am nevoie de mai multe sfaturi, va rog ajutati-ma

marusia spune:

Carmen ai dreptate...trebuie sa o sustinem pe danutza sa iasa cu capul sus.Barbatii sunt solidari intre ei...noi femeile de ce sa nu fim?Daca am scris ce am scris,am facut-o pentru ca am vrut s-o trezesc la realitate.Stiu ca este greu pentru unele femei sa deschida divortul,chiar de sunt batute,jignite etc.Mai ales ca nu are independenta financiara e si mai greu.Daca a ajuns sa aiba pe cineva,eu cred ca n-a fost numai instrainarea de sot,ci si alte amanunte pe care nu le-a expus aici.Dar trebuie sa aiba curaj sa iasa din situatia asta,sa deschida divortul.Iar chestia cu tatal copilului e sotul mamei numai daca acesta e impreuna cu mama.Daca mama probeaza in fatza instantei ca este imposibil ca el sa fie tatal,pentru ca nu era in tara in momentul conceptiei nu-i nici o problema.Pe de alta parte divortul pentru despartire in fapt se pronunta repede,e nevoie doar de acordul lui ,ori sa se prezinte in instanta,ori sa trimita acordul semnat in fata unui notar.Daca-si da acordul in 3 luni are divortzul.Eu cred ca si-l va da,nu cred ca-i convine sa aiba un copil care nu-i al lui.

ileanna spune:

Miss Parker zice foarte bine ce zice. Si ioana_io la fel.

De ce Dumnezeu trebuie sa va grabiti sa dati cu pietre??? Fata v-a spus povestea ei pe scurt, in 5 randuri. Chiar nu realizati ca asta nu e tot??? Poate ca daca ne-ar spune tot ne-ar fi rusine de ceea ca am spus sau poate ca am condamna-o cu adevarat. Dar nu asta are importanta ...

De ce oare nu ne putem concentra inspre a oferi solutii ... atat cat ne duce capul, la ceea ce intreaba un om care are o problema? De ce alegem mereu calea cea mai usoara = condamna? Cat de simplu este sa condamni ... Nu v-a fost greu nu-i asa? Nici macar nu v-ati pus mintea la contributie.

Danutza ... trebuia sa te astepti la asta, nu s-a intamplat nimic anormal aici. Let it be.

Si acum on topic: nu ai cum sa iesi necondamnata din aceasta situatie. Accepta si resemneaza-te ca toata lumea te va judeca si desconsidera. Poate ca vor avea dreptate, poate ca nu. Asuma-tzi greselile, care raman greseli indiferent cate scuze ai avea. Du-te dupa ceea ce-ti doresti si accepta ca pentru a ajunge acolo nu ai un drum presarat cu petale de trandafiri.

Nu stiu daca ai gresit sau nu. Dar este clar ca niste oameni vor suferi in urma actiunilor tale. Nu stiu daca ai fi putut sa faci altfel. Trebuie oricum sa-ti asumi raspunderea pentru consecinte. Tu stii cat de afectat va fi sotul tau. Incearca sa demonstrezi respect fatza de el, chiar daca nu il mai iubesti. Nu il fa sa se simta ultimul om, mintit, inselat, calcat in picioare. Trebuie sa fie primul care afla si fa tot posibilul sa-i lasi o cale sa te ierte atunci cand va putea, inspre binele lui nu al tau.




Never say NEVER.

MissParker spune:

Carmen94, "lupul moralist" este (ca sa ramanem in domeniul zoologiei) magarul care-i acuza pe altii de propriile lui magarii, numai ca eu nu am inselat pe nimeni si nici nu condamn de-a valma pe toti care inseala, deci daca vrei sa faci polemica la nivelul asta, trebuie sa stapanesti ceva mai bine limba romana. Si apoi, tema asta este a Danutzei, n-ar fi mai bine s-o lasam pe ea sa decida ce sfaturi sau pareri o ajuta? Nu de alta, dar ai irosit mai multe cuvinte ca sa ma ataci pe mine decat ca s-o ajuti pe ea. Pacat.

Parca Felicity sustinea ca "voi astia inselatii" [ca de, suntem o specie per se ] "vedeti peste tot situatia voastra si reactionati vehement si extremist". Iote, dom'le, ca se mai pot face si diferentieri (vezi mai jos). Sa fim tolerante, fetelor, acolo unde trebuie.

