Cei ce ranesc in dragoste platesc oare cumva
Raspunsuri - Pagina 3
piticasigogosica spune:
Am fost iubita candva cu toata fiinta,aceea dragoste pura si adevarata care ar fi ajns pana la sacrificiu.Am iubit si eu numai ca soarta mea a vrut sa nu fie El.L-am lasat din mai multe motive pe care acum le gasesc " mofturi".A suferit enorm din cauza mea si la scurt timp am suferit si eu. Am luat-o ca atare stiind ca PLATESC.
Traiesc cu rana in suflet si nu cred ca voi uita vreodata.sunt fericita totusi ca am cunoscut o astfel de dragoste.
Acum Dumnezeu mi-a dat o alta in schimb...fetitza mea 
poze
Iri +18 si Iris
dianaintruder spune:
apropos de cleopatra, e acum pe Halmark filmul
Tare imi place. Cata pasiune, si cata viclenie, ce femeie putenica, dar ce naiva sa creada ca roma e a ei
diana
Ficusia spune:
Eu cred ca indeiferent ce facem bun sau rau, vom simti efectul.
Nu neaparat de la aceeasi persoana dar exista rasplata!
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by Elise
Cit timp inca te mai leaga ceva... dragoste, ura, inseamna ca respectivul capitol nu e inchis.
Elise
Poti inchide capitolul, daca realizezi ca nu ai fost inteles asa cum erai tu de fapt, dragostea te face sa crezi ca si celalalt are asteptari pe aceeasi masura, de la tine. Numai ca ce spunem noi ca e "dragoste" e o nebunie, pun pariu pe un milion de euro ca cele mai reusite relatii nu au la baza dragostea nebuna, dragostea pasionala ( care e caraghioasa un pic, nu credeti? el si cu ea se saruta in disperare, el si ea se cauta ca nebunii, el si ea nu pot trai unul fara altul..e un fel de iubire distructiva, asa cred eu) nu rezista multa vreme sau in cel mai bun caz se transforma in "pe veci impreuna" ceea ce mi-e greu sa accept, chiar nu exista "pe veci.."
Poti sa accepti ca ala de te pupa cu pasiune se va "transforma" intr-un mos pisalog? Caci asa va fi!
Partenerii vostri vor ajunge mosi inervanti si babe plictisitoare, la un moment dat, sinteti gata sa acceptati asta?
Daca da, inseamna ca stiti cum e cu "la bine si la rau", adica....nu va mina numai pasiunea, numai frumusetea sarutului si nervii, fiorii dragostei..iaca tre' sa va ginditi si la ceaiuri si junghiuri si pirturi, anchiloza, spondiloza, clisma, burti respingatoare, par in nas si-n urechi, mormaieli si injuraturi, tzitze lasate rau de tot, suparari ca bibelou' nu v-a sunat de Craciun ca avea treaba, priviri in gol ca ati facut placinta prea dulce si ati tuflit racitura...si tot asa...
Asta e dragostea.
Love is a bitch!
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
ileanna spune:
daniela_b, eu sunt de acord
Dragostea pasionala nu este o baza pentru o relatzie, ci ceva distructiv. Odata ce se atenueaza ... nu prea mai ramane mare lucru. Desi atunci crezi ca este toata viatza ta.
Si e atat de ... consumanta ca nu ai timp sa construiesti nimik parca ...
Never say NEVER.
Elise spune:
Daniela, nu mai stiu cine a zis ca in orice om batrin se ascunde adolescentul de ieri care se intreaba ce 
s-a intimplat intre timp.
Nu cred ca, o data ce inaintezi in virsta, devii incapabil de sentimente si de pasiune: bineinteles ca mie mi se pare aberant acum ca vecina de la 2 care are 70 de ani il mai considera pe moshul ei barbat... da' cred ca ei nu i se pare.
Eu pe la 18 ani nici nu concepeam ca oamenii trecutzi de 30j de ani ar mai putea face sex...da' la ce le mai trebuie, la virsta aia?
Cred ca, in principiu, in sufletul nostru, raminem aceiasi. Desi ambalajul se schimba. Si desi si problemele se schimba. Si apare spondiloza in locul nenorocirii de a lua trei kile in plus.
