ziua mea nationala! de dor de Nichita...

buna dimineata, forum minunat!

nu puteam incepe ziua de astazi altfel decat asa: scriind un mesaj. daca macar o persoana isi aminteste cu drag, daca macar un gand frumos zboara liber, atunci mesajul meu si-a gasit justificarea.

astazi este cea mai importanta zi a anului, pentru mine, cea mai mare sarbatoare romaneasca a sufletului meu. e ziua lui Nichita Stanescu.

eu n-as fi fost ceea ce sunt, alta ar fi fost configuratia mea interioara de nu-l aveam pe Nichita, sa cresc cu gandurile lui.
si acest lucru e valabil pentru toti cei ce-l iubesc.
portughezii si-au ales, ca zi nationala, ziua poetului lor, Camoes. mi s-a parut tare frumos.
si eu mi-am ales ziua lui Nichita. astept sa se trezeasca ghinda mea (10 si1/2 luni) si ne urnim cu voiosie, pe ritmul sacadat al recitarilor nichitiene, sa ii facem o vizita la belu, cu o floare, cu un gand, cu un zambet de dragoste si recunostinta.

invatati sa va bucurati de tot ce vine, insotiti-va si fiti fericiti, precum Nichita!

..uff.. si stau de peste o ora, incercand sa aleg dintre frumusetile sale una, sa scriu si eu aici un poem de Nichita si..nu pot, ca tot vin altele peste.. uff.

si-atunci.. ma intorc la o veche dragoste. asadar, cantec:


E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.

si inca una , mica, nu ma pot abtine:

Înapoierea cheii

Mi-e dor sa pot
sa nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristetea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Manânc-o, daca ai cu cine!
Durerea vietii
e un lucru, -
nu contemplarea lui.

Mi-e dor
sa potsa nu-mi mai fie dor
de tine.

Ciresar

Nimeni nu ne crede daca sarutam
pasarea din zbor, iarba înverzind.
Noi suntem un fel de martori
ai adolescentei ruginind.

Nimeni nu ne spune: bea, flamândule!
Nimeni nu ne spune: însetatule!
Curge primavara pe sub fluturi,
visator podeaua curge pe sub tine, patule!

Lasa-te pe somnul meu, tu vis frumos,
cade-mi tu în gura mea uscata
rosie cireasa dintr-un chiparos,
zâna inventata!

Ma las în continuare

Ma las în continuare de mine însumi plâns
ca-n vremea când puneam un ochi albastru
la idee,
si pe deasupra o sprânceana ca sa-l tina strâns
si-ntrors din ce e catre ce e.

Si eu m-as fi dorit un om frumos,
subtire si patrat la falca,
peste stafii victorios
sau cel mai întelept din arca.

De coada as fi tras în sus
cometa adormind în patu-mi,
batut în cuie m-as fi pus
pe cruci de-a lungu-mi si de-a latu-mi.

Dar mi-a fost dat pe lânga os
sa am si nervi si chef de viata,
si eu am vrut sa fiu frumos
asa cum legea ne învata.

Dar, o, am fost asa cum sunt,
cum este osul repetat,
din caramizi, un zid urcând,
haina de lucru si purtat,

pe care nu pot s-o sfâsiu,
mai neavând un brat, o gura,
atâta timp cât am sa fiu
cu însumi, însumi de-o masura.

Mortile iubite

Sunt gata sa mor înecat
în aceste sunete de privigetoare
asupra carora m-am întâmplat
în dimineata rasarind fara soare.
Ma agat de orele vechi
dar fug toate-napoi,
totdeauna nesigure si perechi,
asemenea cailor înhamati câte doi.
Ridic mâna prin frunze spre cer,
ridic din ea însasi vocala strigând,
dar tace privighetoarea si pier
mortile mele iubite, din gând.


pentru cei carora le-am facut pofta, ia la tata:

http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/stanescu.php
http://www.mariromani.ro/personaj.php?id=59
http://www.cuvinte.org/stanescu/





Luana si Hora - 14 Mai 2006

www.geocities.com/mamici_de_mai_iunie2006/povesti.html#Hora " target="_blank">poveste
io tot cresc

„Femeia vede unde barbatul abia zareste” Proverb romanesc