** Mamici aspirante din nou ** (21)
Raspunsuri - Pagina 28
sim spune:
Dragele mele dragi, va multumesc din tot sufletul pentru incurajari! 
Ce m-as face fara voi alaturi?! Ieri chiar m-a distrat grozav dr. Eu zic, cred ca mai am de asteptat vreo saptamana macar, la care el imi raspunde: hmmm...nu stiu ce sa zic, as spune ca mai aveti nevoie de vreo cateva contractii. M-a lasat fara replica...desi e logic, parca nu ma asteptam sa fie asa de aproape dupa cum ma simt.
In sfarsit am inteles si eu de ce intotdeauna lui ii ieseau mai multe zile pana la sfarsitul fiecarei saptamani decat calculasem eu: se socotesc saptamanile + inca 3 zile ca sa se considere incheiata o saptamana X de sarcina. Nu stiu care este explicatia, insa asta mi-a spus si zice: uite, in cazul asta eu cred ca o sa fie fix la termen, ca azi se implinesc 40 de saptamani si as mai adauga cele 3 zile...asa ca astept sa vad ce se mai intampla.
Contractii am, insa nu cine stie ce si nedureroase si inca nu sunt regulate.
Inca o data va multumesc din suflet ca va ganditi la noi si ne cerem iertare ca va tinem pe jar atat de mult. Va imbratisez cu drag pe toate. 
Simona 
40+ si Ruxi
violeta69 spune:
Sim,hai ca vine 
.....repejor!!
sa ai o nastere usoara si un BB sanatos si frumos!
iti tinem pumnii 
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE* 
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar" 
mihaela amalia spune:
HAI SIM te sustin si eu in continuare
Ce de bb-ei pe aici la noi...sa fie intr-un ceas bun si sa ne molipsim si noi 
Mihaela si 
www.tickercentral.com/view/4ufc/4.png" target="_blank"> Amalia"Respecta-te pe tine insuti, caci, daca nu, respectul pe care-l dai altcuiva nu are nici o valoare..."
roandre spune:
Am reusit sa ma adun putin si sa scriu si cum a decurs cea de-a doua nastere in cazul meu.
Dar pana atunci vreau sa-i fac putina galerie Simonei caci se apropie marele moment si la ea!
Curaj Sim, o sa fie asa frumos cu 2 puiuti!Alexia aseara la vazut pe bb Andrei prima data si a fost atat de incantata de el incat nici nu va pot spune. i-a mangaiat fiecare degetel in parte de o mie de ori, l-a invelita sa nu raceasca...era in stare sa-l sufoce cu dragostea ei. Tot timpul imi spunea ca ei ii place de bb Andrei. Iesea pe hol si il striga "Andei, hai joaca Ali cu titii (adica cu jucarii)". Se uita la el prin gratiile patutului si ramanea blocata uitandu-se la el cat e de mic. Cand l-am alaptat a venit repede sa puna mana pe san ca sa-i dea ea sa pape...hehehe, ma asteptam sa ceara si ea de curiozitate titi dar nu a vrut, ca "ea e mare". La baita nu a fost chip s-o scoatem afara din camera...s-a uitat la el continuu si ii tot spunea lu tac-su ca "pange Andei". Dc plangea bb si nu eram in camera venea fuga dupa mine in casa sa ma strige sa ma duc la bebita sa nu mai planga. E f mamoasa cu el. Aseara a plecat tot la mama sa doarma si inainte de plecare i-a spus "pa Andei, Ali peaca a mamaie, vine mine (maine) epe-epe (repede-repede).
Sunt atat de dulci impreuna...e tare frumos sa fi mamica de 2 puiuti!
Ioanatugs, n-am stiut ce ai patit...uff, cate trebuie sa mai induri si tu fata draga dar merita ...o sa vina bb pana la urma!
va scriu si povestea nasterii asa cum am scris-o si la mamici de ian-febr.
"Sa incerc sa-mi aduc aminte cum a decurs nasterea puiutului meu Robert Andrei.
