Un barbat de care-ti place mult iti face avansuri.
Raspunsuri - Pagina 8
Ramona J spune:
Alex2, glumeam cu intrebarea aia. Ma bucur ca nu te-ai suparat.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
ymcar spune:
quote:
Originally posted by Alex2quote:
Originally posted by dulcetica
In cotextul dat eu cred ca vrea ceva firesc.
Dar s-ar putea ca nu asta sa fie solutia. Omul e casatorit si cat o poate fericita? O viata furata, facuta din bucati?
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Atunci cand altceva nu se poate (de exemplu pentru ca nu o lasa constiinta sa il paraseasca pe cel care are nevoie de ea), o viata furata si facuta din bucati este infinit mai mult decat nimic. Si impaca cat de cat si capra si varza. Si evita moartea sufletului. Si ii poate da energie sa supravietuiasca si sa mearga mai departe. Nu intotdeauna merge asa cu alba sau neagra. Viata este de cele mai multe ori o insiruire de compromisuri. In toate cele. Nici in profesie nu esti cel mai bun din lume sau somer, nici copilul nu etse cel mai perfect din lume sau deloc, nici masina nu ti-o cumperi pe cea mai tare din lume sau ramai pieton. La fel nu poti sa fi cel mai "cinstit" din lume si nici cel mai fericit din lume. Principiile aplicate de dragul principiilor sunt absurde si fac numai rau. Daca o situatie de mijloc este cea care rezolva cel mai bine problemele atunci este clar preferabila.
De ce va ganditi mereu la extreme in numele unor principii abstracte? V-ati gandit ce implica extremele in cazul asta?
daca ea divorteaza v-ati gandit ce se intampla cu sotul bolnav psihic? Cine garanteaza ca nu o ia razna de tot, ca nu se arunca in fata trenului etc? Daca o face, ea va mai putea trai stiind ca l-a terminat definitiv? In cazul asta eu tocmai asta consider inselare si incalcare a acelui "impreuna la bine si la rau". Si nu a avea o aventura.
Sau poate e preferabil sa isi duca crucea, ca de, principii! Si garantati voi cat rezista si cat o duc nervii? Credeti ca e usor de trait asa? V-ati gandit ca s-ar putea sa ii faca fix sotului un bine, in mod indirect, cu aceasta aventura? Pentru ca ea va fi ceva mai fericita, mai vesela si mai capabila sa ii suporte hachitzele cu un zambet pe fatza?
Parerea mea! Ca de obicei, rosiile sunt binevenite! Au ajuns la 8RON/kg in piatza....
My life stinks
DOR spune:
Scuze pentru amestec..., dar , uneori, nu pot sa vad cum ne incorsetam viatza intr-o serie de principii rigide, ne framantam atat de mult, ne incurcam in toerii atat de alambicate, in loc sa traim , pur si simplu, viatza cu bune si rele. Ne opunem , adesea, inevitabilului, ne erijam in judecatori si spunem altora cum sa isi traiasca viatza. E drept, ni s-a cerut parerea, dar sfaturile sunt prea implacabile. Ce-i drept, cand cerem parerea altora , parca am vrea sa mai "pasam" din responsabilitatea luarii unei decizii.Inainte de bombardarea cu legumele pe care le avetzi la indemana, recunosc ca si eu mi-s o persoana conservatoare, cu o multime de pricipii solide, dar ii las pe cei din jur sa-si traiasca viatza cum doresc.
Citind raspunsurile la dilema paralutei, inclin sa-i dau dreptate lui ymcar.
okusan spune:
salutari,tuturor doresc sa imi exprim si eu parerea vis vis de acest subiect ,
eu nu sunt de acord cu aventurile intr o casnicie!am mai citi cateva mesaje ale "paralutei" si imi permit sa zic cu totate poate nu sunt nici eu perfecta dar... bai nene nu stiu cum sa spun dar la fiecare fluturas din stomacel sa imi parasesc partenerul ca asa imi dicteaza mie inimiora hai sa avem pardon...ne mai gandim si la cel de langa noi nu trebuie sa fim egoisti...parerea mea!!!
si ps* fluturasi sunt multi!
oficial mi -e bine!
