Cum am ajuns la fericire!
Cum am ajuns la fericire! | Autor: Bfly
Prin colaborarea fructuoasa cu miaq, membra a DC, am initiat "proiectul": hai sa vorbim si de lucruri frumoase! Asa s-a nascut subiectul de fata avand ca baza ideea stralucita a colaboratoarei mele si fiind cosmetizat de subsemnata.
Fericirea este, filozofic vorbind, greu de atins sau cel putin relativa. Apare pentru o fractiune de secunda si se topeste imediat, ca si cum n-ar fi existat niciodata. Si daca eu va spun ca fericirea este foarte usor de gasit si intretinut, ma credeti?
Trebuie sa va marturisesc ca nu sotul meu este cel care ma face fericita la momentul actual, ci o alta fiinta care a aparut de curand in viata mea. Cand ma uit in ochii lui ma pierd si parca vad o lume intreaga. Zambetul lui sincer si fermecator imi umple sufletul de fericire si ma bucur ca traiesc. Nu stiam si nu credeam pana acum ca pot fi atat de fericita. Poate am vazut inainte fericirea asta la altii, dar intotdeauna o priveam circumspect.
Sincer? Imi pierdusem deja speranta de a mai fi fericita! Si uite ca viata m-a invatat cum poti gasi fericirea.
Va doresc si voua sa gustati din fericirea asta cat de curand, daca nu cumva ati facut-o deja!
Si daca da, mi-ar face placere sa aflu cum ati ajuns voi la fericire!
"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."
Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"
Raspunsuri
A_Iulia spune:
Eu mai mereu m-am simtit fericita.
Si implinita din mai toate punctele de vedere.
Poate e doar o perspectiva a mea. Poate e un mod de viata.
Coborasuri mai toti au...mai mici, mai mari...eu de ex am avut unul greu, divortul - sigur, mi-a deteriorat starea de echilibru insa in scurt timp am revenit la starea mea de fericire. Moartea cuiva apropiat, pierderea serviciului...multe pot tulbura starea de fericire a cuiva.
Ce face pe fiecare sa fie fericit? Aici poate sa fie diferenta.
Unii au vocatia nefericirii. La orice mica problema se considera defavorizati ai sortii.
Altii isi construiesc fericirea pe micile bucurii ale vietii - sa privesti cum rasare soarele, sa-ti simti sufletul hranit, sa te intalnesti cu un vechi coleg, sa ajuti pe cineva...chiar sunt multe.
Nu stiu cum e filozofic vorbind, cum zici tu (greu de atins..) insa da, e relativa. Pentru ca pentru fiecare fericirea inseamna altceva.
Si solutia universala bineinteles ca nu exista. Pentru ca suntem atat de diferiti, ce te face pe tine fericit pe mine poate nu ma face.
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
ruxij spune:
Bfly, felicitari sincere pentru realizarea ta!
Si eu sunt mult mult mai fericita acum decat la 20 de ani, cand de fapt nu aveam nici o grija si nici o problema, dar plangeam si eram nefericita din te miri ce prostii. Am invatat in primul rand ca fericirea sau nefericirea este strict in mintea noastra. Am invatat ca atata vreme cat eu si ai mei suntem sanatosi nu am nici un alt motiv de nefericire. Am invatat sa astept foarte putin de la ceilalti si astfel am inlaturat o mare multime de motive de suparare/nefericire. Mi se pare ca nu stiu sa explic bine ceea ce vreau sa spun, dar sumarizand fericirea depinde strict de noi, sa avem puterea de a intelege ca ce avem fiecare la ora actuala in viata noastra ne poate face fericiti, sa ne bucuram de ceea ce vine bun in calea noastra si sa nu cerem cu inversunare mai mult. Asta nu exclude lupta pentru a obtine mai mult in viata, dar o poti face cu seninatate, nu cu inversunare. Ideea mea este: sa faci tot ce poti si sa sper la un rezultat bun, fara a te lasa cuprins(a) de stress.
Alex2 spune:
quote:
Initial creeata de Bfly
mi-ar face placere sa aflu cum ati ajuns voi la fericire!
Singurele momente in care am simtit ca sunt cu adevarat ferict au fost cele in care m-am simtit atat de aproape de Dumnezeu incat nu mai conta daca traiesc sau mor in secunda urmatoare. Restul sunt fericiri de moment, daruite de implinirile vietii pamantesti si care (din nefericire) sunt trecatoate.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Elise spune:
Fericirea cred ca e diferita pt. fiecare - eu am bijbait citiva ani sa o identific, mi-a luat timp pina am clarificat eu cu mine ce vreau si in ce directie sa o caut. La 20, 25 de ani faceam experimente: o excursie in locuri exotice... o sesiune de shopping cit trei salarii... o aventura... urcarea unor trepte in cariera... N-am prea gasit fericirea suprema in toate astea. Daca as fi fost altfel construita, probabil as fi gasit-o.