Cu o saptamana inainte de marele moment aveam contractii f dese si destul de dureroase asa ca ma asteptam sa nasc cat de curand.
Somnul nu mai era somn, mesul nu mai era mers, de mancat nu mai puteam caci aveam stari de greata si vomitam zilnic asa ca imi doream sincer sa scap cat mai curand caci desi imi dorisem f mult sa mai fiu inca o data insarcinata, nu m-am putut bucura nici de data aceasta de ceea ce insemna a fi graviduta.
Sambata, aveam 37 sapt si 5 zile, am mers la control la dr pe la ora 13 sa vedem cum mai sta treaba...nasc sau nu nasc.
Imi face eco si control pe masa si verdictul este dilatatie aproape 3 cm. In acest moment am fost pusa sa aleg dc sa nasc atunci (dr era de garda) sau sa astept sa se declanseze nasterea poate in noaptea aiai sau maxim in 2-3 zile. Desi imi doream sa nasc cat mai repede, va spun sincer ca a fost una dintre cele mai grele decizii de luat. Imi venea sa rad, imi venea sa plang...niste stari incontrolabile pusesera stapanire pe mine. Ca un facut Alexia tocmai racise cu o zi inainte si ma tot gandeam la ea. Am plecat de la dr spunandu-i ca ma gandesc dc vreau sa nasc atunci si vorbim la telefon. Tot drumul pana acasa m-am gandit ce sa fac, cum e mai bine. Sa mai spun ca in nebunia mea ma gandeam la ce zodie va fi bb (eu credeam ca dupa 21 ian incepe varsatorul si aveam de ales intre capricorn si varsator).
Pana la urma am decis..nasc pe 20 ianuarie. Mi-am facut repede o baie pe cap, am refacut bagajul de spital, am dat ultimele indicatii, am luat-o pe Alexia si am dus-o la socrii (am plans ca un copil cand am lasat-o pe Alexia la ei...desi ea micuta a fost mult mai tare ca mine si a inteles ca mami se duce la doctor sa-l aduca pe bebita Andrei acasa).
Am ajuns la spital...sunt luata in primire, mi se face internarea si clisma de rigoare si sunt dusa la sala de travaliu. Ca o coincidenta nimeresc in acelasi pat ca prima data. Asta pe la ora 16.50. Pe la 17 mi se face un calciu in mana dreapta, deasupra palmei si doare ca naiba...dar rezist. Aveam contractii suportabile. Dupa 5-10 minute mi se face si o injectie cu scobutil. Contractiile erau la 2 minute dar suportabile. Pe la 18 imi face dr un alt control pe masa...dilatatie 4 spre 5 asa ca imi rupe membranele (a durut destul de rau desi la prima sarcina n-am simtit nimic cand mi le-a rupt) si cere sa mi se faca epidurala. De aici incepe partea cea mai urata si grea pt mine.
Sunt dusa in pat si incearca sa mi se puna o perfuzie dar venele mele sunt cam invizibile, acele lor mult prea groase asa ca ma inteapa de vreo 3 ori pana reusesc sa-mi monteze branula.
Trec si peste asta asteptand cu nerabdare epidurala.
Vine anestezista si in 5 minute ma invita sa-mi puna epidurala. Merg cu zambetul pe buze pana acolo pt ca stiam/ma asteptam ca de aici in colo sa fie totul roz cum fusese la prima nastere cand nu am avut nici cea mai mica durere dupa ce mi se montase epidurala.