Elle_seb spune:
"Atunci cand altceva nu se poate (de exemplu pentru ca nu o lasa constiinta sa il paraseasca pe cel care are nevoie de ea), o viata furata si facuta din bucati este infinit mai mult decat nimic. Si impaca cat de cat si capra si varza. Si evita moartea sufletului. Si ii poate da energie sa supravietuiasca si sa mearga mai departe. Nu intotdeauna merge asa cu alba sau neagra. Viata este de cele mai multe ori o insiruire de compromisuri. In toate cele. Nici in profesie nu esti cel mai bun din lume sau somer, nici copilul nu etse cel mai perfect din lume sau deloc, nici masina nu ti-o cumperi pe cea mai tare din lume sau ramai pieton. La fel nu poti sa fi cel mai "cinstit" din lume si nici cel mai fericit din lume. Principiile aplicate de dragul principiilor sunt absurde si fac numai rau. Daca o situatie de mijloc este cea care rezolva cel mai bine problemele atunci este clar preferabila.
De ce va ganditi mereu la extreme in numele unor principii abstracte? V-ati gandit ce implica extremele in cazul asta?
daca ea divorteaza v-ati gandit ce se intampla cu sotul bolnav psihic? Cine garanteaza ca nu o ia razna de tot, ca nu se arunca in fata trenului etc? Daca o face, ea va mai putea trai stiind ca l-a terminat definitiv? In cazul asta eu tocmai asta consider inselare si incalcare a acelui "impreuna la bine si la rau". Si nu a avea o aventura.
Sau poate e preferabil sa isi duca crucea, ca de, principii! Si garantati voi cat rezista si cat o duc nervii? Credeti ca e usor de trait asa? V-ati gandit ca s-ar putea sa ii faca fix sotului un bine, in mod indirect, cu aceasta aventura? Pentru ca ea va fi ceva mai fericita, mai vesela si mai capabila sa ii suporte hachitzele cu un zambet pe fatza?
Parerea mea! Ca de obicei, rosiile sunt binevenite! Au ajuns la 8RON/kg in piatza...."
Subscriu! 
Viata este in alb si negru numai in filme, poate nici acolo. In real life sunt derutant de multe tonuri de gri.
Asa cum bine spune si DOR, "ne incorsetam viatza intr-o serie de principii rigide" ignorand sentimentele noastre, sufletul nostru.
Oare acel sot, in atata timp, n-a vazut oare nefericirea si zbuciumul sotiei lui? Eu nu cred ca nu a vazut, ci doar ca nu-i pasa, pentru el este confortabil asa. Paraluta, daca as fi in locul tau, eu as asculta si de inima mea. 
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos
Aamu spune:
quote:
Originally posted by ymcar
V-ati gandit ce implica extremele in cazul asta?
daca ea divorteaza v-ati gandit ce se intampla cu sotul bolnav psihic? Cine garanteaza ca nu o ia razna de tot, ca nu se arunca in fata trenului etc? Daca o face, ea va mai putea trai stiind ca l-a terminat definitiv? In cazul asta eu tocmai asta consider inselare si incalcare a acelui "impreuna la bine si la rau". Si nu a avea o aventura.
My life stinks
Nimeni nu garanteaza, din nefericire, ca sotul bolnav psihic nu se arunca in fata trenului. Si nici ca, daca ea nu divorteaza, el nu se arunca
. Cunosc, din pacate prea bine, o situatie asemanatoare. Unul din soti bolnav psihic. Celalalt punandu-si continuu aceleasi intrebari pe care le-ai ridicat mai sus si simtindu-se in cea mai sofisticata capcana, fara scapare. Si innebunind incet..si sigur. Pe el aventura nu l-ar ajuta cu nimic, ar adauga intrebari, ar adauga vina de a insela si a minti, disperarea ca trebuie sa traiasca asa pana la sfarsit, pe care sfarsit uneori il vrea mai aproape.
