Ne intoarcem in Romania (3)
Raspunsuri - Pagina 20
goanga23 spune:
Mey Andrada...acu si tu...nu cred ca m-ai inteles..mai prind si io un delfin...mai o foca la gratar...o stea la tava
...daca am putin noroc un o caracatita, ceva..deci, dupa cum vezi, ma delectez cu delicatese pe aci prin Santa Barbara, sea food , chestii de-astea... nu-mi trebuie mie conturi prin banci...doar noroc la undita..
...iar pe fii-mea ,o mai las, un an doi si apoi o trimit dupa "oysters" ...daca vrea sa manace sa munceasca nene..
Uite aci...o floricica din curtea mea
Andreea
Andrada spune:
goanga
cum zicea si Hegel "sintem ceea ce mincam"
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Sabina spune:
eu inteleg f bine ce vrea sa spuna Ac.
Nicidecum ca Olivia nu e realizata, doar ca a face cariera inseamna mult mai mult decat atat, din pacate.
ca sa intelegeti f bine:
e diferenta intre un artist exceptional sef de partida la vioara 1 in cea mai buna orchestra a lumii, si solistul angajat pe mii e de dolari ca sa fie acompaniat de cele mai mari orchestre ale lumii.
E diferenta intre un rol in corul operei si primadona.
Ambele variante reprezinta omaeni f talentati, care au realizat enorm in meseria lor.Numai ca unii au adevarata cariera, aceea care le permite, cum zice Ac, sa faca discipoli.
in cazul meu, e diferenta intre a ti se canta compozitiile la Uniune sau la sala radio sau a ti se canta la Carnegie Hall, Covent Garden sau Wiener Philarmonik.....
adica eu una consider ca nu am inca o cariera.
Kim, sper sa nu te superi pe mine, eu personal consider ca ai realizari uriase, doar ca TOP e inca o treapta mai mult, asta-i tot, de ce sa nu fim realisti.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
viviana spune:
Acu' ma bag si eu in discutia cu salariul medicilor.
si la ei salariul depinde de mai multe aspecte: angajatorul privat (cabinetul privat unde profesezi), societatea de asigurarari cu care lucreaza privatul.
Numarul de pacienti: ai un salariu pentru un numar minim de pacienti vazuti zilnic. Cu cat ai mai multi pacienti cu atat salariul creste.
Garzile: care sunt platite separat.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
copiloi spune:
Ca sa judeci rezultatele cuiva, inafara de tupeu, trebuie sa ai o anumita legitimitate: fie cunosti domeniul respectiv si deci stii cat de mult valoreaza rezultatele respective, fie, indiferent de domeniu, chiar esti "tare" pe felia ta, de ai minima moralia de a judeca pe altii.
V-a "sarit in ochi" faptul ca rezultatele respective au fost obtinute in echipa.....Modul de lucru (in echipa sau nu) poate fi judecat si in functie de domeniu....Daca in muzica e piesa si compozitorul, in alte domenii e rezultatul si echipa........
Si in domeniul meu, 90% din articole sunt scoase de catre minim 2 autori (in general 2, maxim 3). Chiar si asa, autorii respectivi multumesc pe prima pagina inca catorva 8-10 persoane (inafara de familie si secretara care a batut manuscrisul la calc.). Iar colaborarea respectiva nu se rezuma numai la o discutie la cafea, ci chiar presupune munca in echipa.
Alina
Sabina spune:
am mai vrut sa spun ceva dar n-am apucat, revin acum.
Comparatia pe care am facut-o eu e oricum fortata, pt ca in arta lucrurile nu sunt prea cuantificabile, adica impostura se mai poate gasi, cred ca in stiinta nu e asa, ori ai rezultat, ori nu, de aceea probabil ca o pozitie de membru in echipa ce a dat la iveala rezultate nemaipomenite e mai clara decat a oricarui artist.....
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
mamitzica spune:
Ok poate nu m-am exprimat bine-prin persoana realizata nu inteleg nicidecum un om care face bani;da are si banul rolul lui pentru ca daca nu faci nici un ban mori de foame sau furi ca sa supravietuiesti.
Poate trebuia sa spun ca o persoana impacata cu ea insasi(sau el insusi)nu pleaca inapoi in Ro sau oriunde altundeva in lume.Sau ca sa spun si alte sinonime-o persoana multumita cu viata ei,care si-a gasit locul si care inceteaza sa faca comparatii cu alte tari/oameni/obiceiuri etc.
