Clipe din trairile sufletelor noastre...(15)
Raspunsuri - Pagina 9
R_MARCE spune:
Cristina, esti binevenita printre noi! Miha a spus bine ce a spus. Aici poti gasi suport si kiar sfaturi bune, in cazul in care vreodata vrei vrea sa iti impartasesti gindurile si temerile cu cineva. Nu uita, k majoritatea au ceva experienta in ceea ce priveste casatoria si relatiile (cu probleme).
Gabi, mercic! Nu ai insa cum sa ma convingi. Mi se pare total aiurea k in alte tari, ti se impune cum sa nasti. Atita timp cit e vorba de corpul meu, in orice problema medicala, ar trebui sa imi dau consimtamintul. (kiar in scris dak e nevoie). Nu va alege nimeni pt mine niciodata. Asa cum pt o operatie de orice alta natura, ti se cere semnatura, asa si pt nastere, ar trebui sa ti se respecte alegerea. Mi se pare inadmisibil k statul sau doctorii (mai ales barbatii ...culmea!) sa imi impuna mie diverse kestii legate de corpul meu, atita timp cit eu simt altfel.
In plus... eu nu cred k nasterea normala te face "mai mama" decit dak nasti prin ceza. Cum iti explici atunci femeile care nasc normal prin spitale sau prin diferite colturi si dupa aia, ii parasesc sau mai rau, ii arunca la gunoi? Cu ce e "mai mama" acea persoana? K sa nu mai vorbim de cele care adopta copii...nici ele nu sint mame oare? pt k nu au nascut si scos copilul "pe acolo"?
Iarasi nu sint de acord cu ideea de "trebuie si mama si bebele sa sufere trauma nasterii ...k asa e mai bine". Imi pare rau, dar mi se pare o prostie. Dak nu te dilati cum trebuie ...dak nu ai un dr bun ...sint atitea accidente care se pot intimpla la o nastere normala! Nu le stii tu ...si nu se mediatizeaza kestia asta k sa nu le sperie pe mamici ...dar crede-ma, k sint f multe.
Oricum, in alte state, au clinici particulare unde platesti mai mult dar poti face f bine ceza la cerere. Cum iti explici asta? Dak era asa periculoasa nu se mai inventa...si nu se mai facea, nu? Dar uite k multe femei au facut si nu a mai murit nimeni ...sau patit cine stie ce grozavie.
Cred k alegerea face parte din drepturile omului...mai ales cind e vorba de propriul corp.
No offence...
e doar parerea mea...
Marce
34+
www.dropshots.com/year.php?userid=216010&cdate=20051229&cimg=0" target="_blank">POOOOOZEEEEE 2005-2006
Vine bebelina mea, Lara-Ioana!
alma spune:
Miria-cristina, desi aici suntem in majoritate parinti singuri, oricine e binevenit, pentru ca nu ne alegem exclusiv prietenii dintre persoane singure, nu?
Gabi, stiu ca e benefic atat pentru mama, cat si pentru copil sa nasca normal, insa la cat am suferit eu dupa nastere imi pare rau ca n-am ales cezariana, pentru ca oricum copilul era la termen. Poate e mai buna pentru copil nasterea normala, asta o dovedeste si faptul ca Diana mea n-a avut probleme de sanatate mai deloc, in afara de una, doua raceli pe iarna, dar asta dupa ce a intrat in colectivitate.
Eu o inteleg pe Marcela, mai ales ca in familia ei femeile au nascut greu, nu vrea sa se rupa acolo jos, sa fie sensibila, sa aiba probleme etc. Iar cezariana o face cu epidurala din cate am inteles eu, asta ca sa fie constienta si s-o vada pe Lara din primul minut.
_
Poze noi
alma spune:
Yasmine, frumoasa vacanta ati avut! Intentionezi sa revii in tara sau doar sa deschizi cabinetul si sa lucreze altcineva acolo?
Miha, ma bucur ca te vad mai des pe-aici, ti-ai reintrat in ritm 
.
_
Poze noi
Gabi_K spune:
o.k. fetelor, m-ati convins:) Dar si a treia oara voi naste tot natural
Yasmine, ma bucur ca a fost bine in vacanta, sper ca si fetita ta e o.k.! Si succes la cabinet!
Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
miria_cristina spune:
Pai, fetele, de-asta am si intrat prima oara la acest topic, pentru ca ma simteam singura. Si ma regaseam in multe dintre spusele voastre. Si asta, mai ales de cand a aparut fata. Poate e prea in varsta pentru un parinte, poate e prea egoist chiar daca o iubeste, poate pentru ca-i coleric. Nu conteaza foarte mult raspunsul pentru ca eu nu pot sa-l schimb. De asta sunt constienta!
In schimb, am obosit, am imbatranit si uneori sunt atat de goala sufleteste incat nu mai pot nici sa ma rog.
Chiar daca nu scriu zilnic va citesc si pentru mine asta conteaza foarte mult.
