cand va intoarceti la serviciu ?
Raspunsuri - Pagina 4
puiut85j spune:
Theiuta ,dar cine a spus de mame bune si mame mai putin bune daca nu stau cu,copii mai mult acasa?Am specificat clar:fiecare face dupa CAZUL SAU ,asta nu inseamna ca o mama e mai MAMA decat cealalta.
elena
AYLLA spune:
Eu nu am inca copii dar ma gandesc ,cu groaza uneori,ca imediat ce ma voi pune pe picioare dupa nastere o sa fiu nevoita sa lipsesc 2 zile pe saptamana inclusiv noaptea de acasa.Noi suntem privatizati in domeniul comertului si se impune sa ma ocup de aprovizionare,altfel nu se poate ptr ca avem angajamente pe care trebuie sa le respectam.
Si sincer imi doresc sa pot sa-mi ajut copilul cand va porni in viata
nu numai cu dragoste ci si financiar.
Asa am fost ajutata si eu de mama mea si din acest motiv o iubesc, o respect si ii multumesc ptr toata viata.
Suntem foarte apropiate desi atunci cand eram bebelus ea a trebuit sa se intoarca la munca ca sa poata sa-mi ofere tot ceea ce mi-a oferit.
In cazul sotului,soacra mea nu a avut servici niciodata si niciodata nu a putut sa-si ajute copii decat cu sfaturi,ba dimpotriva la nivelul pensiilor din Romania socrul meu nu poate sa acopere singur cheltuielile lor si trebuie sa-i ajutam noi.
Am o relatie buna cu ei si uneori imi e mila de soacra mea ptr ca acum la batranete regreta decizia luata si mi-a spus ca se simte o persoana neimplinita,pe langa care viata a trecut prea repede.Simt ca are o durere in suflet si o mare jena atunci cand e fortata de imprejurari sa ne ceara ajutorul financiar,simt ca ar dori sa-si fii putut ajuta mai mult copii sau macar sa nu depinda atat de devreme de ei.
Din aceasta cauza mi-am dat seama ca un copil nu are nevoie doar de dragoste si de atentie totala,are nevoie si de bani...ne convine sau nu asta este adevarul.
Eu nu imi aduc aminte sa fii suferit in copilarie ca mama mea a fost si este o persoana activa si ca a trebuit sa merg la cresa, camin sau bunici.Stiu doar ca am reusit in viata in mare parte ajutorului financiar oferit de ea,stiu ca fara ea mi-ar fii fost infinit mai greu sa am ceea ce am acum si nu stiu daca o sa pot sa-i multumesc cu adevarat vreodata.
POZE
VINE BB???
A_Iulia spune:
Aylla, frumos mesaj. 
M-am regasit in ce scrii tu.
Nu cred ca mi-as fi iubit mama mai putin daca ar fi fost casnica, insa in mod cert am o adminratie deosebita pentru ea pentru ca a reusit sa faca ceea ce multi n-au putut. Fire razbatatoare si muncitoare, si extrem de isteata, a fost mereu un exemplu pentru mine. Cred ca asta m-a motivat suficient de mult ca sa lupt in viata pentru a trai mai bine. Iar lupta asta nu e dedicata binelui personal, pentru ca ea ce a facut tot pentru copii a facut...
Si bunica a fost la fel... Mereu ne amintim cu mare dragoste de ea.
Incerc sa reusesc sa ma ridic la nivelul lor. As vrea ca fiica mea sa ma priveasca cum imi privesc eu mama. dar asta depinde doar de mine...
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
Elise spune:
Eu am de gind sa ma intorc peste vreo 2 ani.
S-ar putea sa ma razgindesc intre timp, dar acum nu vreau sa plec de linga bb - este obisnuita doar cu mine si evolueaza frumos, nu vreau nici o discrepantza in procesul asta.
Iar in ce ma priveste, am un bb tonic si relaxant si ma simt ca in vacantza.
Cred ca o sa am tot timpul sa fac bani si peste doi ani, si peste trei chiar, asa cum am facut si pina acum.
Daca situatia ar cere-o, si nu i-as putea acoperi toate nevoile copilului, ale copilului, nu ale mele pentru copil, in mod cert mi-as relua jobul.
Deocamdata, nu e cazul.
