Parinti si strainatatea
Raspunsuri - Pagina 3
irisM spune:
Daca voi atinge varsta la care sa nu mai pot avea grija de mine voi merge la azil,care,asa cum au spus fetele care locuiesc in State nu se compara cu cele din Ro.Mi se pare cel mai corect pentru toata lumea,atat pentru mine,care nu vreau sa fiu o povara,cat si pentru copiii mei.Vorba aia romaneasca cu cana de apa la batranete imi da fiori.Nu am facut copii ca sa aiba cine avea grija de mine mai tarziu,mi se pare un mare egoism.Din nefericire situatia din Ro nu prea iti da sansa sa traiesti decent la varste inaintate fara sa fii povara nimanui.
lai spune:
Sunt intr-adevar azile care au conditii foarte bune, dar nici acolo nu sunt toti batranii in al noualea cer. Acum nu stiu, nu zic ca n-or fi si unii fericiti, dar cei pe care i-am cunoscut eu nu erau.. fie pentru ca percepeau mersul la azil ca pe un verdict, constienti fiind ca de acolo nu mai exista drum de intoarcere.. fie ca se simteau totusi singuri, tanjeau dupa oamenii din viata lor de dinainte de azil..
Acum, adevarul este ca, atunci cand ajungi sa nu te mai poti ingriji singur, nu stiu daca mai poti fi 'in al noualea cer', chit ca esti la azil sau in alta parte.
Personal as prefera azilul decat sa-mi chinui copiii, desi nu cred ca mi-ar placea prea tare la azil. Daca mi-as permite financiar, ideal ar fi sa raman in casa mea si sa imi permit sa platesc pe cineva care sa vina sa ma ingrijeasca, sau o locuinta de genul celei descrise de Lorelei(categoria a treia) - aici nu stiu daca exista asa ceva organizat - organizat de stat foarte putin probabil - dar poti sa-ti organizezi singur; am citit un articol intr-o revista despre un grup de pensionari, prieteni, care au pus mana de la mana si au platit constructia unui astfel de mini-complex de apartamente. Dar, evident, tre' sa-ti dea mana (punga) sa faci asa ceva..
Am mai intalnit o situatie aici (o familie de romani emigrati de foarte multi ani) care mi s-a parut un aranjament bun, tatal batran si bolnav locuia cu fiul, nora si nepotul, dar avea camera lui, oarecum separata de restul apartamentului, si avea o asistenta care venea sa il ingrijeasca.
ps.Tocmai citesc o carte a unei scriitoare franceze in care unul dintre personaje e o batrana, tare deprimata la azil, care este cumva (re-)adusa in familie/intr-o familie improvizata si e tare fericita, infloreste.. e totusi o poveste, dar m-am gandit la ea pentru ca intrebarea era despre mentalitatile din afara Romaniei.
Lai
editez ca mi-am mai adus aminte de ceva - referitor la mentalitatea prin alte tari - unei colege de-ale mele de la scoala, americanca get-beget, i s-a imbolnavit tatal si stia ca nu mai are mult de trait, iar ea a intrerupt scoala jumatate de an, l-a lasat pe sotul ei aici si a plecat acasa la parinti (in alt stat, destul de departe) si a stat cu tatal ei sa il ingrijeasca (mama ei locuia cu tatal ei si era in putere, dar colega mea si-a dorit sa-l ingrijeasca ea sau in orice caz sa ajute - desi relatiile cu parintii ei nu erau dintre cele mai bune, dar ea totusi ii iubea si din dragoste si din simtul datoriei a facut lucrul asta.
crissandrada spune:
Eu nu stiu cum e la azile dar decat sa ajung la batranete sa imi intre cineva in casa si sa ma violeze/bata/omoare pentru mai nimic sau sa imi dau foc la casa, mai bine ma duc la azil. Poate peste 30 de ani s-or mai schimba si pe la noi lucrurile.
Cu parintii mei nu stiu cum voi proceda. Cred ca una din aceste variate : ori vor sta la mine ori voi plati pe cineva sa stea cu ei.
Criss
si Andrada
(12.09.2002)
‘Fiecare om ce-mi iese in cale imi e superior intr-o anumita privinta. De aceea, invat de la fiecare trecator’ - Emerson
