Mama a fost diagnosticata : Alzheimer
Raspunsuri - Pagina 5
piticutz spune:
quote:
Originally posted by elena2001
Iuliana, eu am lucrat cu cativa pacienti cu Alzheimer.....Am avut un caz cu Alzheimer si Parkinson,iar in final doctorii o suspectau de Lewy Body Disease; uite aici un articol :
http://www.lewybodyjournal.org/whatlbdis.html
Tratamentul cel mai comun aici in State este cel cu Aricept (10 mg. - una pe zi) si daca imi amintesc bine costa in jur de $110/ luna acum 3 ani...poate voi aveti asigurare si o sa va coste mai ieftin....
Am avut un alt caz cu Alzheimer care pe langa Aricept, lua si Namenda si sincera sa fiu a fost singura pacienta la care am vazut ceva progrese....
Cred ca depinde foarte mult si de cat de repede este depistata boala .....
Daca apelezi la o agentie pentru caregivers in general tarifele lor sunt de $15-$20 / pe ora, din pacate agentiile opresc in jur de 40% .....
Ori va gasiti pe cineva pe cont propriu asa poate scapati un piculet mai ieftin .....sau ar mai fii varianta de a gasi un "Board and care" aproape de voi , asta ca ultima solutie....
Sa va ajute Dumnezeu sa gasiti calea cea mai buna!
Si inarmati-va cu multa, multa rabdare!
Anca, sper ca si tu sa gasesi cea mai buna solutie pentru mama ta si sa-ti dea Dumnezeu si tie multa putere !!!
Irina.
...dar oare si pentru Romania este la fel?
Ma refer la preturi, la agentii pentru caregivers, la "board and care"...
Tare ma tem ca este foarte diferit fata de aici, si chiar o sa urmaresc ce se mai scrie aici, poate aflam cum anume e.
elena2001 spune:
Piticutz, eu am vazut ca Iuliana sta in America si am crezut ca este interesata pentru preturile din State.....insa ai dreptate, acum am vazut ca ea a mentionat ca socrul si cumnatii sunt "acolo" deci in Romania.....
Din pacate nu cunosc detalii pentru Romania de aceea nici nu am intervenit pana acum....
Insa am sa urmaresc in continuare acest subiect cu interes.....
Numai bine!
Irina.
women13 spune:
Mama ia Aricept de aprox. 3 sapt.. In continuare nu o externeaza deoarece perioadele de lucididate sunt extrem de mici in comparatie cu perioadele de luciditate si s-a sesizat o usoara urma de evolutie in directia asta. Mama e un fel de cobai, dar se pare in sensul cel mai pozitiv. Medicamentele pana acum m-au costat 5 mil. intr-o perioada de 3 sapt. Din ce m-am interesat , ca peroana sa stea aproape permanent cu ea... NIMENI nu se "baga". Nici macar nu au un pret pentru asa ceva. Am gasit ceva centre de zi, dar inca nu stiu mare lucru, pentru a va da detalii. Se pare , ca pot deveni solutii salvatoare pentru noi cei care muncim ziua. Despre camine spital vreau sa va spun ca am descoperit cu placere ca exista ( putine ) si sunt destul de bine "ornate " intern si extern, aici referindu-ma exclusiv la tot ce inseamna astfel de camine. Nu mai vorbesc de personal, ca este foarte bine pregatit, iar in interior arata aproape ca un santoriu occidental ( poate mai bine ca la mine acasa
). Problema : trebuie pile si aranjamente, ca sa se ajunga la un astfel de camin, nu va mai spun de acte, comisii , anchete, etc. , iar recomandarile pentru astfel de camine le dau numai anumite "persoane" din raza unui judet... iar diagnosticul trebuie sa fie incadrat in plaja impusa de legile in vigoare, pentru ca la cea mai mica eroare in dosar potentialul pacient este respins. Tatal meu este incapabil sa o ingrijeasca. Nu imi cereti sa va dau detalii. Eu sunt plecata mai tot timpul , nu am un program bine stabilit, pentru ca nu se poate. Ar trebui sa imi gasesc un loc de munca cu un program bine stabilit, dar atunci nu stiu cat de mult as mai dispune financiar .... si tot asa ... o scald intre potentziale solutii. Problema cea mai acuta mi se pare riscurile, care pot fi majore, daca persoana pe care o platesti sa stea cu bolnavul respectiv e iresponsabila... pentru ca tu nu esti acasa sa o supervizezi, unde mai pui , ca medicamentele au efectiv ore exacte cand trebuie administrate bolnavilor.
