Ne intoarcem in Romania (3)

sinzi_ana spune:

Ruxij, nu intotdeauna studiile pe care le ai reflecta pasiunea pentru o meserie anume...
Mai ales ca in momentul cand iti alegi o facultate nu ai asa multa experienta sa decizi ce te-ar pasiona...
La mine cel putin asa s-a intamplat!!!...Am descoperit ca ador copiii mici si ca tot ce vreau e sa fiu in preajma lor...

---

It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation

Sinzi, Radu si David bomba pisaloaga
: varsta, poze, D-ale lui David

Simona27 spune:

Buna la toata lumea..

Am avut rabdare sa citesc 2 capitole, pe cel de-al treilea l-am scanat ...

Raspuns concret: suntem intorsi de 2 ani si ne merge foarte bine. Nu regret, dimpotriva, ne felicitam ca am stiut sa luam decizia corecta.
Reteta a repatrierii nu am, dar pot sa ma bag in seama cu niste sfaturi su exmplee practice din experienta noastra personala.

Cine vrea sa se intoarca, bine ar fi sa aiba o casuta a lui acasa (apartament, casa, vila - orice) - noi asa am facut si am venit acasa si ne-am despachetat valizele si containerul.

Am venit cu atitudinea ca trebuie sa reusim, asa cum am reusit si pe alte meleaguri. Nu am venit cu abordarea ca la fiecare lucru si situatie sa spunem ca dincolo era altfel, era mai bine. Am acceptat si binele si raul.

Am fost realizati profesional dincolo, nu am fost ratati. Contrar opiniei generale - uitati-va in jur si numai cei care fac ceva dincolo au luxul de a lua in calcul si varianta repatrierii. Ceilalti - de unde repatriere cand nu ai bani nici de bilete de avion

Da, se munceste si aici, ca si oriunde in alta parte. Si da, banul intretine fericirea, nu aduce fericirea. Eu am o vorba - sa fim sanatosi si sa fim iubiti, ca le facem noi pe toate.

Probabil ca nu am un sir foarte logic...

Scenariul nostru: ne vom intoarce sa ne facem o firma. Asa am si facut.

Am venit si din a doua saptamana am inceput sa ne tocim creierii de ce sa ne apucam...sa stiti, ca la un moment dat, din disperare citeam si anunturile din ziar poate ne vine o idee, mergeam la targuri unde pretindeam ca deja avem o firma pe domeniul respectiv...si cand ni se cereau carti de vizita raspundeam nonsalant ca tocmai am dat-o pe ultima

Ca si sfat, primele 6 luni vor fi foarte grele pentru o afacere nou-nouta, nu cred ca are importanta domeniul in care e firma. As zice ca primele 6 luni inseamna obligatoriu pierdere, si daca iesi pe 0 e foarte bine. Dupa cam 1 an incep sa se vada roadele cu adevarat.
E si logic - pentru ca ai nevoie de timp ca sa imbunatatesti, sa iti faci cat de cat o masa critica de clienti care inseamna si referinte, etc.

Ca si fapt divers, cam la doua luni de la inceputul firmei, in noiembrie 2005 nu venea nici un client, nu suna nimeni..la pamant..asa ca am decis sa vopsim tevile din casa ca sa ne ocupam timpul cu ceva...si cand au venit facturile, barbata-meu aproape a facut apoplexie si a spus clar ca nu mai vrea afacere si am venit io sa il sprijin...si am mers mai departe.Si cand aveam eu un moment prost, venea el sa ma sprijine.. Ideea este ca se sprijina unul pe altul intr-un cuplu

Dupa primul an de chinuri si suferinta, am inceput si sa mergem in concediu - anul trecut am fost de Pasti in Grecia si o saptamana la Roma - ca si iesiri in strainatate. Anul asta am fost o saptamana la Viena. Bineineteles, in rest mici iesiri pe la munte, pe la mare. Nu o spun ca si lauda, ci detaliez traseul unor repatriati pentru cei care chiar veau sa stie.
Ce n-as fi dat si eu sa vina cineva sa imi zica ceva concret cand ne pregateam de intoarcere

Sa stii, Aiamoni ca acum, dupa numai 2 ani ne permitem mult mai multe decat dincolo, nivelul nostru de trai mie personal mi se pare mult mai sus - nu ne refuzam cam nimic. Ca si venituri facem mai mult decat dincolo...si nu sariti, si dincolo nu stateam deloc rau.
Ma repet, Aiamoni, repatrierea nu inseamna neaparat sa pui cruce la multe placrei, sau chiar la ideea sa capeti mai multe decat incainte...bineinteles, depinde de la caz la caz!

Revenind la munca - da, muncim si sambata si duminica, nu tot timpul, avem si saptamani in care toate zilele se termina la 9 seara sau avem si saptamani in care la 17:00 ne ducem acasa si citim..nu am citit atat de mult, atat io, cat si consortul cred ca din adolescenta.