Danutza, crede-ma ca in valtoarea emotionala in care te afli acum nu ai timp de pierdut sa citesti subiectul mentionat de Carmen94 (desi apreciez "reclama"), uite, iti fac eu un scurt rezumat, ca sa nu te identifici cu cineva cu care nu ai nimic in comun. Pentru ca lucrurile stau asa: una este ca un barbat sa insele din egoism, din imaturitate, din macho-ism, din complexe (ca e uratel si s-a uitat o femeie mai de Doamne-ajuta la el si asta face bine la ego), ca un barbat sa insele fiindca poate si fiindca si ta-su a inselat bine mersi fara sa-i cada rangul si fiindca nu are scrupule si apoi sa nici nu regrete si sa se si casatoreasca cu femeia pe care tocmai a inselat-o, ca sa-i nenoroceasca viata (cazul pe care l-am infierat eu in postarea mea), si cu totul alta este ca o femeie (tu) sa se fi legat de partenerul gresit pt. ca poate nu avea termen de comparatie si nu stia ce inseamna sa fie iubita, ca o femeie sa traiasca singura si practic fara partener (caci aceluia ii e mai important banul), o femeie sa duca lipsa de tandrete, afectiune, iubire si sa le gaseasca la altcineva, sa se decida pt. acel cineva si apoi sa aiba demnitatea si decenta sa vrea sa se desparta frumos si civilizat, pentru a fi si ea fericita si pt. a nu incurca nici sotului viata mai departe (caci mai sunt si cazuri cand sotia ramane gravida cu altul, pastreaza copilul, il "vinde" sotului ca fiind al lui, ramane duplicitara ani de zile si cu amantul etc. etc. etc.). Tu vrei sa clarifici situatia.

Eu te inteleg ca ti-ai ascultat inima, dar asculta-ti-o pana la capat, ia-ti dreptul sa-ti construiesti fericirea, incearca sa-ti repari greseala de a te fi casatorit cu cineva pe care nu-l iubeai cu adevarat si care nu te iubea cu adevarat, iar acum ca stii diferenta poti fi fericita si iubita cu omul care te iubeste. O meriti. Si o merita si copilul tau.

De asemenea, cum s-a mai spus aici, si eu cred ca tb. sa clarifici lucrurile cat mai rapid si sa nu pui momentan pe tapet decat dorinta de despartire, fiindca emotional isi va fi si-asa f. greu sa rezisti asediului de reprosuri. E timp mai tarziu sa mentionezi sarcina, gandeste-te ca tb. sa ai grija de echilibrul tau sufletesc tocmai din perspectiva sarcinii.

Ai grija de tine. Felicia

Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

carmen94 spune:

imi cer scuze,dar nu am vrut sa judec,sa arunc cu pietre sau sa creez polemici.
daca am scris ,,eu cred ca se vrea de fapt o solutie din care dede_danutza sa iasa cu fruntea sus.,,........am scris ptr.ca eu asta am inteles din mesajul ei scurt(inca o data imi cer scuze daca nu am stiut sa ma exprim corect.recunosc ca de multe ori nu sunt o oratoare stralucita).
din postarea danutei ,am inteles ca ea deja a luat o decizie,iar problema este cum isi anunta familia astfel incat sa nu fie ea,cea condamnata.

marusia.............e adevarat!trebuie sa o sustinem pe danutza.o sustin si sunt de acord ca trebuie sa iasa cu fruntea sus din situatia asta(dar asta se va intampla in timp,ci nu acum).De ce spun asta?!?!?ptr.ca si eu dupa 12 ani de casnicie am hotarat sa divortez. cand le-am spus parintilor au ramas socati ptr.ca nimeni nu stia situatia tensionata dintre noi.vecinii nu auzisera nici macar cel mai mic scandal,prietenii ne considerau ,,o fam. reusita,,....
parintii mi-au ascultat motivele,le-am povestit si cateva scene din viata noastra.......m-au inteles si m-au sprijinit.
in schimb am fost condamnata de vecini,prieteni,cunostinte...care imi spuneau ca fac cea mai mare greseala a vietii mele,ca barbat ca ex-ul nu mai gasesc.....eram privita cu dusmanie si eram considerata piaza rea.ma durea mult comportamentul lor si vroiam sa-i fac sa inteleaga ca nu sunt singura vinovata de destramarea casniciei(ptr.ca sunt constienta ca am gresit si eu).Atunci nu am iestit cu fruntea sus din situatie,dar mi-am vazut de viata mea in continuare.am fost singura o perioada.imi vedeam de servici,de casa.....apoi m-am recasatorit.vreau sa va spun ca acum prietenii si chiar o parte din vecini imi transmit salutari,felicitari prin intermediul mamei(parintii mei locuiau la 2 blocuri distanta de noi)si ii spun mamei cat de mult se bucura ei ptr.realizarile mele(vezi Doamne)si ca asteapta sa le scriu macar cateva randuri pe an,sa nu uit de unde am plecat.....blablabla......
sper ca nu v-am plictisit cu pov. mea.poate ca daca as fi scris asta de la inceput ,mesajul meu anterior nu ar mai fi creat dispute,iar parerea mea asupra subiectului este ca daca danutza este sustinuta de tatal bebelului va reusi sa infrunte situatia si va iesi cu fruntea sus.
inca o data imi cer scuze!!!

MissParker..................scuze ca te-am agresat.nu vreau sa ma disculp scriind ca vezi Doamne daca sunt gravida sunt mai irascibila,mai sensibila.....dar tocmai citisem sub.deschis( si inchis de tine)si intr-adevar eram tare iritata si nu eram si nu sunt de acord cu decizia ta.poate ca ar fi trebuit sa iau o pauza inainte de a posta la subuiectul acesta.