Sunt suita pe masa in fund si rugata sa stau putin aplecata in fata si sa nu ma misc. Stiam ce4 ma asteapta asa ca nu eram speriata deloc. O prima incercare de introducere a epiduralei...esec total, simteam cum imi pocnesc oasele coloanei. A doua incercare la fel. A treia incercare, suport oarecum durerile (desi la prima nastere nu simtisem mai deloc cand mi s-a pus epidurala) si deodata aud cum imi trosneste ceva in cap, la ceafa si o durere insuportabila imi cuprinde ceafa apoi tamplele si fruntea. De la acea durere aproape lesin pe masa si ii spun ca nu mai rezist sa stau de durere. isi da seama ca a gresit si incearca sa scoata minunatia aia din coloana mea dar din pacate atinge un alt nerv al piciorului drept si simt cum cineva imi taie piciorul in bucatele mici-mici de nu mai rezist de durere si nu ma mai pot controla. Scoate repede epidurala aia din spatele mele, sangele incepe sa curga si ma pun sa ma intind pe pat caci nu mai eram in stare de nimic. imi venea in momentele alea sa renunt la epidurala pt ca nu mai eram in stare sa suport alte dureri din cauza ei. Mai stau asa intinsa pe masa aia plangand fara sa ma pot controla, toti se aduna in jurul meu dar nimic nu mai conta. Sunt pusa sa misc mereu picioarele sa fie siguri ca nu patesc ceva mai rau... Dupa 10 minute incearca sa-mi puna iar epidurala stand culcata...ceva dureri am avut si de data asta dar mai suportabile si mi se spune ca a reusit si sa nu ma misc deloc cateva minute. Trec si minutele acestea groaznice in care nu mai puteam de durere de cap, sunt dusa in pat si mi se face prima doza de anestezic. Uff, credeam ca am scapat si alea au fost ultimele dureri. Cat de cat si-a facut efect anestezia dar numai pe partea dreapta caci pe stanga simteam durerile contractiilor dar erau totusi suportabile. Asta se intampla pe la ora 19. Anestezista pleaca si imi spune ca o sa revina sa-mi faca o noua doza de anestezic cam peste o ora- o ora jumate. Durerile de cap erau insuportabile si plangeam sa mi se faca ceva ca nu mai rezist. Dr spune sa mi se faca un piafen dar in tot spitalul nu aveau asa ceva si pana la urma imi face o alta injectie si putin putin ma mai lasa capul. Pe la 20 deja efectul anesteziei se cam dusese si durerile erau din ce in ce mai mari. Pe la 20.20 simteam ca mi se rupe burta in 2 de durere. Apare anestezista si ii spun ca simt dureri puternice. Vine imediat sa-mi faca o noua doza de anestezic. Imediat vine si dr sa vada ce dilatatie am si surpriza...dilatatie completa, 10 dar bb nu coborase suficient. Ma gandeam cu groaza ca de abia imi facuse anestezia si ca nu mai apuca sa-si faca efectul pana nasc. Intreb dr cat mai dureaza si imi spune ca in jur de 30 minute. Iese dr pe usa si simt pe langa durerile f puternice si senzatia ca fac kk si tre sa merg la baie. Stiam ca a venit momentul si incerc sa strig o moasa dar nu mai aveam glas de la atata durere. Iau telefonul si il sun pe dr (care era la usa, doar ce iesise din sala) si ii spun sa vina repede ca nu mai rezist, ca nasc.
Vine si mai imi face un control si imi spune ca gata, mergem pe masa. Fuge repede sa-si ia halatul, moasele vin in viteza sa ma ridice din pat si refuz sa merg. Simteam ca nu mai pot sa ma ridic de durere si le spun ca nu sunt in stare. Ma iau mai mult impinsa caci nu stiu cum de am mai reusit sa ajung la masa. Urc pe masa, se ajuna toata echipa in jurul meu, ma pun sa ma tin de barele acelea de la masa (mama ce rezistente sunt, la cat am tras de ele) si mi se spune sa imping. Plangeam si spuneam ca nu mai pot, ca nu mai am putere pt nimic...n-am tipat dar cred ca nu mai aveam voce pt asa ceva. A venit prima contractie si am impins de 2 ori...ma relaxez putin si vine a doua contractie si dr ma incurajeaza sa imping cat pot de tare ca iese bb. Cu toate durerile posibile si imposibile incerc sa ma adun si imping cam de 3 ori puternic si iese bb si il aud cum plange...incep sa plang si eu si mai tare. Ma dureau toate cele dar nimic nu mai conta...reusisem sa mai dau viata unui PUI de OM!
Ma felicita dr ca am un baietel sanatos si mare.
