Ne intoarcem in Romania ? (6)
Raspunsuri - Pagina 7
aiamoni spune:
quote:
Originally posted by Siminaf
Ei uite ca nu toti oamenii, deci nici toti parintii, sint la fel. Unii nu vor sa traiasca dependenti de copii si prefera sa fie pe picioarele lor. Si cind va fi nevoie, daca tot nu vor vrea sa fie dependenti de noi adica linga noi, in casa noastra, le vom plati unde vor vrea ei sa stea. Chiar daca nu linga noi. Care-i baiul?!?
Pai asta-i exceptia, nu regula. Ceva singe roman tot ti-a mai ramas...:)
Siminaf spune:
Ce? Cui? Nu inteleg? Nu era vorba de singe, ca daca ai stii ce de stramosi romani am, te-ar pufni risul probabil si m-ai invita afara din discutie. Dar nu inteleg si pace raspunsul tau. Poate pentru ca nu am mincat inca de prinz.....
aiamoni spune:
quote:
Originally posted by Siminaf
Ce? Cui? Nu inteleg? Nu era vorba de singe, ca daca ai stii ce de stramosi romani am, te-ar pufni risul probabil si m-ai invita afara din discutie. Dar nu inteleg si pace raspunsul tau. Poate pentru ca nu am mincat inca de prinz.....
Noi romanii, general vorbind, suntem mai apropiati de parinti, mai putin dispusi sa-I consideram o povara. Ma gindeam ca sta in singele nostru de latini, sau romani…Daca tie iti pasa de ceea ce isi doresc parintii tai si esti dispusa sa faci asa cum si-ar dori ei…inseamana ca nu te-ai americanizat de tot, mai ai singe de roman. Am pus-o sub forma de gluma, dar e un adevar, GENERAL vorbind.
Siminaf spune:
Avem prieteni aici de peste 20 de ani. Si sint americani in toata puterea cuvintului. Dar se poarta cu parintii cam asa cum ziceti si voi pe aici. Deci tine de om pina la urma, nu de "americanizare" sau de "romanizare" (cu "i" din "a", nu cu "a"). Si de relatia parinti-copii, desigur. Cite familii din Romania nu au probleme adevarate in relatiile dintre generatii, fara ca macar sa fi calcat vreodata in vreo tara occidentala?
Carmenbr spune:
Simina, sa nu intram in polemici. Parintii sunt diferiti, asa cum si copii sunt diferiti. Eu pot sa bag mana in foc ca pe 90% din parintii aia batrani, nu i-a intrebat nimeni daca nu cumva vor sa stea cu copiii lor, in loc sa stea singuri si sa-i gaseasca morti in casa de la un infarct sau cazuti pe jos prin baie. Ca batranetea e tare inselatoare si azi ti-e bine, maine nu. Acum ne batem cu pumnul in piept, dar cand o sa imbatranim sigur ne schimbam ideile.
Carmen & Ericutz (15.06.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68525 " target="_blank"> Povestea nasterii!
Am un anisor deja!
2 anisori...uraaa!
Siminaf spune:
Eu cred ca pe parintii celor emigrati din Romania i-au intrebat copiii daca nu vor sa se mute la ei. Nu am familie de prieteni romani aici care sa nu-si fi chemat parintii in vizita luni bune de zile, Acum, daca ar vrea sa ramina, mai este si la latitudinea lor, nu doar a copiilor.
miau-miau spune:
Copiii la daycare de cind rasare soarele pina la apus, batrinii la casa de batrini, oamenii sint organizati.
danina spune:
Din fericire am prieteni ff buni care locuiesc in America de 30 de ani si nu i-am auzit vorbind ca unele de aici, in fine.
Apropo nu am ales sa traiesc langa parinti sau rude, ai mei parinti sunt plecati de ani buni din tara, iar eu locuiesc in Bucuresti ca sa nu mai zic ca majoritatea rudelor sunt in Piatra Neamt, dar cum spuneam cine vrea sa vada realitatea o vede fiecare cu ochii lui.