Nu avem copii, dar sunt de acord cu ideea ca in primul rand parintii trebuie sa fie fericit - asa si copii vor fi fericiti, si acei copii - cu ambele cetatenii in buzunar - vor lua propriile decizii. Si aici traiesc copii.. ca sa "oripilez" pe toata lumea - am cunoscut o familie de romani din Montreal, din '92, al caror copil a decis singur sa faca ASE-ul aici, si e in al doilea an de scoala. Deci pana la urma copilul e singurul care va decide!

Ar mai fi multe de spus...dar mai intrebati sa va spun

Trebuie sa mai adaug o singura chestie, care s-a mai spus; decizia de a te intoarce sau nu apartine fiecaruia si nu tine de experienta mea sau a altuia, de sfatul unuia sau a altuia!

Va pup pe toti!

Porumbita spune:

simona chiar ma intrebam dc o sa raspunzi...

pe mine/noi ne-a ajutat topicul deschis de tine (mi-a parut rau cand a degenerat);
noi nu avem decat vreo 6 luni de cand ne-am intors dar se pare ca a fost o decizie f buna cel putin pana acum (si eu nu prea aveam tragere de inima sa ma intorc)

Simona27 spune:

Mai citesc din urma si mai completez:

"fie trecem cumva peste muntele de birocratii si ne deschidem o firma"

Iaca ca mitul asta s-a dus...eu personal am facut 3 firme, fiecare in maxim 5 zile..daca vei iti si spun pasii...la ultima chiar a mers snur...am facut trei drumuri la Registrul Comertului - unul pentru pus acte, unul sa ma prezint la Judecator si unul pentru scos acte!
Si nu am apelat nici la firma care sa mi-o faca - de ce sa mai dau bani la altii cand pot si io?

Si daca tot am ajuns la situatii concrete..nu am dat inca spaga! Pentru birocratie - administratii, declaratii, etc - am o contabila foarte buna (de fapt cu propria ei firma de contabilitate) careia ii duc hartiile o data pe luna si ea se ocupa de tot. Incredibil sau nu, eu nu am trecut pe la administratie si nu am stat la cozi.
Se cheama specializarea serviciilor; ea se ocupa de contabilitate - eu am ocup de afacerea noastra si nu vad necesar sa invat contabilitate! Si nu imi ia o avere...

Si nu vreau sa intru in polemici, dar, am mai spus-o si in trecut, am de-a face cu foarte multi straini - clientii mei - unii cu afaceri, unii turisti si majoritatea sunt incantati.

Si, da...acum e momentul sa pui mana sa faci o afacere pentru ca inca e pamant virgin..se va aglomera cu timpul, dar cine risca acum si e serios e imposibil sa nu ii mearga!


Revin cu siguranta

AC spune:

quote:

---

Originally posted by Simona27

Mai citesc din urma si mai completez:

Si, da...acum e momentul sa pui mana sa faci o afacere pentru ca inca e pamant virgin..se va aglomera cu timpul, dar cine risca acum si e serios e imposibil sa nu ii mearga!


Revin cu siguranta

---

Aici nu te contrazic Simona. Dar nu toti imigrantii au stofa de patron sau dorinta sau profesia. Si majoritatea au deja copii.
Uite hai sa analizam cateva puncte negricioase. Sa zicem ca eu sunt chiar rentiera si-mi permit sa ma pensionez la 40 de ani. Deci nu ma lovesc nici de probleme de angajat, nici de angajator. Sunt eu , copii si bani suficienti.

Ma uitam si eu cu groaza cate cereri de medici si asistente care pleaca ca soriceii... Gandeste-te cati din proefsorii universatari au ramas. Aici e necontestabil ca cercetarii si profii au fost printre primii la plecat. Eu ma uit la mama la facultate:generatia veche gata de plecare in 7-8 ani si tinerii la 20-30 care in marea majoritate nu au nimic de a face cu varfurile generatiilor lor. Gandeste-te la licee si scoli si la miile de oameni talentati intr-o meserie prost platita si care sau s-au reorientat sau s-au acrit....
In privinta intoarcerii acasa eu o vad asa. Daca-ti poti face o situatie materiala e ok pentru tine cu singura conditie sa nu fii bolnav prea grav sau sa capeti ceva cronic. Bine poate unul precum gigelul de Columbeanu isi tine toate la usa just in case... dar mie nu mi-ar placea sa am un accident de masina grav la Cucuietii din deal. Sau sa-mi fac tratament cronic in vreun spital pt diabet, dializa... etc. cancer.. Si chestiile astea poate la 30 de ani nu prea vi se-ntampla dar tot se-ntampla multora.
Daca ai si copii trebuie sa-i poti tine in sistem relativ privat pana tarziu si trimis la facultate in alta parte... ceea ce nu mi se pare prea incantator.

Tie ti se pare ca-mi pun probleme false?

Lauraa spune:

Si sa nu uitam desigur si rosiile.. ca motiv forte de revenire!