Dar..poate paraluta e altfel, poate reuseste sa traiasca o alta viata, in paralel si astfel sa fie mai capabila sa-i suporte sotului "hachitele". Insa eu inca vad crucea pe care o duce..si sufletul..poate nu moare, dar nici bine nu-i e.
Alex2 spune:
quote:
Nu intotdeauna merge asa cu alba sau neagra. Viata este de cele mai multe ori o insiruire de compromisuri. In toate cele. Nici in profesie nu esti cel mai bun din lume sau somer, nici copilul nu etse cel mai perfect din lume sau deloc, nici masina nu ti-o cumperi pe cea mai tare din lume sau ramai pieton. La fel nu poti sa fi cel mai "cinstit" din lume si nici cel mai fericit din lume. Principiile aplicate de dragul principiilor sunt absurde si fac numai rau. Daca o situatie de mijloc este cea care rezolva cel mai bine problemele atunci este clar preferabila.
De ce va ganditi mereu la extreme in numele unor principii abstracte? V-ati gandit ce implica extremele in cazul asta?
Sa o iau cu inceputul.
1.Eu nu mi-as povesti necazurile pe forum (desi o fac la clubul parintilor singuri) din ideea ca orice sfaturi as primi, oricum fac de capul meu. Asa sunt eu, incapatanat pana-n panzele albe.
2.Atunci cand cineva vine si vorbeste cu noi, e clar ca vrea sa stie parerea noastra. Dar liberul arbitru? Ca asa cum spuneam, mie degeaba altcineva mi-ar spune ceva, daca eu consider ca e gresita parerea o apreciez dar nu prea tin cont de ea.
Asta in general.
3. Ptr ce spui tu, Ymcar, tot respectul, e parerea ta. Dar constientizand ce spui, si chiar dandu-ti dreptate, eu tot nu fac asa. Adica nu ma multumesc traind in tonuri de gri. Ca viata asta ofera, ca nu exista alte solutii, dar nu ptr ca eu sunt consolat ca nu pot face nimic. Asta e si scopul vietii, nu? Sa incerci sa te ridici, sa fi cel mai bun, cel mai fericit, etc. SA LUPTI!
4.Compromisuri...de ce suna asa de urat acest cuvant?
Ce compromis ar trebui sa faca Paraluta? Oare omul de langa ea ar accepta sa fie sotia lui doar de forma? Ca e legata de el prin actul casatoriei. Iarta-ma Paraluta, nu stiu exact toate detaliile, ci numai ce am citit printre randuri, dar eu nu as accepta sa stea alaturi de mine cineva doar din obligatie, doar de mila. Nu stiu daca nu ar fi mai bine sa ma lase in treaba mea, ptr ca e cumva, fatarnicie. Astepti sa te dezlege el? E viata ta, de ce nu lupti ptr ea? Dar nu asa, nu cu "franturi si bucati". Asta e fericire de moment.
Poate sunt mandru si absurd, STIU. Si gresesc cand pun pe primul plan "principile". Ca doar in toata istoria lumii sotiile si-au inselat sotii si sotii sotiile, nu e nimic iesit din comun daca inca cineva ar face-o. Dar daca mi se cere personal parerea, NU sunt de acord. Nu pot zice, du-te fata draga si fa-o, cat dureaza, si traieste clipa, ce conteaza mai mult.
Dar asta nu inseamna ca tu nu poti sa o faci. Nu te cunosc personal, dupa cum spun fetele treaba cu "fluturasii", vis-a-vis de viata pe care o duci, e de inteles. Dar oare nu e dovada ca nu esti fericita? Ca de ex si acest barbat pe care il doresti e dovada ca nu iti e bine in casnicia ta? Si atunci?