Daca m-ati vedea dincolo de poze cred ca ati fi tentate sa ziceti "pai deasta se si poarta asa cu tine" pentru ca desi am un copil si nu mai am 20 de ani parca sunt un copil si mi-e tare ciuda ca nu pot sa ma maturizez altfel...ca toti oamenii. Eu am o voce, un ton si o privire de parca te-as indemna sa ma iei de mana si sa ma treci strada. Acuma, nu inseamna ca asta si e realiatea mea si nu-s in stare de mai mult. Am o meserie, o facultate, lucrez de la 18 ani o profesie grea, am trecut prin multe in viata singura si le-am facut fata, dar totusi...
As vrea sa fiu si eu "doamna". Nu stiu daca ma pot face inteleasa. Sa se simta ca sunt matura si cu drept de opinie. Dar din pacate langa mine este un barbat care daca ar putea ar lua multe drepturi femeilor pentru ca dupa el femeia trebuie sa aiba obligatii casnice si restul sa ramana in seama "capului de familie". In fine, nu vreau sa-l critic acuma, dar ... nu mai am libertate. I-am zis si lui la un moment dat, simt ca ... ma stinge. am ajuns sa-mi fie teama sa deschid gura si sa-mi zic o parere, mi-e teama de orice, nu mai am siguranta in mine. Si asta pentru ca orice fac aduce o remarca rautacioasa, o critica. Ma lupt si cu aerul din jurul lui cand vreau sa iasa ca mine. Si de multe ori ma simt pe locul al 14-lea fata de alte persoane care sunt niste straini, in fond.
Nu va ganditi acuma ca sunt o fire independenta care s-a saturat de viata de familie. Nu! Imi doresc familia, nu am facut nimic impotriva ei. Nu sunt carierista. Si nimic pe lume nu insemna mai mult decat familia, dar aceasta familie a mea m-a inghitit. Eu nu mai exist. Unde sunt eu? Ca nu ma mai recunosc nici in oglinda dimineta!
A ajuns sa se poarta atat de urat in ultimii 2 ani! Si stiu ca o data ce a facut un lucru il va repede, depinde numai de timp. Asta ma omoara! Imi este frica de el. Uneori cand se poarta frumos in loc sa ma bucur incep sa numar invers momentul cand va rabufni. Adica, e soarele dinaintea furtunii.
Eu stiam ca femeile sunt lunatice, dar el e un barbat cu o labilitate emotionala exagerata!
Am zis, ca nu pot vorbi despre mine si am scris atata!
Dar deja va citesc de atata timp incat m-am obisnuit virtual cu voi!
pe toti!
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
miria_cristina spune:
Sper din sufet ca fiecare dintre voi sa-si gaseasca o persoana buna, darnica sufleteste si toleranta. Desi, cu cat inaintezi in varsta iti este tot mai greu sa te acomedezi cu altcineva nu cred ca suntem nascuti sa imbatranim singuri. Fiecare are dreptul la fericire si avem nevoie de acea jumatate care sa ne implineasca.
Totusi, chiar daca incercam sa fim tari si chiar daca suntem pline de furie pentru ce ni s-a intamplat fiecare vedem cat de greu este in viata pentru un parinte singur, mai ales daca este femeie.
Si avem tot mai des nevoie de romantism. Poate mai mult ca in " vremurile bune".
Eu cred ca Dumnezeu a lasat fiecaruia dreptul la fericire cu conditia sa fi luat in viata pe drumul bun.
Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
Eliza5 spune:
Draga Cristina.... nici nu stiu cu ce sa incep.
Vezi tu, sunt oameni care te ridica, sunt oameni care te ajuta sa-ti realizezi potentialul, care te motiveaza, langa ei simti ca tu cresti, ca te dezvolti. Si mai exista oameni care te trag in jos, oameni care din cauza complexelor lor fatza de tine incearca sa te aseze la acelasi nivel ,adica sa te subjuge, sa te anuleze ca personalitate. Pentru ca ei vad ca pe o amenintare inflorirea ta.. Presupun ca asta se intampla cu sotul tau. Spui ca este mai in varsta.. Poate ca ii este frica, este terorizat de gandul ca tu il vei putea parasi. Si atunci te face dependenta de el, subminandu-ti personalitatea. Din cate ai scris tu aici, eu as zice ca aproape a reusit. Aproape, pentru ca tu inca iti mai pui totusi probleme si realizezi ca nu e OK.
