Mamicile la servici?

Fetelor am o fetita de 5 luni si ma bate gandul sa ma intorc la servici pt ca pierd destul de multi bani daca as mai sta acasa.Banii ce ii da statul sunt prea putini si nu imi vine sa mai stau pe banii astia.
Dar ma doare sufletul sa o stiu pe micuta ca sta acasa cu vre-o tanti care nu stiu cat de multa grija ar avea ea fata de cum am eu.
Imi este c-am teama. Voi cum a-ti proceda?
Stiu ca fetita e mai importanta decat niste nenorociti de bani dar si fara astia

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=93574
Povestea fetitei noastre

Laura si bebe Maya

Mirabelac spune:

Si eu trebuie sa merg la serviciu din aprilie, David va avea 6 luni atunci, dar sunt total nehotarata... va sta mama mea cu el la noi acasa si tot nu ma lasa inima, eu i-am facut un program de somn, de papa, nu stiu daca mama il va respecta, nu stiu cum va fi la serviciu fara el... daca doarme 2 ore sau daca ma plimb prin parc mai mult si nu-l strang in brate deja imi e dor de el, dar 6 ore pe zi... eu inca il alaptez si-mi va fi si mai greu, va trebui sa-i las o masa de lapte pt. cat sunt eu plecata... sincer nu stiu cum va fi... greu oricum... eu tot din cauza banilor treuie sa ma intorc dar si din cauza serviciului care il pot pierde... plus ca am stat acasa toata sarcina, deja am 1 an si 2 luni de cand n-am mai fost...

Mirabela, mamica fericita de David Stefan (21.09.2006),
www.totsites.com/tot/davidstefan" target="_blank"> site-ul nostru si povestea nasterii.

arghirmonica spune:

Si eu castig mai mult decat aia 8 mil dar nu las copilul acasa pentru bani.Ar trebui sa stea cu bona si nici nu ma gandesc.Macar pana aface 1 an jumate sa stau cu el.Ca am timp de servici pana la pensie.

Elise spune:

Asa e, e mai importanta.
Eu am decis sa stau acasa pina face fie-mea doi ani.


Elise & BBLisa

Ramonika spune:

daca are stoul sau altcineva din familie bani destui, nu se merita sa te intorci, dar daca nu va ajung banii pt strictul necesar, atunci mai bine du-te...

---

Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza Fulgushor

ankalaura spune:

Eu nu am prins "vremurile" cu 8 milioane, ci pe cele cu 85% din salariu, plus ca firma la care lucram, ca multe altele in tara asta, pusese salariul minim pe economie la cel putin 95% din angajati. restul de 5% fiind patronu', fra'su si ma'sa.
In al doilea rand, dupa ce am ramas eu insarcinata, m-au convocat la o discutie in care devenea inteles de la sine ca ori ma intorc dupa o luna, ori n-am decat sa stau acasa pe cele 2 mil 800 care reprezentau la acea vreme 85% din salariul din cartea de munca.
In al treilea rand, am fost la serviciu pana marti, pentru ca vineri sa ma internez ca sa nasc. Dupa 6 saptamani, eram la serviciu.
In al patrulea rand, ca sa evite pe viitor astfel de situatii, spre sfarsitul acelui an, ne-a pus pe toti sa ne dam demisia, si sa semnam contracte pe perioada determinata de un an.

Am pierdut laptele. Eram cumplit de obosita - stateam la birou cam 10 ore pe zi, lipsind de acasa aproape 12. Devenisem nervoasa, pentru ca lucram in foarte mult stres. Am transmis starea mea copilului. Pana la 1 an, am tinut-o pe mama pe drumuri, din tren in tren, cu valiza dupa ea, sau cu copilul, dupa caz. Vreo doua luni m-am descurcat cu soacra-mea, pe care am terorizat-o, pentru ca ea, femeie mai in varsta si cu mult bun simt, nu vazuse cuptor cu microunde decat la TV, iar de sterilizator nici nu auzise ca exista. La un an, am dus copilul la gradinita, dupa doua incercari de a angaja bona, incercari esuate lamentabil. Ba chiar, una din bone, cred ca o batea, pentru ca in fiecare dimineata cand intra aia pe usa, copilul fugea plangand in hohote, in cel mai indepartat colt al casei.
Copilul nu a suportat bine ruptura de mine. Nici la cele 6 saptamani pe care le avea cand am inceput serviciul, nici cat a stat cu mama, nici cat a stat cu soacra-mea, nici cand am dus-o la gradinita. Ca sa nu mai spun ca vreo 3 luni am lasat-o la mama, de la 9 luni incepand, iar cand ne-a revazut, s-a ferit de noi. Iar eu, am inrautatit lucrurile cu nervii mei. Este, si acum, un copil prea sensibil, prea dependent de noi.
Intre timp, eu m-am reglat "cu capul", ma stradui sa ii acord cat de mult timp pot, in fond, sunt multumita macar ca a crescut langa noi, nu la bunici (cu exceptia celor 3 luni).