Ma uit la el, era mic (mi s-a parut atat de mic), rosu-vinetiu, cu un par mare negru...era frumos, era perfect pt mine!
E ora 20.35, Robert Andrei venise pe lume...3600 gr, 50 cm, scor Apgar 9...perfect sanatos!
Mai stau putin si iese si placenta...durerile erau mai mici, dar erau. Imi face apoi 2 injectii cu xilina pt a ma "broda". Uff, ce dor si astea...Incepe sa ma coasa si dintr-o data nu mai simt nimic, epidurala incepuse sa-si faca efectul.
Incep sa-mi revin si vorbesc cu dr care imi spune ca ii pare rau ca nasterea asta nu a mai fost ca prima cand radeam pe masa si nu aveam nimic-nimic. Vorbim diverse, despre copii lui, despre ai mei, despre...nici nu mai stiu despre ce.
Dupa vreo jumatate de ora se termina cusutul si sutn dusa in sala de travaliu unde iar alte perfuzii ma asteapta. Il sunt pe sot si ii spun ca gata am nascut. Cum aude sotul ma intreaba "E BAIAT?" (lol...tot nu-i venea sa creada...). Vine sus la mine, ma incurajeaza, ma felicita si incep sa sune telefoanele.
Am stat 3 ore in sala de travaliu si inainte sa fiu dusa in salon ma mai mi se face toaleta pe masa in sala de nasteri dar eliminam cheaguri mari de sange asa ca vine dr, un alt control ma asteapta si o injectie cu ergomet.
Dupa inca o ora sunt dusa in salon. Era 1 noaptea si nu aveam somn deloc. Asteptams a se faca dimineata sa-mi aduca puiutul. Mi l-au adus abia pe la 12 si nu a mai plecat de langa mine pana marti la 18 cand l-au dus la lampa. Au mai fost dureri si apoi dar cu agocalmin, cu indometain am reusit sa le depasesc.
Durerile de cap si coloana au fost destul de mari cam 2 zile...si asta doar din greseala anestezistei care pur si simplu nu a stiut cum trebuie facuta.
Miercuri mi s-au scos si firele (a durut si asta destul de rau dar acuum ma simt bine).
ma intreba dr dc ne vedem la a 3-a nastere sau la sterilet...va dati seama ce am raspuns!
Bine ca asta a fost a doua nastere caci acum am doi puiuti acasa.
E lunga povestea, am retrait toate acele momente cand am scris-o, am plans inca o data dar am vrut sa va impartasesc si voua asa cum am facut-o de cate ori am avut ocazia bucuria si durerea din timpul celor 9 luni de sarcina!
Bb e bine dar are un icter mai pronunta asa ca ma astept ca si el sa fie mai "tiganus" vreo 2 luni de zile cum a fost si Alexia.
Si acum va pun si cateva poze cu bb ROBERT ANDREI, cel pt care am indurat totul dar nu regret nimic pt ca este o minune de copil...si e varsator !"
Gina M spune:
Fetelor,
Am primit rezultatul testului de sange si, DA sunt insarcinata!
Aseara am fost cu micutza Jessica la spital.Am stat acolo 5 ore si ne-am intors acasa franti de oboseala.S-a prins iarasi virusul acesta uart ce bantuie pe aici de ea iar, la urechiusa dreapta are un inceput de infectie .Abia spre dimineata am reusit sa inchid si eu ochii pentru ceva timp...
Am inceput tratamentul insa nu prea da roade iar daca situatia nu se va ameliora va trebui sa ne reitoarecem cu ea.Acestea ne-au fost indicatiile date.
Colac peste pupaza,m-am trezit cu niste dureri infernale si cu o pata de sange pe chilotzel...
Este posibil ca si de data aceasta ma va asteapta "cutitul".
Daca este sa fie asa, asta este!Voi pierde lupta, dar nu razboiul.
Ma inarmez sufleteste si sunt sigura ca voi trece cu bine si peste acest mare "hop" din viata mea.
