cum ne intelegem

Dragi prieteni, am o mare dilemã.
Majoritatea dintre cupluri trec prin situatii destul de ciudate in timpul sarcinii. Am nevoie de parerea voastra sa aflu cum va intelegeati si cum anume sotii vostrii au inceput sa devina parinti, cum s-au implicat ei in povestea asta si cum ati vazut voi evolutia lor in acest timp.
Parerea voastra e foarte importanta pentru mine pentru ca vreau sa studiez acest comportament pentru a-i ajuta pe viitorii tatici sa isi intre mai bine in rol.


:)

alinutza spune:

Ai vazut:liste de dicutii/In unul sau in doi ...mergem mai departe? Este acolo un subiect:'"nu mai stiu ce e cu mine...ce e cu noi doi"

Delia spune:

Sotu' meu s-a transformat dintr-un "baiat" mare intr-un tatic model numai dupa ce am avut niste , ca deh altfel nu s-a putut.
Dupa ce am nascut ii spuneam schimbai si tu pampersul iar el imi spunea: dar nu-l schimbi tu?
I-am spus sa-i faca si el baie, spunea ca e prea mic si sa nu-l raneasca...si tot asa.
Si tot asa dupa cateva , ca si el este parinte in egala masura cu mine si ce fac eu sa binevoiasca sa faca si el, a inceput sa se schimbe, astfel incat sunt mandra posesoare a unui sot si tatic care schimba, plimba , spala si se joaca cu minunea noastra, fiind (pentru mine) un adevarat tata model.
Acolo unde se gaseste o cantitate crescuta de intelegere si bunavointa nu este cazul de insistente (rare cazuri), in rest cate un imbold nu strica nimanui.
Multa sanatate si succes la "domesticit" tatici!

Delia si Codrin

sclara spune:

Mi-e teama ca "sub"inteleg un lucru nu foarte placut.
Sper sa inteleg gresit, dar am senzatia ca ceva "scirtiie" la voi?!
Sper sa ma insel.
Nu stiu sa fi aparut ceva scris in sensul atasamentului tata-copil nenascut, chiar si tata-nou nascut este o tema prea putin studiata.
Am sa mai caut pentru tine, dar COMUNICATION IS THE SOLUTION!!!
Everibody agrees with that.
Radu, daca te ajuta, scrie-mi in afara forumului sau suna-ma!?
sclara

sclara spune:

Stiu ca pentru tine au fost citeva evenimente majore in acelasi an cu sarcina sotiei tale, ma refer la schimbarea locului de munca, a locuintei si "evenimentul cu sora ta", you know what I mean!?
Toate acestea au influentat si relatiile tale cu copilul si sotia, respectiv relatiile lor cu tine.
Plus ca e o responsabilitate sa ai un nou membru in familie, unul care are nevoie 24 din 24 de ingrijire, crestere, atentie, etc.
Venirea pe lume a unui bebe in familie, e ceva asteptat, ceva frumos, dar e si greu si
Comunica intii cu sotia ta, apoi cu prietenii apropiati (nu in km, ci in suflet!?) si nu fi prea suparat ca totul s-a schimbat. Este normal si toti o simt ca o schimbare, mama, tata, bunicii, prietenii. Vezi si tu ca acum totul se refera la "cel mic", cumparaturile, locuinta, programul zilnic, discutiile, orele de somn / de masa / de odihna, etc.
Suna-ma sau scrie-mi.
sclara

mirela.mustaciosu spune:

Taticul lui Tudor s-a implicat mult in "viata de familie cu bebe mic". M-a ajutat mult, mai ales in prima perioada cand aveam cea mai mare nevoie de ajutor. E un tatic model. Poate un pic a avut de suferit viata de cuplu, dar nu din cauza lui si nici din cauza mea sau a lui bebe, ci din cauza lipsei de timp si spatiu. Un sfat pentru toti taticii: ajutati-le pe mamici cat puteti de mult, mai ales in primele luni dupa ce vine bebe pe lume. Chiar daca nu reusiti sa faceti mare lucru pentru simplul motiv ca nu va pricepeti, incercati sa va implicati cat mai mult si sa fiti cat mai aproape de bebe si de mami.

Andruska spune:

Daniel s-a implicat foarte mult in viata lui inca de cand l-am nascut. El i-a facut baita si l-a schimbat 10 zile - eu am nascut cu cezariana si dupa aceea am avut o infectie destul de urata, nu ma puteam da jos din pat - eu doar il alaptam.

Chiar si cand a crescut, iesea cu el in parc, ii dadea sa manance. Imi aduc aminte cand ii introduceam cate un aliment nou, o faceam tot timpul intr-o zi cand era si el acasa - ca sa se simta implicat in viata puiului lui.

A fost f bine si ii multumesc f mult pentru ajutor - asta imi da puterea de a imi mai dori un fratior/o surioara ptr Andrei - ingerasul nostru.

Bafta multa si tatici cat mai implicati - este bine pentru toata lumea si chiar nu este greu,

Andra si bb Andrei

Anina_n spune:

Drept sa-ti spun, in perioada sarcinii, m-am simtit de multe ori singura cu bb-le, parca ar fi fost numai al meu. Mai ales din luna a 5-a de sarcina, cand incepuse sa se vada burtica mai bine. Simteam ca burtica mea il deranja pe sot, ca din cauza ei nu ma mai gasea atragatoare. Nu mai aveam momente de intimitate! Desi, am avut 9 luni de sarcina foarte usoare. Cred ca, fiind o situatie noua pt. el, nu stia cum sa se poarte. A si recunoscut ca ii era frica sa nu imi faca vreun rau. Degeaba i-am spus ca sarcina nu este o boala, ca este doar o stare a viitoarei mamici, ca nu sunt de portelan sa ma sparg la o atingere. Pur si simplu, s-a limitat doar la mangaieri pe burtica si la a fi mai atent cu mine, si atat.
Desi isi dorea foarte mult un copil, sa stii ca nu a fost pregatit pt. sosirea lui. Nu a indraznit sa isi tina micuta in brate, cand am revenit acasa din spital. Nu isi gasea locul, nu stia ce sa faca, cum sa faca. Ai fi zis ca era speriat de mogaldeata mica. Noroc, ca stam cu mama si m-a ajutat, ea, foarte mult. Poate ca, locuind cu mama, stiind ca ma ajuta ea, nu prea se implica. Desi, eu, nu l-am lasat pe din-afara. Dar nimeni nu se naste invatat ! Sa fiu mama, invat si eu, in fiecare zi, nu este ceva ce stiam dinainte. Asa ca, nu l-am grabit nici pe el, sa se comporte ca un tatic. Treptat, a inceput sa se mai ocupe si el, de micuta noastra. I-a fost greu si lui, la inceput, cand iubita lui sotie, devenita mama, nu-l mai avea pe el in centrul preocuparilor ei. Am simtit asta dar mi-a fost greu, si mie, sa ma obisnuiesc cu noua postura, de sotie-mama. Mai ales din cauza lipsei de timp si spatiu. Dragostea trebuie impartita la 2, acum, partener si copil. Nu uit sa-mi imbratisez sotul, sa-l managai, sa-l alint dar el...tot un "copil mai mare" este, sa stii ! Inca, mai are nevoie de cate un imbold, cum spune si Delia, mai sus. Nu degeaba se spune ca, "meseria de parinte este cea mai grea din lume !". Succes tuturor !

Nina & Nina-Cristina (1 an si 4 luni)