Iar despre copii care lucreaza-nu o sa-mi trimit copilul sa lucreze 5 ani in fabrica sa stringa bani de universitate pentru ca ma voi stradui sa il ajut si sa il sustin cit mai mult;orice parinte vrea ca odrasla lui sa o duca mai bine si sa treaca prin viata mai usor decit parintii lui.Dar mi se pare normal ca sa lucreze part time ca sa inteleaga valoarea banului si sa invete singur anumite responsabilitati;parintii nu sint banca lui personala de unde sa scoata bani de cite ori are nevoie.Nu vad nimic rau in asta si nu vad de ce un copil cocolosit de parinti ar avea un start mai bun in viata decit unul care ar invata anumite responsabilitati de mic.Pentru ca mai devreme sau mai tirziu orice copil devine un adult responsabil de propria lui persoana,iar noi parintii nu vom mai fii intr-o buna zii.
turturica spune:
Ca sa raspund pur si simplu la subiect, da, eu m-as intoarce in Romania.
Evident ca situatia nu e aceeasi, traind in Elvetia, insa, pentru ca ma framinta de ceva vreme gindul reintoarcerii am fost interesata de subiect.
Elvetiei nu am ce ii reprosa, sistemul de aici e extrem de eficient si de bine pus la punct, oamenii sint amabili, limba am invatat-o, insa simt mereu ca ceva imi lipseste.
Ma consider realizata profesional si material, am facut un doctorat si un post-doctorat, apoi am decis sa nu stau in cercetare si am acum un job extrem de bine platit in domeniul financiar, unde am descoperit cu stupoare ca se cauta la greu matematicieni. Nu ducem lipsa de absolut nimic, cistigam suficient de mult cit sa ne permitem ce ne dorim si sa ii putem ajuta si pe cei de acasa. Si spun asta nu ca sa ma laud, ci ca sa se inteleaga ca nu sintem neimpliniti. Sau poate sintem, pentru ca sufleteste ma simt schiloada.
Acum am ajuns la o anumita maturitate si un nivel de intelegere pe care nu il aveam in perioada in care alergam dupa bani sau o noua realizare profesionala. Pot sa ma opresc si sa reflectez asupra lucrurilor importante din viata si imi dau seama ca banii, posesiile materiale sau titlurile nu sint absolut tot ce conteaza.
Nu regret ca am venit in Elvetia, pentru mine a fost o experienta de viata care m-a implinit si schimbat ca om. Sint recunoscatoare ca am avut sansa sa vin incoace si sa obtin tot ce am obtinut, insa acum simt ca pentru mine e momentul sa ma intorc acasa. Ramine doar sa imi conving barbatul 
Nu am absolut nici un fel de iluzii in legatura cu Romania, merg suficient de des acasa cit sa stiu cum stau lucrurile. Insa acolo e sufletul meu si, mai devreme sau mai tirziu, o sa ma intorc.
anca74 spune:
quote:
Originally posted by goanga23...sa-mi dau si eu cu parerea desi nu mi-a cerut-o nimeni...dar, cum traiesc si eu in SUA de vreo 4 ani si sunt maritata cu un american m-a simtit un pic deranjata de unele comentarii negative la adresa societatii americane..
Am citit cam tot ce s-a scris la acest subiect si de multe ori am avut senzatia ca, de fapt, eu traiesc undeva intr-o alta lume, intr-o alta America...poate sunt eu naiva sau prea optimista sau poate sunt doar norocoasa si nu m-am lovit de de aceleasi probleme pe care le-au intalnit, in a lor "journey" in America, unii din membrii forumului...
Pai.. sa spun de la inceput ca nu am venit aici la bani mai multi...m-am indragostit, m-am maritat si am emigrat ...am ajuns aici si, in primul rand , m-a fermecat frumusetea naturala a Californiei (am locuit in San Francisco si acum locuiesc in Santa Barbara), clima care mi se potriveste perfect...iar apoi , m-a incantat atitudinea relaxata a californienilor. Acum, dupa aproape 4 ani, simt ca aici este casa mea , stiu ca aici vreau sa traiesc impreuna cu familia mea(principalele motivele le-am spus deja!) si voi face tot ce imi sta in putinta sa realizez acest lucru.
Bineinteles ca mi-e dor de familie si de Romania, revin mereu cu drag la "prima" casa (petrec cam o luna si jumatate -doua luni pe an in RO) dar intotdeauna ma intorc cu mult drag aici. As putea oricand sa ma intorc in Romania . Sotul meu imi spune mereu ca este gata sa vina si sa traiasca cu mine in Romania daca asta imi doresc eu. Mereu ma indeamna sa ma gandesc la lucrurile ce ma fac fericita si sa incerc sa le obtin, sa lupt pentru ele. Inainte de orice , stiu ca fericirea mea este alaturi de ei doi : Mara si Brian si, cu ajutorul bunului Dumnezeu care este "responsabil" cu sanatatea ,impreuna putem sa realizam celelalte lucruri "lumesti"...
