relatia intre nora si familia sotului

sunt oare singura care se simte oarecum izolata in mijlocul unui familion in care toti stiu mai bine decat mine ce am de facut si nimeni nu incearca sa ma vada si altfel decat ca pe sotia sotului meu?

oare personalitatea unei femei are sanse sa se puna in valoare doar in medii extra-familiale?

stau si ma intreb ce atitudine ar trebui sa adopt, pentru ca daca ma plang sotului il fac sa se certe cu ai lui (rezultand adica alte reprosuri de la respectivii cum ca mi-as "dresa" (!) barbatul), si daca nu ma plang simt ca explodez, mai ales ca el crede dupa aceea ca nu ma inteleg cu ai lui din motive imaginare.

uf.

oare asa se simte si sotul meu in familia mea??

ce credeti? care sunt sansele a doi oameni sa traiasca armonios o viata intreaga in ciuda acestor factori a-toate-stiutori si mereu-clevetitori si bagatori de strambe?

Adriana cea pusa pe urlat la luna

Oana_B spune:

Subscriu la ce spui si te inteleg perfect. Pentru mine a fost un soc (peste care inca nu am trecut) sa trec de la o familie compusa din trei persoane, eu, tatal meu si fratele meu pe care si-asa ii vedeam destul de rar, la o familie in care unchii, matusile, verii, verisoarele si copiii lor (adica cei mai apropiati zice-se) sunt vreo 60, care de care mai sfatos si mai interesat de ograda altuia. Nu dispun de diplomatie prea multa ca sa umblu cu lugu-lugu si inca ma dor figurile pe care le fac cei de la care ma astept mai putin si nici sa tac si sa nu ii spun sotului nu pot. Stie si el cum sunt unii si tactica lui a fost sa nu ii bag in seama "ca asa sunt ei". Ok, daca asa sunt ei, le intorc si eu moneda "ca asa sunt eu", depinzand in ce toane sunt prinsa ca doar asa sunt eu, nu?
Oana_B

There is no normal life, just life - Tombstone

sorana spune:

Usor de zis dar ... nu-i bag in seama. Cativa dintre ei sunt mai acceptabili si mi i-am apropiat un pic (sunt din provincie si ne vedem f. rar - de 2 ori pe an, asa ca nu-i greu, plus sunt oameni de treaba, in general vorbind, iar cand imi zic ei ce ar trebui sa fac eu, ma multumesc sa zic "nu", fara comentarii - se pare ca e un soi de intelegere intre noi). De ceilalti nu ma pot apropia. Punct. Din categoria asta sunt si socrii mei (adica persoanele cele mai apropiate de sotul meu). Ne vedem rar (o data la 1-2 saptamani) cate 2-3 ore. Cam atat pot eu suporta. Daca ne vedem mai des sau mai mult ma apuca dracii. Printr-o conventie tacita (ma cunoaste f. bine sotul meu :) cand suntem la ei si zic "mergem?" sotul meu incepe sa impacheteze copilul - in 5 minute iesim pe usa. Asta inseamna ca iar m-au scos din sarite si daca mai stam 10 minute urlu la ei si iar stricam relatia (s-a intamplat pana acum de vreo 3 ori).
Marele noroc - sotul meu e un om calm si intelegator, nu ca mine si ma lasa in pace.
Sper sa o tinem asa in continuare ca nici mie nu-mi place sa fiu suparata din cauze stupide ca astea.

Bafta!

PS: La mine a tinut faza cu urlatu' - nu de prima data, dar pana la urma au inteles sa lase "nebuna" in pace!

bb Monica si Sorana

lilach spune:

Familia sotului?
Cred ca pentru a te putea intelege trebuie sa fii destul de departe de ei pentru a nu te putea intilni cu ei prea des.
Cel putin asta este cazul meu si va spun ca merge.
Cred ca sint f. putini care isi accepta nora.
La inceput nu m-au acceptat de loc [m-ai mult socrul - contrar conceptiilor preconcepute ca soacra nu e buna].
La citeva luni dupa casatorie am plecat din Romania asa ca ne intilnim f.rar.
Dupa citiva ani au ajuns sa ma aprecieze [cu socru-meu am citeodata discutii - dar eu singura imi spun inainte de a ma enerva - stai draga nu merita efortul - linisteste-te si da-i dreptate.]
Cum spune si Sorana daca sotul stie despre ce e vorba si te intelegi bine cu el este destul un cuvint sau un semn mic ca sa inteleaga.
Adriana, sa stii ca l-am intrebat pe sotul meu cum se simte in familia mea si mi-a spus ca din prima clipa s-a simtit f. bine si f. aproape de ei.Defapt se inteleg f. bine si acum dupa 16 ani.
Sint convinsa ca se poate trai armonios in ciuda tuturor daca voi va iubiti si va intelegeti.
Uita-te intotdeauna la partea plina a paharului.

ella& laura,andrei,andra

Reliana spune:

Mai fetelor:)))) familia sotului e cea mai buna rezolvare la problemele de sfaturi:)))) atunci cānd sunt departe. Daca nu se poate altfel, chiar daca esti acasa pune robotul telefonic, si cine vrea sa-ti vorbeasca va trebui sa lase mesaj...Crede-ma ca se vor satura repede! Iar daca, atunci cānd va īntālniti te iau de-o parte sa-ti spuna parerea lor, asculta-i ca nu ai ce pierde si fa tot cum crezi tu, ca doar ai doua urechi. Īn rest bafta multa si nervi de otel pāna-i pui la respect, apoi va fi liniste!

