Iubesc un barbat incurcat cu alta

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Elle_seb spune:

Cred ca Ymcar s-a referit la faptul ca nu toti barbatii sunt "victime neintelese si sensibile".

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Elle-seb, n-am spus ca sint.
Am spus ca ei sustin ca sint.
Ca uneori ajung sa si creada asta, e altceva.
Oricum, dupa parerea mea o greseala nu se indreapta cu o alta greseala.


tatydebaiat: la concret, daca barbatu-meu VREA sa plece, cum as putea eu sa-l opresc?!

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns doareu spune:

Cred ca Ymcar s-a referit la faptul ca nu toti barbatii sunt "victime neintelese si sensibile".

Elle_seb

E interesant subiectul. Voi scrie cateva cuvinte, deoarece cunosc pe cineva intr-o situatie oarecum mai... "speciala".

Si eu am avut tendinta sa cam generalizez... De ceva vreme insa o cunostinta de-a mea si a sotului meu, un barbat, mi s-a "confesat" cu privire la asa ceva. Nu m-am asteptat sa o faca, deoarece nu suntem prieteni atat de apropiati cu el. Neavand multi prieteni, simtea ca "explodeaza" daca nu spune cuiva. Povestea si sinceritatea lui m-au impresionat de-a dreptul. El are 45 de ani, e fericit casatorit si are si copii. Si acum vine partea interesanta: s-a indragostit de-a binelea de cineva, in jur de 20 de ani mai tanara decat el. Si ea de el, la fel de mult. Dragoste nebuna cu febra si tot tacamul. Initial am crezut ca e vorba de o criza specifica varstei ("midlife crisis") insa incet-incet mi-am dat bine seama: o iubeste de-a binelea pe femeia asta. Si ea pe el! In plus, isi iubeste si apreciaza foarte mult si sotia si copii! Si sincer nu stie de ce a aparut aceasta "noua iubire" in viata lui, asa, pe neasteptate. Tin sa spun ca e o persoana inteligenta.

Mi-e oarecum mila de el. Nu vrea sa-si paraseasca sotia si nici ea (cea de care s-a indragostit) pe sotul ei - si ea isi iubeste sotul. Si totusi, se iubesc, de ceva mai bine de un an. Au incercat toate metodele - sa "consume" relatia, sa fie doar prieteni, sa uite unul de altul... degeaba. Mi-a spus: "E ca si cand iubirea noastra are viata ei proprie, orice am face ea ramane, creste, prinde radacini". Si a mai spus ceva: "Iubirea pentru femeia asta m-a facut sa am sentimente si mai profunde si pentru sotia mea, bineinteles, oarecum intr-un alt mod. E foarte interesant si in acelasi timp contradictoriu." Il vad prin ce trece: nu ii este chiar usor, insa ia lucrurile asa cum sunt ele, deoarece nu are de ales. E un om foarte de treaba, nu are nici cea mai mica intentie sa raneasca pe cineva si nu e vorba deloc de orgoliu desi a mentionat si faptul ca "aceasta iubire noua i-a dat parca aripi". As vrea sa-l pot ajuta mai mult. Insa nu sunt in masura sa-i dau prea multe sfaturi - doar sa-l ascult si sa-l inteleg. Ma tine mereu la curent. Voi ce sfaturi ati da in asemenea situatie?

Deci exista si astfel de cazuri. Sincer, nu stiu de ce apar, si sper sa nu trec niciodata prin asa ceva. Nu stiu, se poate ca unii oameni sa fie poligami, sa aiba suficienta "energie" sa iubeasca in mod sincer mai multe persoane in acelasi timp?... Nu am prea multe explicatii... Dar acest caz m-a impresionat de-a dreptul. Nu vreau sa-l apar, dar nicidecum sa fiu impotriva lui, vreau doar sa-l inteleg.

Voi ce parere aveti?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miau-miau spune:

quote:
Originally posted by doareu
Nu stiu, se poate ca unii oameni sa fie poligami, sa aiba suficienta "energie" sa iubeasca in mod sincer mai multe persoane in acelasi timp?...


dar nu-i musai sa si actionam dupa impuls, mai folosim si ratiunea din cind in cind.
in fine, tatal unei cunostiinte a avut suficienta energie din asta de care vorbesti si a avut 2 familii in paralel, cu copii si tot tacimul. Nevestele stiau. Acum la batrinete stau cu totii in aceeasi casa.
parca in 1001 de nopti se numea harem. Sigur ca se poate daca vrei.
De fapt, intr-o mai mare sau mai mica masura, barbatul care niciodata nu termina o relatie, se mai intoarce din cind in cind la relatiile trecute (care de fapt ramin prezente in felul asta), mai ia o pauza, le mai viziteaza iar, mai un restaurant, mai o noapte de amor, se implica in viata fostelor, tot poligam e. In timp ce are una deja acasa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tatydebaiat spune:


La concret Elise: nu stiu cum, probabil ca nu ai putea sa-l opresti sa plece
Nu se pune pune insa aici problema cum ai putea tu sa-l tii pe el ci ce-l retine pe el sa nu sa plece.
Motivele pentru care pleci sau nu pleci sunt destul de variate si e destul de usor sa cazi in capcana generalizarii, asa cum am spus deja. Iata si cateva motive pentru care nu poti pleca desi a ramane nu inseamna ca ai ales cea mai buna solutie.
-copii si dragoste prea mare pentru copiii tai
-dragoste pentru sotie sau macar dorinta de a nu o rani pe ea sau familia (bineinteles insa ca fara respect)
-comoditate si confort
-frica
-pur si simplu imposibilitatea de a pleca din motive obiective