Asa cum am spus, poate sunt eu mai naiva, dar nu as putea sa mai traiesc altfel decat intre ocean si munte, sa ma bucur de caldura soarelui in fiecare zi , de miile de flori, copacii mereu verzi, delfinii si stelutele de mare ...pentru mine aceste lucruri sunt cele care ma incarca pozitiv si imi umplu de bucurie sufletul, asta-s eu "medio-dependenta".. .
Ca orice om, si eu ma lovesc de diverse probleme , mai mari sau mai mici ,insa incerc sa le rezolv fara sa dau vina pe societatea in care traiesc...am ales sa traiesc aici pai atunci trebuie sa ma adaptez la ceea ce societatea americana imi ofera , cu bune si rele...
S-a vorbit mult aici de medici si sistemul sanitar. Cand am ajuns in America m-am gandit ce o sa fac eu fara vecina de la etaj care era medic si in care aveam foarte multa incredere...acum, dupa 4 ani aici, mi-e jena sa ma mai duc la ea la usa atunci cand vin in RO si ma ia raceala. Si aici sunt medici-ca peste tot, unii mai buni , unii mai slabi. Atunci cand am ramas insarcinata am cautat pana am gasit un medic bun, in care am avut mare incredere si , intr-un final, experienta nasterii a fost placuta - desi foarte scumpa!...n-am avut asigurare, nu ma plang...STIAM ca asa va fi. Deci, trebuie sa te lupti un pic pentru ceea ce vrei, sa incerci sa te debarasezi de mentalitatea romaneasca...
Alta "problema"...copiii : a munci sau a nu munci. Eu sunt pentru a munci. Asta nu inseamna ca la 14-15 ani o trimit pe fii-mea la munca...poate sa fie "baby-sitter" prin vecini sau alte joburi de genul asta daca asa va vrea ea...dar la 18 ani cred ca e vremea sa invete sa-si cladeasca singura un viitor...eu, va spun din suflet, as fi vrut sa ma lase ai mei sa muncesc...as fi avut mult mai multa incredere in fortele mele acum...
Acum problema "prostiei" : multi au spus ca americanii sunt ignoranti si inculti...pana acum nu am intalnit oameni de acest fel...sunt convinsa ca ei sunt "somewhere, outhere' dar nu ma obliga nimeni sa ma inconjor de ei, sa-i includ in cercul meu...
Din punctul meu de vedere, fiecare societate isi are "uscaciunile ei", oriunde ai trai exista lucruri bune si lucruri rele si , de fapt, problema celor care vor sa se intoarca in tara , este de adaptare la un anumit mediu. Nu este un lucru negativ, nu inseamna ca ai esuat daca nu te-ai adaptat la o anumita societate...fiecare om are o personalitate , anumite lucruri ne fac sa ne simtim bine, altele din contra..
A te intoarce in tara nu este o rusine, dupa cum nici a munci, a te chinui sau a te sacrifica,daca este cazul, in America sau in alta tara pentru ceea ce crezi tu ca este o viata mai buna, nu este o rusine.Insa , ceea ce mi se pare rusinos , si mai ales , ceea ce eu cred ca denota o lipsa de caracter este denigrarea tarii unde te-ai nascut sau a tarii care te-a adoptat. Nu este corect "sa-i bagi pe toti in aceeasi oala"...asa cum pe noi ne doare cand strainii ne numesc "tigani" , "hoti" sau " curve" asa si pe altii ii jignesti atunci cand ii consideri inculti, prosti, ignoranti dar, in acelasi timp, traiesti printre ei...
Si, ca sa concluzionez, iti raspund la intrebare: da, ne intoarcem tara daca asa simtim noi si daca simtim ca vom fi mai buni, mai impliniti, mai fericiti in Romania...
Numai bine,
Andreea
Foarte frumos explicat si argumentat punctul tau de vedere, Andreea!
Nu am vizitat inca California, dar cred ca trebuie sa fie raiul pe pamant. Fericito si norocoaso!
============
How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself.
ruxij spune:
Eu vreau sa spun ca nu cred ca trebuie sa fim toti in TOP ca sa fim o poveste de succes. Sigur, eu nu ma consider inca realizata, dar asta e criteriul meu personal pentru mine, vrea sa ajung in TOP. Dar eu totusi consider sincer povesti de succes povesti ale unor oameni obisnuiti. Povestea unei prietene provenite dintr-o familie f. modesta in Ro, care nu au lasat-o sa mearga la scoala mai mult de 10 clase pe motiv ca numai curvele merg la scoala la oras, dar care s-a dus apoi la seral, a terminat liceul. A plecat apoi in America unde a avut multa ambitie si s-a apucat de facultate, la o anumita varsta, peste 30 ani, cu copil si barbat. Este bibliotecara, a ajuns un fel de mica sefa pe la biblioteca, a terminat facultatea. Admir aceasta persoana f. tare si cred ca e o poveste de succes.