Times": "Stilul lui de a scrie, piesele lui erau cu adevarat morbide si grotesti."
Textele au fost discutate si criticate in seminarul de teatru. Dar Cho Seung-Hui nu a vrut sa vorbeasca despre gandurile lui perverse. Era tacut, nu arata nici enervare, nici interes.
Derry: "A ridicat doar din umeri cand l-am intrebat ce parere are el." Astfel Cho a devenit un paria.
Totusi, toata clasa de teatru facea glume despre piesele lui de groaza. Derry: "Totul era atat de absurd, n-am avut de ales decat sa radem. Asa ceva nu poate fi adevarat! Cine iese la atac cu drujbele?"
Unii erau chiar de parere ca Cho Seung-Hui isi va pierde controlul candva. Studenta: "Noi faceam glume si spuneam ca asteptam clipa cand va face o prostie."
Si profesoara de engleza a lui Cho vazuse semnele, poate ca ea a fost singura care le luase in serios. Ei i se facuse frica. Ii preda lui Cho despre scrisul creativ. Insa textele lui erau atat de amenintatoare incat Lucinda Roy a informat politia si conducerea universitatii.
Roy: "Amenintarile pareau sa se afle dincolo de suprafata. Nu erau clare." Fara amenintari clare politia nu a putut intreprinde nimic impotriva studentului. Profesoara l-a scos astfel pe sud-coreean din clasa si i-a predat individual un semestru intreg in 2005.
Pe 16 aprilie Cho Seung-Hui a luat-o razna, mai rau ca in piesele lui de teatru. El a ucis 32 de studenti si profesori. Dupa masacru s-a impuscat in cap.
Colega lui Stephanie Derry a declarat in ziarul universitar: "Cand am auzit la telefon despre ce a facut Cho am plans, am urlat."
Ce usor este sa ridiculizam o piesa de teatru "macabra" si "grotesca" si "perversa" in care un tanar isi exprima cifrat propria lui suferinta din copilarie (desi noua ne place sa vedem doar o fantezie bolnava in locul adevarului care ar trebui sa ne opreasca inima in loc), copilarie in care a fost abuzat si a sperat din tot sufletul ca mama lui sa vina si sa-l salveze (ceea ce nu s-a intamplat, altfel poate masacrul de luni ar fi fost evitat!).
Cata durere reprimata poate sa existe in inima unui copil incat acesta isi doreste ca mama lui sa vina cu drujba (un cutit sau o maciuca nu ar fi fost de ajuns!!) si sa-l salveze? Cata tortura poate indura un suflet de copil inainte de a se prabusi definitiv in neantul psihozei si paranoiei? Mama nu l-a salvat, unde sa fi gasit el intelegere pentru raul care i se facuse? In copilarie fusese nevoit sa nege si sa refuleze ceea ce i se intamplase, in adolescenta a incercat sa-si exprime prin acea piesa de teatru intreaga lui realitate interioara tragica, la care colegii au ras de el si profesoara l-a considerat latent periculos, dar din nou nimeni nu s-a preocupat serios si empatic de cauzele adevarate ale tragediei acestui tanar.
Ce usor e sa ne spalam pe maini cu totii si sa sustinem (sau sa credem) ca acest Cho era doar nebun, bolnav, tulburat mintal, pervers, violent, un monstru (da, iata monstrul!), ca era un killer, ca era gelos pe prietena altuia, ca ii ura pe "pustanii bogati" etc. Mai adaug si eu cateva versiuni, sa-si aleaga fiecare ce vrea: era posedat de diavol, avea personalitate multipla, Bin Laden il hipnotizase de la distanta, era sectant, era teleghidat de extraterestri.
Indiferent de versiune, regula e simpla: se ia persoana respectiva, se dezbraca repede de orice fel de atribute umane si se aseaza rapid in vitrina cu anomalii ale istoriei.
Ca intotdeauna, ne indignam pentru ceea ce se vede la suprafata, dar nu vrem sa vedem adevarul, desi el se afla chiar sub nasul nostru. Pana in ziua cand oamenii vor dori sau vor putea sa vada adevarul, societatea va continua sa-si franga mainile in public si sa-si decline competenta, in vreme ce adevaratele crime - comise asupra sufletelor copiilor - vor continua sa se petreaca sub acoperisurile atator familii "fericite".
Odihneste-te in pace, omenire oarba !
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
olim spune:
MissParker DIN PACATE NU POT SA ITI SPUN CA AI PERFECTA DREPTATE
Pacat ca pe nimeni nu intereseaza aceste lucruri, si isi gasesc altceva de votat, de remediat, vezi politica romaneasca de azi.
DUMNEZEU SA II ODIHNEASCA IN PACE!
+8
Andrada spune:
Miss Parker inteleg ce spui. Dar chiar si copiii abuzati, devenind adulti, au sansa sa aleaga sa abuzeze, sa omoare mai departe sau sa repare raul facut deja. Daca n-ar fi asa, ar trebui bagati in spitale psihiatrice toti copiii abuzati intr-un fel ca prezumtivi criminali. In fapt majoritatea lor fac deciziile rationale.
Cho nu mai e o victima (nici nu stiu daca a fost vreodata, si-ar putea imagina abuzul ca sa-si motiveze furia). Cho a avut mai multe sanse decit multi alti copii in situatia lui sa aleaga calea cea buna. Abuzul trecut nu e o scuza pentru abuzul/crima viitoare si nici o cauza in sine.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
MissParker spune:
quote:
Originally posted by Andrada
Miss Parker inteleg ce spui. Dar chiar si copiii abuzati, devenind adulti, au sansa sa aleaga sa abuzeze, sa omoare mai departe sau sa repare raul facut deja. Daca n-ar fi asa, ar trebui bagati in spitale psihiatrice toti copiii abuzati intr-un fel ca prezumtivi criminali. In fapt majoritatea lor fac deciziile rationale.
Cho nu mai e o victima (nici nu stiu daca a fost vreodata, si-ar putea imagina abuzul ca sa-si motiveze furia). Cho a avut mai multe sanse decit multi alti copii in situatia lui sa aleaga calea cea buna. Abuzul trecut nu e o scuza pentru abuzul/crima viitoare si nici o cauza in sine.
Eu nu caut scuze, Andrada, vad doar cauzalitatea.
In primul rand, sa fim seriosi, la 23 de ani un tanar nu prea poate fi considerat adult decat dpdv biologic.
In al doilea rand, sigur ca toti copiii abuzati au sansa la maturitate sa aleaga intre a merge la terapie ca sa repare cumva ce li s-a facut sau a da mai departe raul (sub forma de crime, abuz asupra propriilor copii etc.). Eu (ca multi altii) am ales terapia. Asa cum spui si tu, majoritatea fac deciziile rationale. Altii aleg drogurile sau alcoolul sau prostitutia etc. si se autodistrug. Dar exista si unii, putini ce-i drept, care - fara a fi monstri!! - au fost vatamati atat de total, care nu au avut in viata lor pe nimeni care sa le dea un dram de speranta, incat nu mai gasesc drumul de iesire din labirintul mortii interioare si atunci actioneaza din constrangerea oarba de a distruge, constrangere care este consecinta abuzului.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.