Tineti minte (e o lectie dura care mi-a fost "aplicata"): o viata aveam aici pe pamant (ca nu discutam de nemurire) si pe asta cum o traim? Nu e vorba de "azi", de "luna aceasta" e vorba de viata mea, a ta, a noastra. Viata care nu se mai intoarce, si pe care nu o mai iei niciodata de la capat. Sa ne gandim la asata cand suntem nefericiti, cu sau fara motive intemeiate. Sa ne gandim la asta cand traim in compromisuri si acceptam orice situatie, de teama de a nu rani pe altii, de teama de a o lua de la capat.
Paraluta, nu stiu cati ani ai, dar anii astia nu mai vin inapoi. Ce faci cu ei? Cum vrei sa-i traiesti? In gri ptr ca altii care au trait in gri spun ca nu exista decat gri?
Scuze daca am deranjat pe cineva!
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
okusan spune:
revinparaluta daca tot esti indragostita si totodata epuizata de sotul tau de ce nu mergi pe drumul care iti face cu ochiul?a trbuit sa iti citesc mesajele din urma sa pot intelege suferinta ta si rabdarea care accepti tot "greul"
imi cer mii de scuze daca am fost dura ,din cate am citi draga mea sotul tau se complace in situatia asta si parca nici nu doreste sa fie ajutat.
eu am trait cu un barbat bolnav cu nervii,dar din cauza alcoolului avea stres si nervi,saracul.
dar stii ce sunt unii barbati de toata stima si respectul,jos palaria nu altceva si altii
daca tu consideri ca al tau sot merita sa iti storcii creri si rabdarea,lupta te in contiinuare,daca nu mergi ce iti dicteaza inima
dar cu un barbat casatorit nu e cazul sa te incurci
=timp risipit,fluturasii zboara repede!
oficial mi -e bine!
Elise spune:
ymcar, tu sustii ca asta ar fi varianta optima pt. paraluta si sotul ei: sa stea cu el si sa traiasca ci ea printre picaturi.
Dar ai incercat sa te pui in locul lui?
Tot asta ai prefera?!
Eu, de exemplu, n-as vrea ca barbatu-meu sa stea cu mine de mila indiferent ce mi se intimpla. Ar fi de doua ori mai dureros sa descopar ca tot ce il mai leaga de mine e mila. Mai bine lipsa.
Cu atit mai mult cu cit respectivul are probleme, consider ca ai de ales: te implici trup si suflet si IL AJUTI - sau daca nu vrei, sau n-ai resurse sa o faci, IL LASI. Altfel, fara implicare, nu ajuti pe nimeni, ba mai si distrugi doua vieti in loc de una.
Nimeni nu-ti poate impune ce sa decizi. Ideea e sa decizi, nu sa pendulezi. Chiar nu e o situatie in care sa iti permiti sa fii nehotarit. Cel putin, asa vad eu lucrurile.
Elise & BBLisa
ymcar spune:
Ca sa il ajuti trebuie sa poti trai.
Nu te gandi ce ai vrea tu in caz ca. Nu ai fost in situatia aia. Sunt oameni cu probleme psihice care sunt dependenti de persoana de care s-au atasat. Daca acea persoana dispare universul ei... lumea s-a sfarsit. Si mai sunt si alte cazuri cand este mai bine sa nu dispari... Faptul ca asta nu este reteta optima pentru toata lumea este perfect adevarat. Dar sunt cazuri cand este reteta cea mai buna.
E usor sa zici ca decat din mila mai bine lipsa atunci cand esti sanatos, valid, cu mintea acasa si te simti puternic. Roaga-te la Dumnezeu sa nu ajungi in situatia de a cersi tocmai mila! I se poate intampla oricui, oricat de puternic si principial se crede!
My life stinks