Nu am ce sfat sa-ti dau pentru ca imi este teama ca nu esti pregatita acum sa iti iei propria viata in maini. Cred ca mai este nevoie de timp pentru ca tu sa iti dai seama ca poate ruperea de el nu este chiar atat de grava. Poate vei realiza ca numai iesind din tabloul asta poti sa incepi sa iti dai seama cine esti tu si ce vrei tu de fapt. Dar asta presupune niste etape dureroase... Acum stai totusi in confortul caldut oferit de cadrul clasic: mama + tatal + copilul. A incerca sa redevii tu insati ar trebui sa spargi cadrul asta si ar inseamna sa suporti consecintele care nu sunt chiar placute. Incepand de la sentimentul de pierdere si amputare pe care il da orice despartire, pana la vorbele vecinilor si ale familiei, singuratatea ta, organizarea vietii practice (ai fi totusi o femeie singura care trebuie sa tina o casa, un serviciu, un copil).. In sfarsit, sunt multe. Ce pot sa iti spun eu este ca.. dupa ce trece o perioada ("perioada tampon" as numi-o eu) lucrurile incep sa se aseze, viata recapata culori vesele, si poti intr-un final sa incepi sa construiesti la stima de sine care iti este partial ruinata acum.
Iti doresc multa intelepciune
miria_cristina spune:
ELIZA - Eu imi cunosc potentialul si stiu de ce sunt in stare si de ce nu. Stiu cat de slab este sotul meu si de ce face unele lucruri. Nu pentru mine imi fac griji si nu pentru mine preget, ci pentru copil pe care il iubeste, in felul lui, e drept.
Indiferent de ce imi trece prin minte, de ce as vrea si ce as putea sa fac eu stiu ca asa cum mi-a asternut Dumnezeu asa o sa se intample.
In clipa asta nu vreau sa imi fac griji. Trebuie sa ma gandesc la copil si la echilibrul meu. Daca eu mi-l pierd este rau!
Sper sa ajung ziua in care sa spun ca sunt fericita!
Daca am momente de dependenta si de slabiciune in fata lui sunt pentru ca vreau sa fiu, atata cat pot, toleranta, O fac cu buna stiinta. O fac pentru ca nu sunt genul razvratit si feminist si pentru ca ma inmoaie fata cand striga dupa el "dadi". O fac pentru ca mai sper si pentru ca tin la el, dar o fac constient si calculat. Nu pentru ca ar avea vreo personalitate care sa ma doboare si sa-mi spele creierii.
Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
R_MARCE spune:
Cristina, imi pare rau k treci prin asa ceva. Parerea mea e k nu e nimic rau in a fi independenta. Ba kiar e mai bine. Nu trebuie sa ii dai barbatului putere deplina asupra ta si nici sa faci mereu cum vrea el. Viata in doi, e o succesiune de compromisuri...fiecare lasa de la el cite putin, nu doar unidirectional.
Te pot intreba citi ani ai tu? Si citi are el? Dak e asa misogin, cum de ai rezistat totusi atit? Sincer, cred k nu trebuie sa te lasi calcata in picioare si nici abuzata in nici un fel, fizic sau psihic. Nu poti trai o viata asa. Gindeste-te bine la ce vrei, trage niste linii si ia niste decizii. Nu iti ridica nimeni statuie pt k te-ai sacrificat si ai fost o martira, rezistind si suferind toata viata. Sper sa nu sune prea dur ceea ce scriu... Nu poti sta intr-o relatie abuziva doar de dragul copilului. Copilul va fi al amindoura, indiferent de ce se va intimpla in viitor. Da-ti si tie o sansa la viata, la fericire...
Tu deja te indoiesti de tine...de potentialul tau... si incerci sa iei totul asupra ta... 
Nu mai am cuvinte...
Marce 34+
www.dropshots.com/year.php?userid=216010&cdate=20051229&cimg=0" target="_blank">POOOOOZEEEEE 2005-2006
Vine bebelina mea, Lara-Ioana!
miria_cristina spune:
Eu am 30 de ani.
Si singura persoana care ma face sa nu mai cred in puterea mea este Damiana. Nu spun ca as avea dreptate, ci ca asa simt. De rezistat am rezistat pentru ca, desi nu era un tip calm, nu avea rabufnirile de acuma si nici nu se exprima ca acuma. Intre noi e o diferenta de 14 ani. Am mizat pe aceasta diferenta crezand ca-l va face mai sigur pe relatie, ca va stii cum s-o pastreze, ca experientele din tinerete l-au facut sa stie ce e rau si ce e bine si ca a trecut prin toate curiozitatile si tentatiile. Dar de aici si pana la a ma trata cum ma trata mama, adica un copil care tace si face ca adultul de langa el e prea mult. In fond, sunt un om in toata firea care stie foarte bine ce vrea de la viata si care nu a gresit cu nimic pana acum.
Imi este rusine si imi pun probleme si cand e sa mergem undeva pentru ca pune monopol pe toata discutia, de eu, inevitabil, las impresia ori ca nu sunt sociabila ori ca nu stiu ce sa zic.
Nu mai vreau sa mai povestesc nimic acuma.
Toate semnele de intrebare sunt inutile pentru ca fiecare dintre voi ati iubit si ati sperat. Asa ca, nu mai intrebati nimic, ca raspunsul este langa voi.
Stop!
Imi face rau si nu asta vreau!
Sunteti niste oameni deosebiti, asta e clar, si pentru mine conteaza foarte mult atmosfera pe care o creati!
Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."