am nevoie de un sfat

Fetelor, cred sunt indragostita de prietenul meu.Am construit amandoi relatia zi de zi, vorbind la telefon, pe messenger si vazandu-ne mai rar, pt ca suntem din orase diferite.(concediul l-am facut impreuna).
Imi spune ca suporta, din cauza distantei, tot mai greu dorul de mine.
Il plac mult, si el pe mine, insa nu-mi raspunde in felul unui barbat indragostit(sau, daca o face, e retinut).
Bun! Am discutat cu el, imi spune ca sunt singura femeie din viata lui, ca sunt "mai mult" decat o prietena, ca tine mult la mine, dar...va dati seama :nu e indragostit de mine sau nu ma iubeste(desi eu zic ca intai e faza cu indragostitul si apoi vezi mai limpede daca iubesti sau nu)
Problema e ca trebuie sa plec sa-l vad, sa fim impreuna cateva zile si...am avut zilele astea o discutie la "obiect "cu el,care , pur si simplu mi-a "frant"aripile.
Sunt aproape convinsa ca se teme sa se implice intr-o relatie afectiva cu mine, poate din cauza distantei, poate din cauza ca sunt mai mare decat el, divortata si cu 2 copii(lucruri care nu l-au deranjat) sau poate pur si simplu pentru ca nu are curajul sa-si asume efortul de a lupta pentru mentinerea unei relatii in asemenea conditii (700 km intre noi), pt ca nici macar nu a pus problema ca unul dintre noi sa se mute in oraasul celuilalt.
Nu stiu, sincer, cum sa ma port, ma simt ranita si respinsa, nu i-am spus direct de ce, dar i-am sugerat asta.Trebuie sa plec peste 3 zile la el si...parca nu-mi vine sa spun, dar mi se pare ca e ultima data cand ne vedem.
Ce sa fac? Cum sa ma port astfel incat sa raman in continuare demna, pentru ca nu mi-a placut niciodata sa fortez un barbat sa ma iubeasca daca nu vrea si nici sa ma umilesc in fata lui pentru ca nu-mi raspunde cu aceleasi sentimente?
Mai cred ca , avand in vedere ce simt pentru el, nu putem continua relatia ca simplim prieteni.Si eu si el ne-am atasat mult unul fata de celalalt, insa, fiind mai mic decat mine, cred totusi ca e imatur afectiv.
Am senzatia ca, din cauza ca am copiii nu vrea sa vada daca ce simte pt mine e iubire sau nu.
Simt ca am obosit si ca doar eu sunt cea care doreste evolutia acestei relatii.
As fi dispusa sa ma mut acolo sau sa ma implic sa-i gasesc si loc de munca in orasul meu, dar...unde dragoste nu e....
Va rog, am nevoie cat mai urgent de parerile voastre, cred ca pe undeva raspunsul il am, dar nu pot fi obiectiva.
Si de ce-mi tot zice ca-i e dor de mine, ca-i lipsesc foarte mult, ca...ca...? Dintr-o simpla prietenie? Stiu sigur ca nu minte cand spune ca nu exista alta femeie in viata lui.

Rufus spune:

Mai lasa vorba si du-te! Ce pierzi?
Practica-i de baza, teoria-i fudulie...
Distractie placuta!

PS: nu cere nimic, traieste clipa...

poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006

IEPU spune:

Mai intai ca nu ti-ar putea propune sa va mutati impreuna fara un minim de convietuire care sa lamureasca daca sunteti multumiti si in context mai prozaic decat concediul.
Din pacate pentru o asemenea testare unul din voi trebuie sa riste si sa lase tot ce are stabil in viata. Eu inteleg ca i se pare impovarator sa riste si sa avanseze.
Cred ca e bine sa te duci dar numai daca ai o guma mare cu care sa iti scoti pur si simplu din minte ca e un moment de rascruce. Ar trebui sa te concentrezi mai mult pe interpretarea modului in care se comporta in viata obisnuita "compatibil sau nu" decat pe semnalale "da sau nu" pe care ti le trimite.
Intr-o relatie de la distanta,mai ales daca e un tip sensibil i-ar fi si greu sa te raneasca spunandu-ti ca nu prea e vraja intre voi. Ca sa stii sigur trebuie sa vezi/simti de la fata locului dar numai cu guma la tine.

Alex2 spune:

Cred ca are si el temerile lui si nu face promisiuni fara sa fie sigur ca isi doreste o relatie serioasa. Poate tocmai din respect ptr tine si de teama sa nu fi iar dezamagita (stie ca ai trecut printr-un divort). Cel mai bine ar fi sa mergi la el, sa discutati, sa lasati sa curga de la sine evenimentele, sa vedeti cum e impreuna si apoi sa pui problema de a face tot posibilul sa fiti aproape. E greu ca e asa mare distanta, insa nici unul nu se poate rupe de viata stabila care o duce acum, pana nu aveti siguranta ca intre voi poate fi mai mult decat este acum.
Nu am inteles ce ti-a spus de ti-a "frant aripile".