Dumnezeu ne da, si tot El ne poate lua.De ce?!Nu are rost sa intreb.Sunt om, sunt finita si deocamdata mintea mea nu poate intelege.Tot ceea stiu este ca El, este in control si intr-o buna zi voi putea intelege de ce a fost sa fie asa.
Eu ii raman credincioasa, ma rog, ii multumesc si il binecuvantez in continuare.
Am sa va tin la curent.Acum ma pregatesc sa merg la investigatii sa vedem daca se mai poate face totusi ceva.
Aici, nu se prea da tratament de sustinere dar, daca mai este totusi speranta vom face tot posibilul sa fie bine.Va POZE
paxela spune:
gina multa sanatate si sa fie totul in regula, sa reusesti sa duci sarcina cu bine
Alexa32+ 
si 
Silviu ( 27.11.2004).......poze, poze2006
Ioanatugs spune:
Gina_M tin pumnii sa fie totul bine, multa sanatate!
Sim...hai ca mai ai putin de tot si te vei intalni cu baietelul tau drag!...Mult curaj si nastere usoara!
Roandre impresionanta povestea nasterii tale! si felicitari inca o data!
Iulia P. spune:
Mihaela, FELICITARI. Sa va traiasca minunea de baietel, sa fie sanatos, norocos si inteligent.
Mariana, multumesc pentru cuvintele frumoase.
Iulia P., Thomas Anthony (16 iunie 2004) si David William (14 noiembrie 2006)
Our freedom starts with the prison we choose...
Nous sommes peut-ętre devenus aveugles et nous ne voulons pas le...voir.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/dragos_popa/my_photos
Gina M spune:
Am ajuns acasa fetelor.
Am intrat sa va spun doar ca, sunt inca intreaga.Am avut in fata insa, una dintre cele mai grele zile din viata mea...Doctorul, cei dragi mi-au fost alaturi mai mult ca oricand insa, fiindu-mi tare greu in cele din urma m-a bufnit plansul si-am plas, asa cum numai o mama o poate face.M-au imbratisat, mangaiat,imbarbatat spunand ca inca mai poate fi speranta insa, nu prea mai vad si sunt pregatita de tot ceea ce va urma.
Mai inainte cand am ajuns acasa si-am mers la baie, am eliminat cateva cheaguri de sange destul de mari, foarte similare cu cele de data trecuta. Probabil deja, a inceput sa se elimine singura... Imi este extrem de greu dar, voi rezista pana la capat,voi lupta optimista si voi ajunge curand la capatul tunelului.
Sa nu va intristati pentru mine ca va trece si aceasta.Va si-am sa revin curand.POZE
Irinel spune:
Gina sunt cu tot sufletul alaturi de tine. Sper ca totusi sa fie bine cu sarcina. Imi pare asa de rau... Ma bucur ca gandesti asa si ai atata credinta in Dumnezeu. Mai mult nu stiu sa iti spun, azi sunt 6 saptamani de cand fetita mea Maria s-a dus la Dumnezeu. Am fost intr-un magazin unde aveau cd-uri si Danut a pus un cantecel de pe cd-ul pe care i-l puneam Mariei si in spital si acasa, si m-a pufnit plansul. Vestea asta la sfarsitul zilei ma intristeaza si mai mult. Dar, asa cum ai spus, Dumnezeu e mare, El stie de ce ne da uneori asa dureri mari. Te pup cu drag mamica de fete cucuiete.
Roandre bun venit acasa cu minunea mica, ce frumos descrii tu scenele dintre frati. Pupici, sa va dea Dumnezeu numai bine la toti, sunteti o familie implinita.
Simo facem galerie... ma gandesc la tine.
Iulia felicitari pentru mutatul in casa noua. Sa aveti grija sa il feriti pe bebe de mirosurile puternice de vopsea si alte asemenea. Noi ne-am mutat cand avea Danut 3 luni si nu am avut probleme da ne-a fost putin teama.
Va pup pe toate
http://photos.yahoo.com/irinoiu
Irina, Daniel (28 Mai 2004) si ingerasul Maria