Tot ce-ti doresti se poate realiza, atunci cānd vrei cu adevarat!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=117&cid=16

Kehleyr spune:

Eu zic ca primul pas este sa discuti sincer cu sotzul tau si sa ii spui ce ai pe suflet -- dar rational, ca sa vada ca ai motive reale sa te deranjeze ce se intampla. Si sa va puneti de acord asupra unei atitudini comune in relatiile cu familia lui. Cel mai important este sa te intelegi TU cu EL, desigur ca este foarte bine si frumos daca se poate sa te intelegi si cu familia sotzului dar asta nu merge intotdeauna. Incearca oricum sa nu lasi problemele tale cu familia lui sa afecteze relatia dintre voi doi si mai ales sa nu ii faci lui reprosuri pentru purtarile lor. Stati si voi mai la distanta unii de ceilalti si gata... ca atunci se evita situatiile tensionate. oricum din ce ai scris tu inteleg ca totusi sutzul tau este o persoana rezonabila care te intelege, asa ca macar pe el il ai de partea ta...

Noi am pus piciorul in prag din prima clipa si le-am aratat tuturor ca noi doi decidem ce este mai bine pentru noi -- apropo de casa, copil si toate celelalte. Si totdeauna facem front comun in fata oricareia dintre cele doua familii. Asta mi se pare iarasi foarte important, ca daca parintii vad ca juniorii se inteleg o lasa si ei mai moale... pe cand daca vad ca exista neintelegeri sau ca sotzul/sotzia tinde sa tina partea familei sale mai degraba decat pe a perechii, mai tare se amesteca...

Nu uita sa fii tot timpul rationala... Succes.

ls-dobrovicescu spune:

Nu esti singura, deloc.
IGNORA-I si mai ales nu-l obosi pe sot cu discutii despre familia lui, caci oricum TU TOT PROST IESI ....
Scuze pt. duritate: DA-LE CU MULT FLIT !!!
(Acesta e primul subiect care m-a facut sa nu mai fiu o "doamna" )

dara spune:

La mine e un pic invers. Sotul e dintr-o familie micuta- doar el si mama lui si eu dintr-o ditamai familia... Asa ca am incercat sa nu-l aglomerez cu familionul meu, n-am incercat sa-l imprietenesc cu nimeni- stam si in acelasi bloc, ba mai mult tatal meu e imposibil... Cu multa precautie ne descurcam, nu ne-am certat din cauza familiei niciodata (suntem de 5 ani impreuna)... Am o BOMBOANA de soacra...
Nu ma invidia ca nu stiu cat o sa dureze...
Eu zic sa nu mai 'urlii la luna', sa-ti vezi de ale tale ca ai destule, sa razi in sinea ta de 'stiinta lor'. Eu am avut tot felul de patanii cu neamurile...din partea lui (pe care le vad foarte rar), si ma amuz si acum impreuna cu soacra mea de ele.

......dara......

AB spune:

Adriana,

e tare usor sa vorbesti de relatiile cu socrii cand te separa mii de kilometri. Atunci te poti chiar lauda cu ele, dar acasa e altceva.
Si zau ca nu esti singura.... dar nu te lasa invadata. Secretul ca sa nu aiba ce comenta mereu... e sa stie cat mai putin. Din pacate, daca sotul tau nu e satul de familia lui nu-l vei schimba tu prea repejor.
Incearca sa limitezi numarul de visite si sa gasesti un cerc de prieteni care sa aiba prioritate asupra familiei. Daca-i vei vedea mai rar, ii vei suporta mai usor. Iar, sotul tau va aprecia incet, incet teoria cu: mai bine mult mai putine visite calme, decat visite care sa se termine acasa cu cearta sau cu comentariile nevestei. Marea majoritatea a barbatilor sunt comozi si nu vor decat liniste si acasa si-n familie in general. Ce mai, spera sa mearga totul bine de la sine si sunt adesea dispusi sa se indeparteze de ceea care le tulbura linistea.

Cat despre peronalitatea ta in familia lui... draga mea poti sa fi si un geniu si miss Univers ca tot vei avea mai multe defecte decat calitati in ochii lor. Iar defectele iti vor fi mereu discutate in timp ce calitatile nu vor conta .
Sa nu fim nedrepte.. exista si exceptii cei drept, dar rar... Asa ca gaseste o cale indirecta de rezolvare... pur si simplu fa-ti din sot un aliat care nu trebuie sa lupte ci doar sa fie de acord sa plecati repede si sa nu-i vizitati prea des. Si ca sa-l poti castiga onest de partea ta.... cat esti cu ei fii o lady care-i ignora. Am o prietena olandeza care-si face mental listele de cumparaturi (are trei copii) cand e in vizita la socri... si nu uita sa aprobe din cap ce zic ceilalti.



Andreea

Cosmina spune:

Buna fetelor, vazandu-va "povestile" cu soacrele pot zice ca eu am noroc. Ma inteleg de minune si cu soacra si cu socrul meu. Pot spune ca ma iubesc ca pe fiica ce n-au avut-o. Chiar am si mici "secrete" cu soacra mea. Si nu ar face ceva care sa ma supere. Vorbesc serios. Si eu la randul meu ii iubesc ca pe parintii mei. Deci? Sunt soacre si soacre. Sincer imi pare rau ca nu va puteti intelege bine cu soacrele voastre. Va pup fetelor si bafta in continuare. Cine stie?

klavier spune:

sarumana de indrumari - le-am luat pe toate in considerare si sper sa mearga mai bine de acum inainte!

(de fapt, deja merge mai bine, pentru ca, vorba voastra, distanta e uneori cea mai buna metoda.)

Adriana