women13 spune:
quote:
Originally posted by iuliana
Soacra-mea are Parkinson. Saptamina trecut a avut un accident vascular si deja are simptomele bolii Alzheimer. Nu si-a recunoscut fiul, nu poate sa vorbeasca, nu poate sa isi controleze defecatia si urinarea, isi cauta masina de tocat carne in frigider si multe chestii din astea. Problema majora la ea e ca are 100 kg si nu e usor de transportat, nu mai zic de miscat dintr-un loc in altul. Doctorita inca nu i-a dat clar diagnosticul de Alzheimer, dar, din cite am citit, nu e f. departe.
Are idee cineva cam cit costa lunar un tratament pentru Alzheimer? Si cam cit costa un ajutor in casa (socru-miu e inca in putere, mai e si cumnata-mea si cumnata-miu acolo) pentru schimbat, spalat, hranit un bolnav de tipul asta?
www.geocities.com/iulyana/emma_diana1..htm" target="_blank">Emma si Diana
poze 1,2,3,4,5,6,7
Draga mea,
Din ce imi trag concluzii financiare pana acum, eu cred ca m-as invarti in jurul a 4-5 mil. pe luna, dar asta depinde si de tratamentul care i se administreaza. Cat despre familia ta e bine , ca sunt mai multi, insa o sa le fie foarte greu. Sa le stai foarte , foarte aproape. Eu , pot sa iti spun, ca e cumplit sufleteste sa iti vezi mama in halul asta, cand numai acum aprox. o luna jumatate: radeai cu ea, te certai, faceai glume, ironii... si deodata, nu te mai recunoaste, nu mai stie sa formeze un nr. de tel. pe mobil sa te sune, nu mai stie nici macar sa raspunda la mobil, ... este cumplit , ca din 3 in 3 min. sa ii reamintesti cine esti, ca mai apoi sa te intrebe din nou unde se afla , si cine esti tu...Ma doare atat de mult, pentru ca mama mea a fost un om deosebit si m-a crescut cum a putut ea mai bine si mai frumos, iar tatal meu a fost un idolent si un ignorant toata viatza; de fapt nici nu m-a dorit... Va puteti da seama acum ce e in sufletul meu !
iuliana spune:
Din astia 4-5 mil pe luna, statul compenseaza ceva sau astia sint banii pe care ii platesti dupa compensare? Stiu ca la Parkinson statul ii compensa aproape 100%, dar era o doza mai mica decit avea nevoie. Vroiam sa imi fac o idee cam citi bani trebuie pe luna.
Stiu ca nu se baga nimeni la asa ceva. Era o femeie care venea si le facea curatenie si se intelesera cu aia sa vina in fiecare zi sa stea acolo 8 ore. Acum nu mai vrea(si sint saraci lipiti) ca cica barbat-su nu are mincarea de prinz calda
, dar probabil ca nu vrea sa se bage la asa corvoada. Apoi a fost ntrebata daca poate sa vina macar 3 ore dimineata. Nici la asta nu le-a dat raspuns sigur.
Soacra-mea nici nu vrea sa recunoasca ccc ca e bolnava, ca are nevoie de ajutor, ca are nevoie de baston sau cadru de ala de deplasare, nu il lasa pe barbat-su sa o schimbe de chiloti etc. Stiu ca asta sint simptome de Parkinson, nu stiu cum e cu Alzheimer-ul.