Deci vorbim asa cum spunea si Doareu de acele situatii in care barbatul se indragosteste de alta femeie si nu de mai comunele cazuri in care cineva isi ia o amanta for fun.
Facem deseori greseala, normala de altfel, sa judecam lumea prin prisma experientei personale si sa catalogam/clasificam oamenii numai dupa sablonul a ceea ce traim/cunoastem noi. Daca tu nu poti sa-ti tii barbatul in cazul in care ar vrea sa plece nu inseamna insa ca ai dreptate. Gandeste-te doar la cat de mult se schimba problema daca apare in aceasta ecuatie si un copil.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MADYN spune:

Ymcar, tatydebaiat oare ce credeti voi ca simt femeile astea pt care stati sau se sta cu ele doar din mila/frica/comoditate/respect pt. familie/dragoste pt copil sau pt oricine altcineva in afara de ea. Sau considerati ca din moment ce s-a ajuns aici ele au vina principala si isi merita soarta? Poate ca singura lor vina e ca se complac (asta daca stiu ce se intimpla cu barbatul lor!).

Va rog sa luati intrebarea ca atare si nu ca pe un repros, sint pur si simplu curioasa cum vedeti voi problema.







si Mihai Nicolae - my little treasure (1 august 2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

-copii si dragoste prea mare pentru copiii tai - eu nu stiu daca nu m-as desparti de el numai pt. copil...Pina la urma, copilul e al tau si nu ti-l poate lua nimeni. Si nu stiu daca e de preferat sa -l cresti in cadrul unui cuplu nefericit si plin de tensiuni. Ma rog, asta ar putea fi totusi un motiv valabil.
Mai ales ca in general copilul se incredinteaza mamei.

-dragoste pentru sotie sau macar dorinta de a nu o rani pe ea sau familia (bineinteles insa ca fara respect) - cam asta spuneam si eu, ca un barbat care nu pleaca isi iubeste totusi sotia, intr-un mod sau altul, chiar daca nu va recunoaste asta niciodata in fatza celei de-a doua...

-comoditate si confort - asta e interesant: imi dau seama ce dragoste mare, daca pe acelasi plan (ba nu, pe un plan superior) este televizorul sau mashina.

-frica - frica de ce? Sau de cine? Exceptind familiile de mafiotzi, frica asta nu-si are rostul.

-pur si simplu imposibilitatea de a pleca din motive obiective - poate daca e cu un picior in ghips. Altfel nu vad ce motiv obiectiv ar avea.

Asa motive ar mai fi: refuzul de a-si recunoaste esecul in casnicie, nehotarire pur si simplu, teama ca un scandal i-ar afecta cariera... etc.

Insa nu stiu daca sint reale. Daca sint motive sau pretexte.
Eu, personal, ca amanta n-as crede nimic din toate aceste "piedici insurmontabile". As considera ca daca vrea sa fim impreuna poate rezolva asta elegant - ne despartim de fostii si ne vedem de viatza.

Daca nu vrea poate gasi - poate chiar si crede - 1000 de scenarii dramatice sau politziste.

Iar daca as fi nevasta inselata, decit sa stea cu mine pentru ca la mine sint fierul de calcat shi mashina de spalat, mai bine duca-se.

Recunosc ca eu sint destul de radicala, de felul meu.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tatydebaiat spune:

Madyn,
fac o precizare, nu ma aflu in vreunul din aceste cazuri.
De ce crezi ca ea are vreo vina? Unde s-a spus ca sotia ar fi cea vinovata?
Mai mult, se poate extrapola, sunt cazuri de ecuatii ea-el-ea dar si de el-ea-el.
Si ca sa-ti raspund: cred ca o nevasta in situatia data nu are cum sa nu-si dea seama de ce se intampla si cred ca se simte al dracului de rau (in cel mai bun caz).
Insa crezi ca se simte oare cineva din ecuatie cu adevarat bine?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tatydebaiat spune:

Nu e nici o problema Elise. Cum spuneam tu vorbesti la modul personal iar eu vorbeam la modul general.
Ceea ce nu ai face tu sau ceea ce nu poti concepe tu nu inseamna totusi ca nu se intampla...
Nici unul din noi nu are dreptate. Si cum spunea cineva de aici, daca ai putea intelege totul ai putea ierta totul.

Cred ca esti totusi prea radicala in chestiunea copilului.
Copilul nu este un bun care se "aloca unuia sau altuia si care citez: "Pina la urma, copilul e al tau si nu ti-l poate lua nimeni.
....Mai ales ca in general copilul se incredinteaza mamei."
Vorbim aici de un suflet de om si nu de un animal de companie.
Cred ca iti vei mai schimba un pic mentalitatea dupa ce vei avea un bebe.
Peace!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

quote:
Originally posted by Elise

Iar daca as fi nevasta inselata, decit sa stea cu mine pentru ca la mine sint fierul de calcat shi mashina de spalat, mai bine duca-se.

Elise





M-am stricat de ras ....

Shi eu l-as trimite foarte repede la amanta. Sau macar as lua o pauza mare, sa-si vina omul in fire - ori la stanga ori la dreapta.



Never say NEVER.

Mergi la inceput