Mamicile la servici?

i_ulia spune:

gonghy, doar tu poti decide daca te poti descurca cu banii de la stat sau nu. oricum, daca te poti descurca cu salariul sotului + banii de la stat, nimic nu se compara cu viata alaturi de puiul tau si de primele lui realizari pe care le traiesti alaturi de el. e o alegere tare grea, pe care insa doar tu o poti face. indiferent ce alegi, sa stii ca al tau copil simte ca il iubesti, indiferent daca petreci cu el 24 de ore pe zi sau mai putine.

15+

Eleni spune:

Laura,
iti prezint si varianta unei mamici care s-a intors la munca cand a implinit copilul 3 luni, fara sa fie presata nici de finante insuficiente, nici de sefi intoleranti.
O iubesc pe fetita mea ca pe ochii din cap si am avut cu cine sa o las: a ramas cu strabunica ei (respectiv bunica mea). M-am intors la munca pentru ca efectiv nu mai puteam sta acasa: ma tampisem, eram nervoasa, eram frustrata. Aveam nevoie de activitate, de provocarea intelectuala pe care mi-o ofera locul de munca, de satisfactia aceasta.
Nu are nici o legatura cu lipsa sau dimensiunea instinctului matern: decat sa ma vars pe copil cum vad atatea cazuri nu doar pe forum, ci si in parc (mamici care striga la copii si abia asteapta sa inceapa serviciul ca "mi-a mancat copilul asta sufletul"), mai bine vin de la birou si ma bucur de putinele ore petrecute cu copilul la maximum de intensitate.
Avantajul evident in cazul meu este ca am un copil care accepta cu mare usurinta sa stea cu altcineva... chiar si cu prieteni, nu se cramponeaza de noi. E independenta si relaxata.

Conteaza insa si mediul unde lucrezi: eu as fi pierdut multe, mediul meu evolueaza rapid (de fapt cam toate evolueaza) si cand te intorci dupa 2 ani te simti ca un brontozaur (am vazut asta la colege care au stat 2 si 3 ani acasa).
Conteaza si colectivul, pentru ca daca e asa rau cum zici tu, s-ar putea sa te intorci cu si mai multe frustrari acasa.
Pune-le in balanta! tot mie mi-a zis copilul ma-ma prima si am facut impreuna primii pasi... chiar daca eram ziua la birou. Asa ca analizeaza la rece lucrurile, fara dramatizari... tu simti ce e mai bine pentru tine si ea, nimeni nu iti poate spune.
Noi doar putem sa iti oferim mai multe perspective.
Mult succes iti doresc,

gonghy spune:

fetele!
E al naibii de grea decizia cand citesc atatea pareri.Vreau sa va spun ca imi permit si mancare si pamapers,lapte praf dar cu unele retineri de la altele pt noi binenteles.Maya nu are treaba zambeste la toata lumea nu e un copil plangacios,noi am obisnuit-o cu lume in jurul ei.
Stii Candy odata ce esti obisnuit cu banii e greu sa te mai dezobisnuiesti si sa stai sa-ti de-a statul cei 8 mil de lei daca mai ai si cheltuieli extra.
Oricum fetelor cred ca am putea dezbate subiectul asta la nesfarsit,toate cred ca am vrea sa fim cu puiutii nostrii chiar si atunci cand trec cei doi ani de stat acasa in preajma lor.De ramas fara servici n-am cum pt ca am un sef bun,apropiat de varsta mea si ne-ntelegem bine,nu e un capcaun ca altii.
Am stat si m-am gandit ca,nici sa o fac pe fata dependenta de mine nu e bine,daca nu sunt in preajma ei sa o ia plansul sau eu stiu mai ce...e greu de tot.
Eleni si eu o iubesc pe fata ca pe ochii din cap,e arerul ce il respir,soarele meu tot ce vrei si tot asa cum spui si tu m-am gandit sa nu ma tampesc stand acasa 2 ani nu din cauza ei din cauza rutinei zilnice,parca devin un robot.
Ea ar sta cu oricine,numai sa-i dai papica,sa te joci cu ea si sa o faci sa rada asta e tot,ei ii ajunge. In schimb la nu se culca fara mana mea pe fatuca ei.
Chiar vorbeam azi si cu sotul meu cum ar fii sa incep lucrul,lui ii e tot una asa mi-a spus.Sa fac cum cred ca e mai bine pt bubulina.
Oricum la toate mamicile si bb