Am citit ca o cauza mare in cazul Alzheimer-ului e colesterolul si ingestia mare de lipide (si, probabil, de aici accidentele vasculare). Cum v-am spus, soacra-mea are 100kg/1.50 m si niciodata nu s-a menajat si nu a avut grija ce maninca. Din cauza greutatii nici genunchii nu o mai ajuta si nu isi poate tine echilibrul.
www.geocities.com/iulyana/emma_diana1..htm" target="_blank">Emma si Diana
poze 1,2,3,4,5,6,7
iuliana spune:
Elena, merci de info, dar, dupa cum ai banuit, soacra-mea e in Ro.
www.geocities.com/iulyana/emma_diana1..htm" target="_blank">Emma si Diana
poze 1,2,3,4,5,6,7
women13 spune:
La multi ani ! Sanatate si multi bani, va urez tuturor membrilor DC-istilor ( cam trasa de par, dar asta e ). Fac o plecaciune si imi cer cele mai nobile scuze tuturor celor ce mi-ati scris la acest subiect si la Sara, dar am ametit de atatea treburi si am mai si botezat PE BUNE acum pe micutza Sara ( pe 29 decembrie ). Mama este acasa deocamdata, ... nu pot sa va spun, decat ca este destul de dureros d.t.p.d.v. sa vezi un om , care pana mai ieri " se certa " cu tine la tel. pe diferite probleme, era aprig, era domol, era "spirt" - cum se spune - in toate , iar acum este mai mult spre ceva de genul "pierdut in neant "; mai mult se pare ca pot aparea si reactii , ori actiuni violente ale acestora. E greu dragii mei, dar am inceput sa ma impac cu situatia ... si cu Dumnezeu inainte. Va urez din nou tuturor in special multa, multa,m,m,m,m,m SANATATE, ... ca de restul avem noi grija. Va imbratisez pe toti ! Se pare ca Sara a tarait piciorul... in doua saptamani mai botez un baietzel Andrei, nascut pe 23 decembrie ( aceiasi zi ca Sara-Maria , 23 octombrie).
luizza spune:
Ooo imi pare sincer rau pt mama ta,cand ti-am citit mesajele,m-am regasit pe mine acum 3 ani![]()
Din pacate acum trebuie sa vb de tatal meu la trecut,care saracutzul a avut Parkinson
Numai Dumnezeu stie cata durere sufleteasca induram noi ,aceia a caror parinti sufera de Alzhaimer sau Parkinson
Cat de ingrozitor poate fii sa-ti vezi parintii in asemenea situatii,ca isi pierd mintile,ca ies goi din casa,ca se ard la mana tinad mana pe calorifer,fara a pute ridica mana sau fara a putea striga dupa ajutor.....
Iti doresc sa ai multa sanatate si putere,sa poti avea grija de mama ta...desi eu stiu cat este de greu.
Statul roman nu face nimic,absolut nimik pt a ajuta acesti oameni![]()
speed spune:
draga women13, imi pare tare rau de situatia in care te afli.am trecut si noi prin asta,bunica mea are alzheimer,nu o mai are decit pe mama linga ea.mama mea a ingrijit-o (si inca o mai ingrijeste)de una singura.e cumplit.e foarte greu.am incercat sa gasim un loc pentru bunica la vreo institutie dar nu am reusit.la caminele de batrini nu au vrut sa o primeasca din cauza bolii iar doctorita de familie a spus ca nu e alta optiune decit sa o interneze la psihiatrie...conditiile de acolo fiind extrem de proaste. mama nu a putut sa faca asta.... cel mai dureros e ca si mama s-a schimbat in rau foarte mult decind o are in grija pe bunica...imi pare rau ca nu-ti pot oferi o solutie si ma doare ca nu exista conditii in Romania pentru bolnavii de Alzheimer...m-am descarcat si eu putin,ca ma doare sufletul de cite ori vorbesc cu mama la telefon si nu o mai recunosc.
iti doresc tot binele de pe lume
Fania spune:
Iti doresc sa fii puternica si sa gasesti cea mai buna cale pentru intreaga voastra familie.
Pentru mine mama este lumina mea si inteleg sau poate doar cred ca inteleg prin ce treci.
Avem uneori insa, prinsi de treburile noastre atat de putin timp pentru ei si doar atunci cand intervine ceva ireversibil, sau cand devenim la randul nostru parinti intelegem cu adevarat ce loc ocupa ei in inima noastra.
Din pacate in Romania nu prea ai alternative, caminele spital sunt in mare majoritate deplorabile.
Tatal nasului nostru are aceasta boala de cativa ani dar din fericire are o evolutie destul de lenta si a ramas in cadrul familiei care il sustine cu tot ce poate.
Cred sincer ca este locul ideal pentru un asemenea bolnav, desigur daca poti!