Elise & BBLisa
A_Iulia spune:
Da, cred ca la tine e alta situatie...faptul ca stai acasa 2 ani nu-ti poate crea probleme ulterior in a gasi job la fel de performant. Si daca tot nu pierzi nimic, e normal sa alegi asa.
La mine chiar nu se punea problema. Odata iesit...greu mai intri...lucrurile evolueaza rapid, trebuie sa fii mereu in contact cu informatiile din domeniu...plus ca nu mai incepi de pe aceeasi treapta de pe care ai plecat.
Adina + Olivia Karla 04.03.2004
Elise spune:
pot sa ma intorc pe acelasi level - daca as fi avut continuitate, in doi trei ani eram pe unul superior, iar diferentele de salariu sint destul de mari.
Ceva-ceva pierderi exista.... De asta spuneam ca s-ar putea sa nu stau chiar doi ani, dupa unul sa incerc sa "recuperez".
Elise & BBLisa
lilina spune:
sunt de acord cu voi fetelor
daca as fi avut un job bun, probabil ca m-as fi intors la serviciu mai devreme de 2 ani
insa, pot spune cu mana pe inima ca nu mi-ar fi fost deloc usor
ma gandesc ca sunt cei mai frumosi ani ....primii ani din viata puiului meu
si numai cand il vad/aud cum rade....si ma gandesc ca va creste asa de mult si de repede....
in plus, am un defect imens....consider ca nimeni nu are grija de el mai bine ca mine
nici mama, nici soacra, nici tatal lui....nimeni
sunt si mai repezita de felul meu si cand ii vad pe altii cum se misca
de incet....parca innebunesc
offfffffffffff....grea e viata asta
asa ca prefer sa profit de perioada asta ca.... vorba multor fete
care au mai scris....de muncit o sa muncesc toata viata de acum in colo
Lilina si 
Vlad - Alexandru (23 septembrie 2006)
cum s-a nascut bebe 
site-ul lui bebe 
varsta lui bebe 
Loreena spune:
Buna,
Eu m-am reintors la munca cand avea carla 1 an si 4 luni; asa au fost imprejurarile la momentul respectiv; nu m-am reintors la vechiul loc de munca; am dat examen pentru un nou loc de munca; am fost in concediu la 5 luni de sarcina (probleme cu colul); dupa cum am observat pe propria-mi piele omul se obisnuieste cu orice modificare; timpul incet incet le rezolva pe toate; mi-a fost greu sa nu imi mai petrec zilele prin parcuri; sa nu mai zabovesc pe forum; sa nu mai dorm la pranz langa fetitza mea.......multe nimicuri de care atunci nu-mi dadeam seama devenisera foarte importante; in plus pot spune ca ma obisnuisem sa fiu casnica, sa am grija de copil, dar poate pe undeva imi lipsea un pic independenta care ti-o confera serviciul.....pot spune ca la capitolul garderoba trecusem la costumatie sport....conforma cu plimbarile lungi; ce mi-a mai placut perioada asta....cu toate ca aveam copil totusi eram lipsita de grijile de serviciu, de stresul legat de serviciu, colegi, barfe; cand brusc s-a pus problema ca intr-o luna sa ma duc la serviciu; am cam intrat in panica....ma gandeam ca mai am atatea luni sa pot sta inca cu fata mea acasa, dar daca dadeam cu piciorul la aceasta oportunitate poate ca dupa acele luni mi-ar fi fost mai dificil; am trecut peste partea asta si am trecut la invatat; sotul statea cu fata, eu invatam noptile; cred ca ajunsesem sa am o parere proasta despre mine, sau poate doar neincredere in propria-mi persoana; 2 zile m-am razgandit, nu va spun ca a fost cred ca cea mai stresanta perioada din viata mea; credeam ca nu voi fi in stare si nu ma voi reusi.....apoi o dadeam in partea cealalta, dar daca reusesc si nu mai pot sta cu copilul meu acasa....ce sa va spun ca la momentul respectiv aveam o gandire tare ciudata ca nici eu nu stiam bine ce mai vreau de la mine; cred ca in primul rand imi era frica.....dupa perioada de relaxare, nu prea mai eram obisnuita sa iau decizii, mai ales cand rezultatele nu aveau legatura doar cu mine; trebuia sa gasesc si gradinitza sau bona; timpul era asa scurt
important este ca am trecut cu bine peste asta si totul a fost ok; lucrurile parca s-au aranjat de la sine; mi-a fost mai greu la inceput, dar pe de alta parte m-am revigorat incepand activitatea; a trecut 1 an si ce repede s-a dus.