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

anamaria spune:

parerea mea este ca daca pana acum totul a fost frumos si v-ati inteles sunteti 'pe aceeasi lungime de unda'... nu ai cum sa it dai seama ce ai sau nu de facut in continuare doar vorbind la telefon sau pe mess!

barbatii nu sunt cei mai tari la cuvinte... decat sa-ti faca sute de declaratii de dragoste care sa se dovedeasca, eventual, a fi mincinoase.... mai bine lipsa!

eu nu mi-as face griji in locul tau, important este intai sa va intalniti si apoi sa discutati pe viu ceea ce va framanta! eu cred ca daca hotarati, impreuna ca vreti sa construiti ceva amandoi si sa ramaneti aproape, atunci singura varianta este sa alegeti sa va mutati impreuna, fie in unul din orasele in care locuiti, fie in altul, 'neutru' pt amandoi!

eu iti doresc din suflet sa iasa cat de bine se poate, si mai povesteste-ne cum a decurs....

_
ANAMARIA, mama soldatzeilor de plumb
Bogdan - 04.07.2000 si Tudor - 13.06.2003

poze cu frumosii mei (si nu numai )
************************
DE CE SA REPETI VECHILE GRESELI, CAND EXISTA MULTE ALTELE NOI PE CARE POTI SA LE FACI?

giulia71 spune:

du-te si numai analiza atata!
have fun!

ina_nz spune:

Daca o relatie la distanta da semne ca schioapata o casnicie nici vorba sa reziste.
Pana unu dintre voi nu se muta in orasul celuilalt sau nu incercati o convietuire de cateva luni nu e decat boala lunga moarte sigura.

Mai bine va eliberati unul de altu si incercati sa prindeti aripi in relatii cu sanse de implinire.


Ina

MissParker spune:

Incercarea moarte n-are. Trebuie sa te convingi la fata locului ce si cum. Altfel traiesti dupa principiul "drobului de sare". Ce ai de pierdut? Iar de castigat castigi in orice caz experienta de viata si poate si mai mult

Orienteaza-te apoi dupa sentimentele TALE si nu dupa ce banuiesti tu ca simte sau ar trebui sa simta el. TU esti unitatea de masura, nu uita!!

Si nu uita "guma", cum bine a zis cineva

_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

eryteea spune:

Incearca sa vezi cum merge reletia de "iubiti" si dupa aia vorbeste despre locuit impreuna. De ce te grabesti ?vezi daca intradevar este DRAGOSTE ,nu te precipita.Nu mai analiza totul,traieste momentul.Nu-l speria cu "locuitul si claditul"lasa sa curga totul de la sine.Bafta!

Ingrid amore di mama

doroty spune:

Crisseis, tu te iubesti foarte mult pe tine si iubesti la el mai mult faptul ca el te iubeste asa cum spui tu ca esti, divortata cu doi copii si mai in varsta decat el.

Atunci cand iubesti cu adevarat nu-si gasesc locul cuvinte de genul : "vreau sa raman in continuare demna", "nu vreau sa ma umilesc","as fi dispusa sa...".

Barbatii simt atunci cand nu primesc afectiunea asteptata si bat in retragere.

Cred ca nu ai oferit suficient , poate nici nu ai intalnit barbatul potrivit.

Sanatate si liniste sufleteasca. Doroty cu minunea de baietel, Onut

crisseis spune:

Multumesc pentru pareri.Probabil ca voi avea o discutie transanta cu el, desi nu sunt o buna diplomata si e posibil sa nu gasesc cuvinte potrivite , care sa nu raneasca.
Nu cred ca pot astepta la nesfarsit, eventual pana ma anunta ca nu mai vrea aceasta relatie , ci o iubita din orasul lui si ca...il sperie perspectiva unei relatii cu implicare cu o femeie ca mine.
Ce sa fac? Sa las lucrurile asa cum sunt (cum spune el) si sa astept ...cat? timp in care e foarte posibil ca relatia noastra sa nu aiba evolutia dorita de mine si..timp in care poate as fi putut cunoaste pe altcineva dispus sa se implice intr-o relatie afectiva si ..poate cu sanse .
De ce nu as merita eu un raspuns obiectiv? Cred ca o femeie nu poate investi doar ea , faca sa doreasca sa primeasca pe masura.
Poate ca nu e corect pentru niciunul dintre noi, poate si el se simte cumva inlantuit in aceasta relatie si ii e jena sa-mi spuna ca nu face fata unei implicari mai mari pe care eu o doresc.
Va fi o intalnire cu un rezultat, intr-un sens sau altul.