Prematuritate

Brrr,in seara asta nu am avut ce face si m-am uitat la un documentar din Quebec despre copii nascuti prematuri,odiseea " salvarii" lor,si viata mizerabila pe care o au dupa, ei si parintii lor.
Am facut cursuri de neonatologie in facultate,am fost incantata sa vad eforturile medicilor de a salva un nou-nascut(28 de saptamani) mai mic decat palma mea,dar niciodata nu am vazut cealalta latura umana: tragedia care urma dupa pentru acel copil resuscitat 20 de minute,"salvat",dar incapabil sa se miste,sa vorbeasca.....o leguma!Acum,ca sunt gravidutza,ma gandesc cu groaza cum ar fi sa se intample copilului meu...Reportajul m-a facut sa ma gandesc la neonatologie ca la o parte a medicii experimentale,in care cobai sunt mici nefericiti veniti pe lume inainte de termen si care raman cu sechele extrem de grave.
In reportaj mai spunea ca legislatia canadiana ofera parintilor dreptul de a opri tratamentul acelui nou-nascut si erau multi care spuneau ca regreta ca nu au facut acest lucru.....brrrrrrrrr!
Imi vine sa imi dau doua palme sa imi revin!E trist!

addinel spune:

cineva foarte drag si apropiat mie a fost nascut la 28 de saptamani si 900 de grame. acum e mare mare (ca varsta) si e perfect sanatoasa. daca pana la 20 de ani nu se vad sechelele, imi permit sa spun ca nu exista. deci se poate. si daca exista macar 1 la 100 care supravietuiesc fara sechele, ce parinte ar putea lua decizia intreruperii tratamentului???

9

"Adevaratii prieteni sunt alaturi de tine in momentele frumoase ale vietii, cand ii chemi si in cele rele...cand vin nechemati."

nanaoti spune:

Buna.
Nu trebuie sa te ingrijoreze prematuritatea.
Noi (eu, sotul, gemenii mei) o considera o forma de curiozitate si curaj.
Stim multe cazuri de copii nascuti chiar la 28 de saptamani care au reusit sa achizitioneze multe comportamente. Si noi suntem prematuri (32 saptamani si 1 kg si ceva) dar credem ca sansele noastre sunt egale cu ale celor nascuti la termen.
Am citit si eu multe articole imediat ce am plecat din spital, dar toate nu au facut decat sa ma inspaimante si am inceput sa ma pozitivez cu cazurile fericite.

Nimic din ce da Dumnezeu nu e rau.


Oti & gemenii bucovineni

maricar spune:

E normal ca tocmai acum sa te preocupe subiectul asta si la fel de normal sa te gandesti cu groaza ca ti s-ar putea intampla si tie. Cred ca gandurile astea negre fac parte din odiseea sarcinii. Sunt o groaza de cazuri in care copii nascuti prematuri au avut probleme, dar sunt si cazuri in care s-au dezvoltat la fel ca cei nascuti la termen. Iti pot da exemplu pe sora mea, care, desi nascuta prematur si tinuta la incubator 2 luni, acum, la cei 24 de ani e perfect sanatoasa. Pot spune ca am eu mai multe probleme decat ea si sunt mult mai sensibila la infectii si raceli.
Si daca acum 24 de ani in Romania un copil nascut prematur reusea sa traiasca fara sa intampine vreo problema, cred ca ar trebui sa fii optimista si sa ai incredere ca totul va fi ok!


mariavlad

Sheannamp spune:

Gemenii mei s-au nascut la 27 de saptamani, aveau 980 respectiv 1150 gr si 34 de cm lungime. Au trecut prin momente grele inclusiv spectrul paraliziei cerebrale de care vorbeai. Acum, dupa 7 luni, sunt bine. Pentru noi ei sunt un miracol iar pentru medicii si asistentele care i-au ingrijit un exemplu ca trebuie luptat pana la capat.
Din punct de vedere medical exista doua tipuri de prematuritati daca pot spune asa: nasterea prematura de cauze materne (incontinenta de col, uter malformat sau fibromatos si care nu se poate destinde prea mult, nastere prematura in antecedente) si care nu presupune si suferinta intrafetala inainte de nastere si nastere prematura din cauza materna (preeclampsia, oligo sau hidramnios si alte afectiuni materne care impun inducerea travaliului, infectii intrauterine, toxice administrate in sarcina) sau fetala
(malformatii congenitale, infectii, suferinta fetala intrauterina de tipul hidropsului) dar in care fatul care s-a nascut prematur are deja un grad de afectare mai mult sau mai putin sever care are insa repercursiuni importante asupra prognosticului ulterior (inclusiv a sechelelelor neurologice - complicatia cea mai de temut si cea fara tratament cauzal).
Sunt lucruri care se intampla, de cele mai multe ori fara a putea fi prevenite, dar si nasteri premature care, prin controale frecvente si respectarea riguroasa a indicatiilor medicale (de pilda, repausul la pat sa fie repaus la pat si nu stat cu doua ore mai mult in pat si apoi trei in picioare la cumparaturi in ideea ca "nu mi se poate intampla tocmai mie" sau regimul fara sare sa fie respectat fara scapari de genul "mi-a fost pofta si nu am putut sa ma abtin", s.a.m.d.) pot fi 100% prevenite.
Fiecare gravida trebuie sa fie constienta de importanta prevenirii suferintei intrafetale sau a nasterii premature atunci cand isi aprinde o tigara in plus peste cele 10 pe care le-a fumat deja sau bea un pahar de vin pe langa altele doua sau continuua sa munceasca in acelasi ritm cu gandul ca jobul este mai important decat odihna si decat viitorul copilului din burtica.
Am vazut multe tragedii cat am stat in spital, care poate puteau fi prevenite sau atenuate macar. Am vazut si multe miracole si cred din tot sufletul ca exista Cineva acolo sus care ne iubeste si care poate face minuni.
In sfarsit, asa ca o concluzie privind nasterea prematura:
Dragi gravidutze faceti tot ce puteti sa o preveniti, luptati cu toata fiinta pentru fiecare zi in plus pe care bebe o petrece acolo unde trebuie iar daca Dumnezeu hotareste ca trebuie sa treceti prin aceasta grea incercare de a vedea cum copilul vostru se lupta sa supravietuiasca, fiti tari, luptati cu toate mijloacele alaturi de ei si mai ales rugati-va la Dumnezeu sa va tina copilul sanatos!
Nu uitati nici un moment ca minuni exista!
Sanatate si sarcina usoara si nastere la termen!

---

Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!