Oricum e ok sa te reintorci la activitate, e bine si pentru psihic; e bine ca mai comunici si cu alti oameni; e bine si pentru copil sa nu stea chiar nonstop cu mami; dar uneori inca sunt "geloasa" pe bona ca se poate plimba ziua cu ea........
asta scriam pe 15 februarie 2006 pe forum....eram "impacientata"
Buna,
Eu sunt in concediu de 1 an si 6 luni si stau acasa; CIc mai am pana in noiembrie 2006; pana acum, gandindu-ma ca am timp destul am refuzat sa imi pun problema reintoarcerii la munca; dar s-a ivit o oportunitate de a reincepe munca in scurt timp; nu e nimic sigur, urmeaza sa dau un examen....inainte am lucrat la mai multe firme, dar mai mici, aici e vorba de o firma mare, importanta si se pare ca si conditiile sunt foarte avantajoase (salariu, program, concedii respectate); problema este ca am asa o stare aiurea; imi e frica; mi-e teama ca nu o sa ma pot integra, ca nu o sa fac fatza, cu toate ca la toate locurile de munca anterioare m-am integrat perfect si mi-am facut datoria; oricum pe unde am fost am tot avut de invatat; ceea ce a fost invata din facultate, teoria mi-a ajutat, dar nu am facut exact ceea ce am si invatat; aici intervine si frica de nou, colegi noi; responsabilitati noi; frica ca nu pot face fatza, ca ma vor privi intr-un anumit fel pentru ca am un copil si ca am stat atat de mult acasa fara sa muncesc; de asemenea am amintiri neplacute legate de fostii sefi, care nu de multe ori s-au arata "neciopliti:, fara respect fatza de persoana mea, uneori simtindu-ma tratata ca o sluga din prisma comportamentului lor fatza de mine, inclusiv verbal; pentru ca la fostul loc de munca nu mai puteam avansa.....mai sus de mine era doar seful, firma mica si locul de munca era foarte departe de casa orcium eram decisa sa schimb locul de munca cu ceva mai "serios"; numai ca nu ma asteptam la asta as ade curand; mai mult ca sigur este si teama de nou, de schimbare si faptul ca am stat asa mult acasa uneori ma face sa nu mai fiu constienta de ceea ce pot oferi pe plan profesional, parca nu mai sunt sigura pe mine; in plus ma despart de fata pe timpul zilei; o sa iau o bona, oricum problema principala sunt starile mele de panica, ma consum foarte mult, ma agit parca as vrea sa ma trezesc asa la noul loc de munca, dar sa fi trecut deja perioada de acomodare.
mai simte cineva ca mine? cum sa fac sa ma imbarbatez putin, am asa emotii de parca ar fi primul loc de munca din viatza mea......cine ma ajuta si pe mine cu un sfat? sunt constienta ca pana la urma o sa trebuiasca sa ma confrunt cu problema asta, poate dupa ceva timp chiar o sa ma amuz de ceea ce simt in prezent, doar ca am intrat asa intr-o rutina si vreau sa depasesc starea asta ; sotul ma sustine si eu sunt constienta de ceea ce trebuie sa fac; uneori ma gandesc ca am devenit mult prea comoda, ca m-am obisnuit cu stilul asta de viatza; eu eram foarte activa inainte si practic tot timpul meu era mai ales munca, ajungeam seara tarziu, aveam probleme de rezolvat, eram in "priza" mereu ca sa zic asa; dezobisnuinta mi-a facut si bine; m-am putut cat de cat relaxa; eram asa incantata cand am intrat in concediu (mai ales ca nu imi permiteam sa am concediu inainte, pentru mine asta a fost o frustrare).
acum am emotii sa vad ce cerinte sunt pentru examen......a trecut asa mult timp de cand nu am mai stat sa invat teorie.....
oricum mi-as dori sa aflu experientele si parerile si sfaturile voastre legate de acest subiect.
Pupicic de la o mamica "impacientata"
Poze cu toata Familia