lucrati in domeniul studiat?
Raspunsuri - Pagina 6
AlinaCan spune:
F interesant subiectul mai ales ca observ ca sunt destui romani in tara, adica acasa, si nu lucreaza in domeniul studiat si totusi sunt ok. De obicei cei care emigreaza in alte locuri si nu gasesc giob pe masura pregatirii lor incep sa se supere, sa se bosumfle, sa dea din maini si din picioare
bog bog trop trop si hai 'napoi acasa.
arleena spune:
dupa postarile voastre observ un lucru imbucurator si anume majoritatea lucreaza in domeniul studiat, dar procentul celor care nu lucreaza in domeniu este totusi destul de mare(din 39 de raspunsuri 46% nu lucreaza in domeniu)
april spune:
hai sa inclin putin balanta....![]()
lucrez in domeniu de la terminarea facultatii......in acelasi loc.... cercetare, multa munca de conceptie iar salariile, pana mai ieri, erau de rasul curcii....acu cu proiectele nationale si internationale.....sunt multumita. In sfarsit pot sa spun ca incepe sa vina apa si pe moara mea ![]()
teo1970 spune:
quote:
Originally posted by tzitziri
........
Tu vrei sa lucrezi in domeniul in care te-ai pregatit? Pentru ca nu inteleg de ce ai mai face o facultate...
eu nu lucrez in domeniul in care am studiat, in principal pt ca nu am studiat din pasiune
dar apropo de ce zice tzitziri (am intilnit destul de des ideea asta), eu nu am nici un fel de "apasari" ca mi-am pierdut X ani din viata pe bancile facultatii .. consider ca ORICE scoala pe o faci contribuie la formarea ta ca om si ca, intr-un fel sau altul, ajuta la succesul profesional, chiar daca nu in domeniul studiat
eu nu o consider timp pierdut .. scoala, educatia (cel putin asa cum le-am facut eu), ajuta in viata, chiar daca poate nu ne dam seama ; totul se intimpla si conjunctural in viata, ceea ce pare bun la un moment dat poate sa nu mai fie la fel mai tirziu, important e sa te adaptezi si, indiferent ce studiezi (sau poate nu
tzitziri spune:
Teo....eu merg pe ideea ca in general tanarul de 18 ani (de fapt mai devreme de 18) isi alege o facultate pentru ca aia isi doreste el sa faca....mai sunt situatii in care se duce acolo pentru ca doar acolo ar fi intrat, sau nu a avut medie de facultatea unde ar fi vrut si a trebuit sa se multumeasca cu alta, sau nu a avut suficienta incredere in el sa se duca unde ar fi vrut, sau pur si simplu i s-a parut ca nu merita efortul sa faca ce ar face din pasiune (ex: ca se discuta pe alt subiect de facultatea de Medicina) si a facut altceva pentru un viitor 'mai sigur'.
Si eu am inceput prin anul 3 o a doua facultate in paralel. Desi aveam un viitor clar si deloc sumbru cu prima facultate. Dar se puteau face in paralel si ca atare am zis ca 'hai sa vedem cum o fi'...si la indemnul mamei care ma vedea pusa pe invatat
. Am renuntat dupa 3 semestre pentru ca nu ma atragea de nici o culoare. Deja ma angajasem in domeniul meu, domeniu pe care il doream, cel de la a doua facultate ma plictisea
...asa ca am renuntat si imi e bine multumesc acum ![]()
Sunt de acord ca facultatea (din orice domeniu ar fi ea) contribuie la formarea ta si iti aduce plusuri in fata altora. Dar pe de alta parte daca esti clar stabilit pe o anumita directie si stii ca asta vrei sa faci, ca si in cazul meu, 'risipirea' in alta directie inseama timp pierdut aiurea in detrimentul jobului si domeniului care tu stii ca ti se potriveste 100%.
teo1970 spune:
off topic:
tzitziri, 
in domeniul in care am studiat eu - faptul ca nu lucrez "ceea ce am invatat" este considerata ca o injosire de catre multi din afara (si de catre destul de multi dinauntru
)
tzitziri spune:
quote:
Originally posted by teo1970
off topic:
tzitziri,
in domeniul in care am studiat eu - faptul ca nu lucrez "ceea ce am invatat" este considerata ca o injosire de catre multi din afara (si de catre destul de multi dinauntru)
Eu nu stiu ce domeniu ar putea fi considerat o 'injosire'....si pana la urma daca tie iti place ce faci nu vad de ce ar trebui sa o faci doar pentru ca asa vor altii
"Injosire" cred ca e cand faci ceva ce nu iti place doar pentru ca asa asteapta altii de la tine, nu pentru ca tie iti face placere asta.....
claza spune:
quote:
eu merg pe ideea ca in general tanarul de 18 ani (de fapt mai devreme de 18) isi alege o facultate pentru ca aia isi doreste el sa faca....
Poate la 18 ani nu toti pot lua decizia cea mai buna si cea mai definitiva (sic!) Pe vremea mea (am terminat liceul acu dooj de ani!) era mare presiune sa facem facultate - cine nu reusea era ultimu ratat in ochii marii majoritati a "opiniei publice"
Io am facut filosofia
ca aia mi se parea mie important sa invat la momentul acela, si fara macar sa-mi pun problema ce-o sa fac la terminarea facultatii - sau, de fapt, dispusa sa sacrific o eventuala cariera ulterioara (nu ma interesau decat cei 4 ani de studiu, mi se parea ca merita)Abia cand am terminat facultatea mi-am dat seama ca trebuie sa muncesc pentru a ma intretine si ca de fapt nu-mi place sa fiu profesoara. Din fericire intre timp se schimbase regimu, deci am avut mai multe oportunitati decat ma asteptasem in clipa cand am hotarat sa fac facultatea de filosofie orice-ar fi. Am putut incerca mai multe slujbe pana am gasit una care-mi place - n-are nici o treaba cu ce-am invatat in facultate, dar tot nu consider c-am pierdut acei ani, atunci m-am format! Ce, e putzin lucru?
capcaunul spune:
quote:
Originally posted by claza
Io am facut filosofiaca aia mi se parea mie important sa invat la momentul acela, si fara macar sa-mi pun problema ce-o sa fac la terminarea facultatii - sau, de fapt, dispusa sa sacrific o eventuala cariera ulterioara (nu ma interesau decat cei 4 ani de studiu, mi se parea ca merita)
Abia cand am terminat facultatea mi-am dat seama ca trebuie sa muncesc pentru a ma intretine si ca de fapt nu-mi place sa fiu profesoara. Din fericire intre timp se schimbase regimu, deci am avut mai multe oportunitati decat ma asteptasem in clipa cand am hotarat sa fac facultatea de filosofie orice-ar fi. Am putut incerca mai multe slujbe pana am gasit una care-mi place - n-are nici o treaba cu ce-am invatat in facultate, dar tot nu consider c-am pierdut acei ani, atunci m-am format! Ce, e putzin lucru?
Cristina, asa cum bine consideri, timpul nu este deloc pierdut!
Daca-n aproape orice domeniu varsta randamentului maxim este pe la tinerete, filosofia nu se poate practica cu adevarat decat de pe la 60 de ani incolo. Asta bineinteles daca nu ne ramolim pana atunci!