Si "baba plicticoasa" si "moshul pisalog" sau invers sint doar formele in care ne percep ceilalti, in spetza nepotzii si generatiile viitoare. 
Elise
serendipindity spune:
quote:
de ce am eu tendintza sa vreau sa-mi cresc copilul langa sotz, de ce vrem unele chestii, la o adica ce daca nu sunt inteligenta sau frumoasa sau sexi, ce daca nu fac nu stiu ce lucru ieshit din comun?pentru ca astea sunt standardele, dar oare standardele astea nu sunt greshite.
De ce te invatza societatea sa fii fidel, daca lucrul asta e imposibil? De ce te invatza sa te complici cu un barbat si sa construiesh o relatzie pe care el oricum o va distruge, sau si mai si de ce nu acceptam ca el sa se duca la alta ca pe o normalitate, ca practic multe dintre noi asta facem, il iertam si el se duce cu sigurantza in continuare, daca nu tot cu ea poate cu alta altadata, ca nu stim noi asta e alata treaba... la o adica cine impune normele astea de convietzuire sociala daca nimeni nu le respecta
Normalitatea impusa ne face sa suferim, ca daca am avea alta normalitate ...care sa corespunda cu ce se intampla de fapt, noi nu am mai avea de ce sa suferim.
Daca mi s-ar parea normal sa am un barbat care are 8 femei concomitent (sexul e o nevoie nu?) cred ca nu ash mai suferi ca se duce cu una dintre ele, mi s-ar parea normal, asha cum mi se pare normal sa doarma de exemplu, ca si asta tot o nevoie e.
Oare unde tragem linie si de ce?
Ca bine le mai zici! Si tot tu scriai, o postare doua mai sus, despre "Cel mai iubit dintre pamanteni". Formidabila carte! Gasesti multe raspunsuri acolo! De exemplu, raspunsul la intrebarea "ce este normal".
Acolo in carte ni se prezinta "o lume de dos", o lume in care anormalul (comunismul) e perceput ca normal. Normalul este o conventie, o realitate istorica, o lege la care trebuie sa plecam toti capul. Normal este ceea ce face majoritatea. Si ne mai trezim noi, astea, cu idealuri inalte, sa ne revoltam ca "normalul din noi" nu corespunde cu ceeace considera altii ca este normal (dar de fapt e anormal).
Daca stam sa gandim la rece, morala crestina nu e chiar atat de drastica. Numai ca unora le lipseste profunzimea judecatii si iau totul mot a mot. Pe ce se bazeaza de fapt aceasta morala? Pe iubirea aproapelui, pe principiul "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face", pe legea bunului simt, pe Adevar.
Numai ca lumea de astazi tinde sa inlocuiasca aceaste valori cu Minciuna, cu lipsa sentimentelor, cu ipocrizia, cu falsitatea. Si cand aceste non-valori se vor impune definitv, s-a zis cu noi. Anormalul va deveni normal. Iar oamenii, niste sobolani rosii.
Adrianai spune:
Parasitul va parasi la randul sau, si invers, cel ce va parasi va fi prarasit. Este in legea firii. Nu cred ca e o pedeapsa pentru ce au facut sau pentru ce am facut. Pur si simplu asta e. Vom parasi si vom fi parasiti, vom suferi si vor suferi la randul lor.
Din pacate viata nu este o poveste cu ileana cosanzeana si fat frumos.
blueeyes2003 spune:
quote:
Originally posted by Ficusia
Eu cred ca indeiferent ce facem bun sau rau, vom simti efectul.
Nu neaparat de la aceeasi persoana dar exista rasplata!
Sunt de acord!
Craciunul aprinde lumina din sufletele noastre! De Craciun sa fim mai buni,sa fim mai atenti si mai iubitori,sa fim mai aproape de cei dragi,sa ne bucuram de ei,sa ii iubim si sa fim iubiti!
Craciun Fericit!!!
Mirela
tzitziri spune:
Eu pot sa spun doar ca sper un echilibru in toate-faci rau primesti rau ,faci bine primesti bine.
Dar cred ca ne si place sa ne 'agatam' de aceasta speranta. Pentru ca ma uit in jur si vad o gramada de oameni bolnavi sau saraci si ma gandesc cat rau sa fi facut oamenii aia la viata lor pentru ca soarta sa se intoarca asa??