Cum facem cu copilul dupa divort

Povestea mea suna asa. Anul trecut descopeream ca al meu sot are o amanta. Relatia dura deja de citiva ani, asa ca era destul de serioasa. De atunci ne-am tot certat si impacat, dar in final ne-am hotarit sa ne despartim. El s-a mutat la ea, de citeva zile. Inca nu am pornit divortul, dar urmeaza si asta.
Baietelul nostru de trei ani inca nu stie nimic, i s-a spus ca tata e plecat in delegatie, lucru care se intimpla destul de des, deci nu suspecteaza nimic. In general, nu au fost certuri sau discutii de fata cu el. Taica-sau se poarta foarte bine cu el, in putinul timp cit sta cu el, il iubeste, se joaca cu el, il duce in parc, etc.
Acum se pune problema ce ii spunem copilului si cum procedam in continuare. El vrea sa-l duca sa-i arate unde s-a mutat, noul apartament, si apoi sa-l ia la el, in anumite zile din saptamina. Maica-mea cind a auzit s-a enervat si a zis sa nu las sa duca copilul la el (unde e cu cealalta), ci sa vina in vizita la noi.
Acuma eu nu stiu ce sa fac... nu-mi dau seama cum ar fii mai bine. Sa-i interzic sa duca copilul la el? As avea dreptul sa fac asta? Si pina cind? Dar cel mai important, cum ar fii mai bine pentru copil?

Ioana Sora spune:

Miluna, e prea repede pentru copil sa-l vada brusc pe tati in alta casa, cu altcineva.
Cel putin o perioada cred ca e bine fie sa vina el la voi acasa, fie sa-si vada copilul in parc...

Alex2 spune:

Miluna imi pare rau ca treci prin asta.
Copiii inteleg mult mai multe decat credem noi. Dar trebuie sa le explicam. Mai ales daca nu este alta sansa. Cred ca asta este solutia. In prima faza spune-i ca mami si tati vor sta fiecare la casa lor. E bine ca tine legatura cu fiul lui, indiferenet de relatiile dintre voi. Bravo lui! Putini barbatii fac asta dupa separare. Nu lasa sa fie afectata relatie dintre copil si tata sub influenta resentimentelor voastre. Copilul va intelege ca tati are o alta viata cu o tanti noua. Pana la urma tot va trebui sa afle.
Doar ca vizitele tata copil nu ar trebui sa insemne mutat dintr-o casa in alta ci mai mult iesit impreuna. E indicat ptr inceput, si mai interesant ptr cel mic. Numai cu tati, apoi cu tati si noua prietena a lui tati si in functie de cum accepta copilul relatia si persoana sa se ajunga si la "noua locuinta a lui tati". Ptr ca in timp probabil il va lua in week-end, si automat va intra in contact cu doamna, etc.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

gruitamarius spune:

Hai sa imi dau si eu parerea.
Cred ca ar fii bine daca ar fii "tanti" introdusa in ecuatie incet incet. Eu dupa ce am divortat nu am avut o relatie pentru ceva ani, asa ca cel mic a avut timp sa se obisnuiasca fara mine acasa zi de zi, eram la servici in general! Cind a cunoscut-o pe actuala sotie, a indragit-o din prima, e miniona si are succes la copii, o simt aproape de ei, cred eu ca ar fii explicatia!
Dupa care totul va evolua, sper, de la sine.
Incearca totusi sa afli ce parere are "tanti" despre copil, sa nu fie geloasa pe faptul ca petrece prea mult timp cu el! Unele devin periculoase!

Gabi_K spune:

Miluna, ai avea multe drepturi sa faci, de ex. sa divortezi de el punand motiv abandonul de familie, etc.
Insa daca sunteti in relatii bune, si voi, si el cu copilul, fa asa cum ti-a propus si Alex. Adica treptat... Si in interesul tuturor sa stabiliti impreuna un program de vizita. E mai bine si pt voi, si pt copil (el va stie sigur ca de ex. sambata merge la tati, si nu sta toata ziua pandind usa si asteptandu-l pe tati... oare vine azi, oare vine maine...)

Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Marilen spune:

Eu am divortat cand fetita mea avea 6 ani.Era si este f.atasata de tatal ei pentru ca au stat f. mult impreuna(serviciul ii permitea sa stea 5 zile pe saptamana acasa.Dupa plecarea tatalui din casa(ea stia ca a plecat la un curs in alt oras)a fost cumplit.Dependenta de el am ajuns in spital cu fetita:nu mai manca, nu mai dormea,nu se mai putea tine pe picioare.Am intrat in spital fara diagnostic,am iesit fara diagnostic.Nu au ajutat-o perfuziile, nimic. Si-a revenit in mod miraculos cand a venit tatal ei la ea. In asemenea conditii, nu puteam sa-i spun adevarul.Am crezut ca incet, incet se va detasa de el si voi gasi la un moment dat o cale de a-i spune adevarul.Au trecut 3 ani de atunci si nici acum fetita nu stie ca suntem divortati.Am incercat sa-i explic, sa stau de vorba cu ea, am incercat sa-i spun dar felul in care a reactionat de fiecare data m-a facut sa ma razgandesc.Si cu cat creste cu atat imi vine mai greu sa-i spun.Nu accepta sub nici o forma asa ceva.Si am inceput sa regret ca nu am ascultat de psihologul cu care am vorbit in urma cu 3 ani si care a sustinut categoric:copilul trebuie sa stie adevarul, cu cat e mai mic cu atat suporta mai usor...Deci daca ar fi sa-ti dau un sfat, ar fi acesta:spune-i adevarul.Eu nu as fi de acord, insa, sa mearga in noua locuinta a tatalui.Cel putin o vreme.Eu am acceptat sa vina tatal la noi, nu am intervenit in nici un fel in relatia lor,nu are program de vizitare, vine si sta cu fetita cat vrea, petrec mult timp impreuna.O perioada tatal s-a mutat in Bucuresti cu serviciul si atunci a fost f. bine, in sensul ca fetita stia cand vine(o data pe saptamana),avea un program, acum e vesnic in asteptarea lui.
Eu cred ca poti invata mult din experienta mea.

Miluna spune:

Multumesc mult pentru raspunsuri!
Si eu cred ca ar fii mai bine pentru copil sa o luam mai treptat. Tatal vrea sa-l duca la el, sa-i arate unde s-a mutat, ca sa il localizeze copilul, sa nu zica ca a disparut. Asta mi se pare ok. Dar mai apoi nu cred ca intilnirile lor trebuie sa se desfasoare tot acolo. Acum e mai greu, fiind iarna, nu prea poti sa-l tii mult afara, mai ales ca e mai tot timpul racit. Si la noi acasa, probabil ca nu se simte in largul lui.
Cit despre "tanti", de-abia asteapta sa intre in contact cu copilul. L-a sufocat cu cadouri si pina acum, l-a si intilnit de citeva ori. Parca a facut o obsesie pentru el, sau poate e doar sentimentul de vinovatie, sau faptul ca ea nu are inca un copil. In fine, foarte probabil ca se vor intelege bine. Copilul e inca mic si nu cred ca intelege ca ea ar avea vreo vina in faptul ca tata nu mai e acasa... deci nu are motive sa nu o indrageasca. Sau credeti ca realizeaza asta, la trei ani?
Da, aveti dreptate, la noi situatia e mai altfel decit in majoritatea divorturilor, nu se pune problema ca neglijam copilul, e mai degraba bataie pentru el

A_Iulia spune:

si la mie e bataie ca la tine
Oricum, e de apreciat.
Referitor la intrebare - oricare din variante din punctul meu de vedere va fi la fel de buna pentru copil (si daca nu limitezi nimic, si daca limitezi vizitele in casa lor, si daca vine singur tatal sa-l vada) - mai depinde si de ce vrei si simti tu

Adina + Olivia Karla 04.03.2004

Miluna spune:

Daca ar fii dupa ce simt eu... as vrea ca ex-ul si madama lui sa dispara cu totul din viata noastra
Dar nu se poate asta... si nu vreau sa-l inveninez pe micut, vreau sa fie cit mai putin afectat.

A_Iulia spune:

Ei n-au cum sa dispara. Insa daca te deranjeaza pe tine atat de mult ideea ca puiul e inca mic si nu ai dori sa fie influentat de madama, actioneaza ca atare. Din punctul asta de vedere cred ca poti sa stabilesti regulile si sa cadeti de acord.
Si pana una-alta zi mersi ca-l tine madama ocupat. Altfel el si-ar focusa sentimentele exclusiv pe copil si poti sa te trezesti ca nu mai ai tu timp sa stai cu copilul ca una-doua tati e la usa.

Adina + Olivia Karla 04.03.2004