Eu nu as reveni acum,aici ma simt in buricul pamantului, in mijlocul Europei,la cateva ore (4-5-6) de Paris, Viena, Milano, Amsterdam,Venetia,etc. Cand ma gandesc la ce am trait anul trecut cand a fost aici CM de Fotbal ma trec din nou fiorii, atata LUME! Dar eu am fost mereu insetata de nou, m-au fascinat mereu "alti" oameni, alte conceptii, imi face o deosebita placere sa cunosc altii si altii.In orasul meu de provincie din Ro fac o tura de centru si in weekend o tura de baruri/cluburi si am vazut tot ce era de vazut. Sigur ca la fiecare metru salut pe cineva, dar nu asta e telul meu, sa fac poteca o viata intreaga pe acelasi drum.. Subliniez,asa sunt eu si asta m-a adus in strainatate, dorinta de nou, nu cea de bani. M-as bucura ca RO sa fie din ce in ce mai bine si biletele de avion sa fie din ce in ce mai ieftine sa pot merge cat mia des, in rest, sa ma intorc de tot acolo..nu.

Laura cu LARA si
Surpriza

Simona27 spune:

Corect, nu toti au stofa de afaceristi...insa eu am expus o situatie personala.

In privinta sanatatii, dupa cum bine stim, este o chestiune controversata si delicata prin toate partile lumii... si da, am disecat problema si cu colegi canadieni spaga vs. sistemul din Canad de exemplu - sau mai pe romaneste: o atentie sau 6 luni de asteptat pentru un consult de specialist..nimeni nu are un raspuns transant la chestiune!
Intamplator, am fost prin spitale - nu cu chestiuni grave - si mai sunt multe de facut pentru dotari, curatenie, etc dar pana la urma am avut o problema, a doua zi am vazut medicul specialist si m-am linistit.
Si, din pacate am avut prientei, mai in varsta care s-au luptat cu cancerul si, pe vremea aia eram in Canad si i-am intrebat daca nu pot sa ii ajut cu ceva..si mi-au spus ca nu, ca pana la urma tratamentul era suportat de stat.

Deci pana la urma nu mori nici aici cu zile, cred eu.


In privinta educatiei, eu sunt in continuare o fiinta indaratnica care consider ca scoala romaneasca nu e chiar un dezastru. Vorbeam chiar saptamana trecuta cu un domn de la UE, care vine in Romania cu diverse proiecte in educatie. Si spunea ca lui ii place sistemul romanesc pentru ca e mai traaditional...dupa aceea imediat a precizat ca in sensul pozitiv, nu negativ. Si a dezvoltat mai departe ca el a fost uimit de gradul de disciplina in scoli si de nivelul destul de ridicat al copiilor.. comparativ cu ce e prin Vest.

El a zis-o, nu eu!

Si pana la urma, si sanatatea si educatia sunt domenii din ce in ce mai taiate de la buget in toate tarile din lume; si in toata lumea pleaca infirmierele din Canada in State, din Spania in Anglia si tot asa..nu suntem noi nici primii nici ultimii..

Si eu vad ca totusi multe se schimba in bine si in sanatate (spitale renovate, etc) si in scoli...

Si pentru are cine bani, exista spitale private, rezerve in spitalele de stat..etc

mamitzica spune:

Am zis ca stau deoparte si imi vad de viata mea,dar cum poti spune Simona asemenea aberatii-se dau atentii in Canada?Poate la doctori de origine romana...Cind in Romania trebuie sa platesti ca sa ti se faca chimioterapie;si nu-mi spune ca nu e asa pentru ca parintii mei au trecut prin asta.
Iar chestia cu clinicile private-da-mi voie...un om de rind pensionar nu-si permite asta.
Bine ca te-ai intors in Ro si iti merge bine,ma bucur pentru tine,dar cel putin nu-mi spune ca aici se moare cu zile ca astepti 6 luni sa ajungi la specialist iar in Ro ajungi a doua zii si totul e suportat de stat.Dar cit da omul din buzunarul propriu cum o fii?

tzitziri spune:

Mamitzica, nu a zis ca se da spaga in Canada. A zis da, am disecat problema si cu colegi canadieni spaga vs. sistemul din Canad de exemplu....spaga Romania versus sistemul din Canada.
Si mama a facut chimioterapie si tratamentul a fost suportat de catre stat. Sunt medicamente de baza (de ex. pastilele care sa dau pentru a face durerile mai suportabile) care sunt mai ieftine, dar care ti se dau cu reteta gratuita. Daca tu vrei medicamente de import, mai scumpe atunci ti le cumperi singur.Dar tratamentul propriu-zis este suportat de stat.

Simona27 spune:

Scuze, nu s-a inteles bine.. deci spuneam "a da atentii in Romania" vs. "a astepta 6 luni pentru un specialist in Canada". Departe de mine gandul de a spune ca se dau atentii in Canada



Simona