Bunatatea omului se poate vedea cu ochiul liber. Sa iti arunci parintii intr-un azil dupa ce ti-au dat viata si s-au sacrificat pt tine in vremuri grele?? Ca mai sunt si parinti care nu au fost perfecti...si tu cand procedezi astfel, le demonstrezi ca esti daca nu la fel ca ei, mai rau. Asa sunt eu asta e.
mamitzica spune:
Intii de toate ca oamenii se duc de buna voie la casele de batrini ca nu-i obliga nimeni.Apoi stau si ma intreb cei din Ro nu trebuie sa munceasca sau prefera sa stea acasa cu parintii?Daca parintele in cauza mai are si nevoi medicale majore o fii mai bine sa stea toata ziua in casa copilului singur sau intr-un hulit azil unde sa aibe ingrijire medicala permanenta.
Iar povestea cu camera mica mica in casa copiilor mei e de-a dreptul hazlie-respectivii copii cind vin acasa banui ca asteapta sa aiba mincare,curatenie facuta eventual si bona la copil sub forma de bunica.
Nu vad ce are emigratul cu azilele de batrini.Probabil ideea era ca toti emigrantii sint niste jeguri de oameni carora in afara de bani nu le pasa de nimic fiindca isi dau copii la daycare si parintii la aziluri;pe cind romanasii cei patrioti care au ramas in Ro sint oameni buni,milosi si fara pata.Cel putin asa inteleg eu mesajul cucoanei.
marci spune:
Este prima data cand intru la acest subiect, dar ma ingrozesc de ceea ce citesc!
Dumnezeule, fetelor, unde ati trait pana sa emigrati?
Nu mi se pare nimic rau in a emigra sau a ramane in Romania, dar oare nu se poate face un schimb de opinii fara a se trece la atacuri?
Am fost plecata din tara, am avut ocazia sa vizitez o mare parte din Europa, de asemena sa si emigrez, dar am ales sa raman in tara. Aceasta hotarare n-am luat-o inainte de a iesi din tara, ci dupa.
Am stat in Norvegia 3 luni si , poate o sa fi se para cea mai mare ineptie, imi era un dor nespus de cucoanele acre de la ghiseu.
Este adevarat, ca o mutra acra iti poate strica o mare parte din zi,dar la fel de adevarat este ca un zambet te poate unge la suflet.
Cat am stat in Norvegia toata lumea iti zambea, dar era un zambet impersonal, care nu-ti spunea nimic. Zambesti pt ca asa este frumos, asa ai fost educat.
Mie oamenii din afara nu mi se par naturali, spontani, calzi.
Verisoara mea este plecata de 15 ani din tara si cand vine pe aici starneste invidia tuturor prietenilor cand povesteste ce viata minunata are ea, ce civilizatie exista acolo, raiul pe pamant, nu alta.
Realitatea? Da, nu-si face griji pt ziua de maine, nu se cearta cu nimeni, dar are depresie, atacuri de panica.
De fiecare data cand vine aici imi spune ca-i lipseste caldura romanilor, ca-i lipsesc prietenii si ce-i mai rau....... nu s-ar mai putea intoarce, dar este constienta ca toata viata va trai cu un gol in suflet, cu un sentiment de dezradacinare.
Am o colega care a plecat in toamna in Suedia si imi povestea ca nu se simte bine acolo si ca o sa se intoarca in tara, cu riscul de a divorta de sotul ei.
Timp de 5 ani toate concediile si le-a facut acolo si revenea in tara f incantata si abia astepta sa poata pleca definitiv. Cand am intrebat-o de unde schimbarea asta, mi-a raspuns ca este o mare diferenta intre a trai acolo si a merge in vizita.
Parerea mea personala ,in legatura cu a emigra sau nu, este ca orice alegere ai face implica in acelasi timp o pierdere si un castig.
Acum depinde de la persoana la persoana in ce parte se inclina balanta mai mult.