Ceea ce vreau sa spun este ca a doua oara nu as mai face o asemenea tampenie nici pentru un salariu de prim ministru! Am fost nevoita sa o fac, pentru ca, intr-adevar, cu 2 milioane 800 nu reuseam sa cumpar nici macar pampersii si laptele praf necesar. Daca as fi primit atunci 8 milioane, nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa ma intorc la serviciu (iar salariul meu de atunci era cam dublul sumei asteia!)
Cel mai mare regret al meu de pana acum, este ca in primul an de viata al copilului meu, nu am fost alaturi de el atat cat a avut nevoie. Si nu numai in primul.
E drept, viata e grea, toate sunt scumpe, multi traim ca vai de noi, de pe o zi pe alta, si de multe ori ne uitam cu jind intr-o vitrina. Si nu ne cumparam ceva ce ne-ar face placere, pentru ca trebuie sa ii cumparam copilului niste bluze noi, pentru ca cele pe care le are i-au ramas scurte. Plus pantofii, ca in 2 luni nu ii mai poate incalta. Plus o jucarie, pentru ca e copil, si trebuie sa se bucure.
Si ne intreaba unii "Pentru ce munciti atat? " Si raspundem toti "Pentru copil" Ei bine, de multe ori este chiar pe dos. Copilul meu ar fi mult mai fericit sa ma aiba mai multe ore acasa, alaturi de el, decat sa ii cumpar jucarii frumoase.

Nu sunt in masura sa dau nimanui sfaturi, dar va pot spune ce as face eu. Va pot spune cum este sa pleci de langa copilul tau, pentru ca eu am trait-o pe pielea mea. Desigur, sunt copii care au fost rupti de langa mamica lor si n-au absolut nici o problema. Dar eu, a doua oara, nu as mai face-o! Ma lipsesc de buna voie de orice leu in plus. Mi-ar fi suficient sa stiu ca mi-am platit intretinerea, telefonul, curentul, ... N-as avea nevoie de nimic altceva, doar sa stau cu copilul meu!

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza

rolo spune:

Eu sunt abia in luna a 8-a, intru curand in luna a 9-a si desi nu am nascut inca, am luat decizia de a nu sta acasa decat cele 126 de zile + concediul de odihna pe anul acesta, iar acum desi mi-e greu merg la servici 6 ore pe zi. Nu stiu cum va fi dupa ce se naste bebe, poate ma razgandesc, desi nu stiu daca in conditiile in care am facut un credit pt apartament si salariul sotului nu ar acoperi toate ratele ne-am permite sa stau acasa. Probabil am de ales intre a sta acasa cu copilul si a nu-mi permite sa-i cumpar cele necesare si a merge 6 ore la servici, ceea ce chiar ar face diferenta dpdv financiar. Mama e intotdeauna o solutie mai buna decat o bona.
gonghy tu stii cel mai bine ce iti permiti sa faci. decizia iti apartine numai tie, nimeni nu traieste in locul tau sa poata lua decizia pentru tine. Eu cred ca in ambele situatii iti lipsesti fetita de ceva. De prezenta ta in situatia in care mergi la servici sau de un trai mai bun daca stai acasa pe 8 mil.

rolo

gonghy spune:

Fetelor multumesc de raspunsuri sincer sa va spun nu stiu ce sa fac?!?
Ankalaura vreau sa-ti spun ca asa m-a luat plansul cand am citit ce ai scris ca m-am lecuit intr-un fel de servici.Decat sa ajunga fii-mea pe mana unei nenorocite de bone mai bine ma las pagubasa.
Rolo nastere usoara. Eu am stat acasa toate cele 90 de zile de concediu medical pt ca am avut probleme cu sarcina,plus concediul de odihna si plus prenatalul.
Fetelor nu mi-as fii pus problema asta dar noi stam in chirie ca nu ne-am inteles cu soacra-mea si ne-am mutat de 6 ani cu chirie.
Sotul meu are salariu f bun dar eu pierd bonurile si vreo 200 de euro si ma gandeam ca daca as merge la munca tot pt fata as merge nu pt noi.
Daca am putea ne-am lua si noi casa,dar a promis soacra ca ne ia apartament anul asta,intre timp(astia 6 ani de cand suntem casatoriti) si de cand avem fata s-a inmuiat madam.
Daca am avea casuta noastra poate nu m-ar manca sa merg la lucru,dar asa?O sa ma gandesc foarte mult la chestia asta,pt ca si atunci cand merg la cumparaturi si lipsesc 2 ore de acasa mi se face un dor de fata
de nu mai pot si nenorocitii astia de bani si traiul asta scump


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=93574
Povestea fetitei noastre

Laura si bebe Maya

ruxij spune:

Eu am stat acasa doar 3 saptamani dupa nastere si nici o zi inainte. A fost foarte greu, au fost doua bone, bunici, circ, gradinita, imbolnaviri, pierdut de servici si multe probleme, dar copilul este OK, independent si vesel, bonele au fost femei extraordinar de cumsecade si am ajuns la varsta de 5 anisori. Am rezolvat-o si p'asta! :)) Nu este solutia ideala, ideal e sa stai tu acasa. Vreau sa spun insa ca nu iese neaparat rau nici daca mergi la servici.

corina30tg spune:

pustiul meu are 1 an si 2 luni dar nu vreau sa incep serviciul mai devreme. Nu doar pentru ca nu am cu cine sa il las. Am facut un calcul si as avea aceleasi plusuri la salariu ca si tine, dar tinand cont de cati bani s-ar duce pe bone, haine noi pt serviciu, transport si alte cheltuieli inerente unei vieti in colectiv nu cred ca raman cu nimic in plus. Si, cel mai mult a contat faptul ca as pierde cele mai frumoase clipe din viata copilului meu si ca nimeni nu il va creste asa cum vreau eu!
Si inca ceva! Ma bate gandul sa fac bb2 si sa stau 4 ani acasa!

Corina, mama lui Mihai-Alexandru
http://new.photos.yahoo.com/corina30tg/albums/

Roxana_G spune:

Eu am revenit la serviciu cand fetita mea avea 7 luni. Am incercat de la 6 luni insa am avut pb cu gasirea unei bone. Pana la urma nu am avut ce face, era vorba si de bani, dar si de faptul ca riscam sa nu imi pot pastra locul la serviciu.

Am avut o depresie ingrozitoare in prima luna, a fost ceva ingrozitor. Plangeam seara cand ajungeam sa o vad. Apoi m-am obisnuit si a fost ok. M-am simtit aiurea cand nu am fost langa ea sa ii vad primul dintisor, sa vad cand s-a ridicat prima data pe patut. Dar oricum nu o iubesc mai putin decat alte mamici care stau cu puii lor si nici ea, ba dimpotriva. Asta e viata din pacate.

Nu iti va fi usor, insa pana la urma te vei obisnui si tu si se va obisnui si BB. Important e sa gasesti pe cineva in care sa ai incredere si sa vezi ca puiul a acceptat-o si e atatsat de ea. Uneori copiii se ataseaza mult de bone. A mea ii zicea mama intr-o vreme si imi venea sa plang, asta pentru ca bona ii zicea "vino la mama". I-am zis sa nu ii mai zica asa ceva si sa nu mai aud o data ca ii zice mama. Am fost suparata de asta, insa mai tarziu am realizat ca un copil simte si stie cine e mama lui, si ndiferent cu cate alte persoane va sta totdeauna mama lui este cea mai importanta.

Rox 11+si Alexandra Maria (10.02.2004)

]