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=93574
Povestea fetitei noastre

Laura si bebe Maya

Sabina spune:

nu exista o varianta sa lucrezi jumatate de program,??

la mine a fost in felul urmator: eu am facut fetita fiind studenta in anul 5, deci nu aveam servici, dar a trebuit sa ma duc la ore.
Lipseam nu mai mult de 4 ore de-acasa, pt ca ma duceam la cursuri prin rotatie, na, nu puteam sa acopar tot pt ca alaptam exclusiv( reintoarcerea la scoala s-a produs cand avea Sofia 2 luni...deci...)
pot sa spun ca a fost infernal de greu anul ala, cu licenta etc, dar mi-a facut intr-un fel bine, ca n-am iesit din circuit. Cateva ore pe zi fara bebe nu sunt o tragedie, dar, fiind doar studenta, le puteam plasa in asa fel incat sofiuta sa aiba mamica aproape:)

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

Ioana Sora spune:

Am nascut pe 29 iulie si pe 1 septembrie a trebuit sa ma intorc la munca, altfel imi pierdeam functia. La vremea aia, aveai 85% din salariul de pe cartea de munca, iar eu aveam minimum pe economie, restul pe conventie... So, am primit un telefon.... si m-am intors la munca. Am ales sa castig mai mult si sa nu-mi pierd locul de munca si bine am facut la momentul acela. Am mai avut doua colege care au nascut in acelasi timp cu mine. Au ales sa stea acasa doi ani cu copilul, iar la intoarcere, au fost date afara... Motive se gasesc mereu...
Copila a crescut, mama venea cu ea si o plimba pe langa institutia unde lucram, o mai luam si cu mine... Dupa un an a inceput sa planga cand plecam de acasa.

anya spune:

La primul copil am stat pana a facut 8 luni, la al doilea doar cele 126 zile. Am fi putut trai onorabil din salariul sotului + cele 8 milioane, dar eu daca stau acasa... innebunesc. Devin foarte irascibila, nervoasa, nimeni nu se mai intelege cu mine. Am observat chestia asta la primul copil. Ajunsesem la discutii, certuri, ba de cateva ori am zis ca divortez...Cum am inceput serviciul - alt om. L a al doilea copil n-am mai facut "greseala" sa stau prea mult acasa.
E adevarat ca am noroc cu mama si cu soacra care stau cu cel mic acasa iar pe cel mare l-am dat la gradi.

In loc de o mama care face ce face doar pentru ca trebuie si se gandeste: "iar trebuie s-o iau cu caruciorul spre parc, iar trebuie sa.." iar frustrarile adunate sa se rasfranga asupra familiei, am preferat sa fiu mama ocupata (doar 6 ore) care se intoarce cu drag acasa si e asteptata cu iubire.

Nu ma intelegeti gresit, mi-am dorit foarte mult copiii (am ajuns pana la FIV) dar nu pot fi mama casnica si doar atat. Nu sunt nici carierista, dar imi place sa "am servici" si sa fiu putin independenta.

Theiuta spune:

Daca in cauza nu este o mama exagerata care crede ca doar ea stie cel mai bine cum sa isi creasca copilul, atunci problema se pune astfel: ai sau nu ai pe cineva de incredere sa te ajute.

Exemplul meu: am stat 2 ani cu copilul acasa (In MAI nu se pune inca problema sa te dea afara) pentru ca nu l-as fi putut lasa pe Nicolas doar cu mama. Oricita bunavointa a avut ea, sanatatea nu i-a mai permis sa se ocupe 8 ore de un copil mic si sa mai si doarma cu el, fiindca eu ar fi trebuit sa fiu fresh a doua zi nu, doar as fi mers la servici.

Ar fi trebuit sa fiu foarte norocoasa sa gasesc o bona asa cum trebuie pentru copil, iar la cresa nu am avut curaj sa il dau.

Una peste alta sint foarte multumita de rezultatul eforturilor mele de crestere si educatie ale baiatului meu, in primii 2 ani de viata.

As vrea sa mai fac un copil...cine sa ma ajute? Mama s-a subrezit, ma va ajuta atit cit va putea.As vrea sa stau tot doi ani acasa, dar nu stiu cum vor mai fii vremurile.In plus de asta, si eu aveam momente cind ma urcam pe pereti de oboseala si monotonie...


Theiuta

poze cu Nicolas