Fericirea MEA personala ma astepta in cu totul alt loc.
Fericirea mea era mica, palida si sfrijita - m-a apucat de un deget intr-o zi si n-a mai vrut sa ma lase sa plec. Cam asa am gasit-o, sau m-a gasit.
Din momentul ala, mi-am dat seama ca orice mi s-ar intimpla pe alt plan, si daca mi-ar pica casa in cap... ar fi neplacut, intr-adevar, dar n-ar mai fi o tragedie.
Elise & BBLisa
tzitziri spune:
Felicitari Bfly pentru subiect
.
Vazand incrancenarea de pe forum in cadrul altor subiecte, ma gandeam sa deschis si eu un subiect la modul "coltul lucrurilor frumoase"..sau ceva de genul asta....si ma bucur ca a facut-o altcineva inaintea mea
.
Din tot ce citesc de la voi imi dau seama ca fericirea unei femei nu este deplina decat cand vine un bebelac....asa ca pana atunci ma bucur de alte sute de lucruri marunte din viata mea pe care incerc sa le savurez la maxim, fara a mai pune la suflet chiar tot, simtind ca poate uneori si daca ne obisnuim cu viata de zi cu zi si intram intr-o oarecare monotonie, ar trebui totusi sa luam frumosul din fiecare lucru marunt...
IEPU spune:
Inainte sa ma gasesc cu jumatatea mea fericirea era compusa din momente disparate si fiecare avea un motiv anume: cand l-am nascut pe Horia, cand am cumparat apartamentul, cand am iesit din casa intr-o zi parfumata de primavara...
Dar de 3 ani si ceva "motivul" suna altfel: m-am trezit dimineata si am dat cu ochii de el si mi-am dat seama ca orice s-ar intampla azi voi fi fericita ca suntem impreuna, noi 2, noi 4, noi 4 + lumea asta...
coltofeanu spune:
Si eu sunt mult mult mai fericita acum decat la 20 de ani, cand de fapt nu aveam nici o grija si nici o problema, dar plangeam si eram nefericita din te miri ce prostii. Am invatat in primul rand ca fericirea sau nefericirea este strict in mintea noastra. Am invatat ca atata vreme cat eu si ai mei suntem sanatosi nu am nici un alt motiv de nefericire. Am invatat sa astept foarte putin de la ceilalti si astfel am inlaturat o mare multime de motive de suparare/nefericire. Mi se pare ca nu stiu sa explic bine ceea ce vreau sa spun, dar sumarizand fericirea depinde strict de noi, sa avem puterea de a intelege ca ce avem fiecare la ora actuala in viata noastra ne poate face fericiti, sa ne bucuram de ceea ce vine bun in calea noastra si sa nu cerem cu inversunare mai mult. Asta nu exclude lupta pentru a obtine mai mult in viata, dar o poti face cu seninatate, nu cu inversunare. Ideea mea este: sa faci tot ce poti si sa sper la un rezultat bun, fara a te lasa cuprins(a) de stress.
Da , Ruxij , sunt de acord cu tine ! Oare esti sora mea ?
grodear spune:
Fericirea MEA personala ma astepta in cu totul alt loc.
Fericirea mea era mica,m-a apucat de un deget intr-o zi si n-a mai vrut sa ma lase sa plec. Cam asa am gasit-o, sau m-a gasit.
Din momentul ala, mi-am dat seama ca orice mi s-ar intimpla pe alt plan, si daca mi-ar pica casa in cap... ar fi neplacut, intr-adevar, dar n-ar mai fi o tragedie.
Iaca-asa cum zise si Elise, si io la fel...Si pana atunci credeam ca daca nu gasesc ciocolata la buticu de la colt, o nenorocire mai mare nu se poate intampla...
Rufus spune:
quote:
Originally posted by Elise
Fericirea mea era mica, palida si sfrijita - m-a apucat de un deget intr-o zi si n-a mai vrut sa ma lase sa plec. Cam asa am gasit-o, sau m-a gasit.
Din momentul ala, mi-am dat seama ca orice mi s-ar intimpla pe alt plan, si daca mi-ar pica casa in cap... ar fi neplacut, intr-adevar, dar n-ar mai fi o tragedie.
Bine zis. Cam asa-i si la mine.
Mai trebuie ceva pentru fericire: multa rabdare, ca vine ea...
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006
bolgiumiki spune:
Daca macar o data pe zi ai un motiv sa fii fericit atunci esti un om fericit.Fericit e cel ce stie sa se bucure de orice nimic care ii provoaca o cat de mica multumire.Eu sunt un om fericit!Si sunt fericita pana la extreme atunci cand puiul meu imi acorda un zambet!!!
Miki si Luca-Andrei(4 mai 2005)