Carmen

MissParker spune:

Draga Danutza si draga Carmen 94,

Situatiile se aseamana daca privim din perspectiva "ce facem cu gura lumii". Nu vreau sa fiu vulgara, fetelor, dar cineva imi spunea odata: "ca sa iesi din gura lumii cel mai bine e sa faci ceva in ea".

Din pacate numai in interiorul nostru gasim puterea de a ne apara de gura lumii. Am trait si eu (si toata lumea, cred) asemenea situatii. Dupa ce fostul meu sot imi fortase mana sa ma despart (marturisindu-mi vizite la bordel, experimente cu cocaina, dupa despartire am aflat ca el deja avea pe altcineva, careia ii spusese ca traieste despartit de sotie etc.), cateva luni mai tarziu ingerul meu pazitor mi l-a scos in cale pe actualul sot. Mai bine zis in martie m-am despartit de fostul, pe 1 aprilie actualul sot a venit in Germania sa lucreze cu green card (fostul e neamt, actualul e roman), iar pe 15 iunie ne-am cunoscut (cred ca soarta a aranjat bucatile de puzzle ).

Fostul sot se duce o jumatate de an mai tarziu in Austria, la familia mamei lui, unde facusem concedii impreuna in ultimii 7 ani si deci toata lumea ma cunostea... Ca sa apara el mai putin vinovat pentru ce facuse, le povesteste ca "oricum, situatia nu e chiar atat de grava, Felicia nu sta in casa si-si plange de mila, intre timp a cunoscut si ea un alt barbat, se pare ca se inteleg bine...", la care matusa lui (care jucase tenis cu mine si ma complimenta mereu si era "draguta" cu mine) ii spune: "Ehei, Manfred, precis il avea ea de dinainte!". Nu mi-a venit sa cred cand am auzit, m-a ranit evident, dar apoi mi-am spus: cine poate gandi atat de urat o face pentru ca EL INSUSI e un om cu sufletul urat...

Carmen, acum intru putin off topic. Imi pare rau ca si eu am scos armele, dar situatiile efectiv nu se compara si m-am simtit atacata pe nedrept. Cealalta decizie imi apartine si voi trai cu ea (pur si simplu pentru ca nu pot altfel). Vezi, as fi putut sa "invat" din experiente de genul asta, dar nu am "invatat" tocmai pentru ca nu e nici o lectie de invatat, nici atunci nu am regretat (e vorba de acelasi gest). In 1988, cand verisoara mea abia nascuse, am aflat (de la cumnata ei) ca sotul o inselase cu o colega de servici chiar cand ea era in spital inainte de nastere. Cum era sa nu-i fi spus?? Cum era s-o las in minciuna si sa-mi incarc constiinta? I-am spus, am implorat-o sa se desparta si sa-si salveze viata, am facut tot ce mi-a dictat mie constiinta. Dupa plecarea mea ei s-au "impacat" (el - alcoolic - a batut-o si a amenintat-o ca-i ia fetita etc.), eu am primit "zona interzisa" la ei in casa fiindca el m-a amenintat ca daca ma mai vede imi ia gatul cu cutitul, iar ulterior eu m-am distantat de verisoara mea pentru ca nu am mai putut suporta s-o sustin in minciuna si in compromis (avusese sansa sa se salveze, atat pe ea cat si copilul, dar nu a avut puterea). Am reluat relatia abia 7 ani mai tarziu. Ei bine, abia anul trecut, dupa 21 de ani de casnicie ("casnicie"??), verisoara mea a reusit sa se desparta!! Si acum se minuneaza "cum dracu' de am fost atat de oarba??? De ce nu te-am ascultat atunci??". Spun ca "a reusit sa se desparta" deoarece am aflat ulterior ca tocmai "iubitoarea" ei mama era cea care ii punea cele mai multe bete in roate: cand vara-mea si-a mai luat odata inima in dinti acum 5 ani si l-a dat afara pe alcoolicul care o invinetea frecvent, propria ei mama l-a luat in "gazda" si a manipulat-o pe vara-mea sa-l ia inapoi, ca "mama, i-a curs sange din nas si o sa-l ai pe constiinta" (?!). Cum poate exista atata inconstienta la o mama care se vrea iubitoare, dupa ce de nenumarate ori si-a vazut fata invinetita de la bataie, dupa ce de nenumarate ori a fugit noaptea la fi-sa acasa ca sa-i desparta, ca vecinii chemasera politia???? ETC. ETC. ETC. Ei bine, de curand am rememorat acele momente si nu am vazut ce as fi putut face altfel atunci. Daca atunci as fi facut o greseala, mi-as fi invatat lectia si acum as fi avut ezitari (am discutat asta si la terapie). Dar eu SIMT ca am actionat asa cum trebuie si de aceea as face-o oricand din nou. Pentru mine nu exista alternativa cu care sa pot trai. Si, cum a spus una din fetele care a raspuns la postarea mea, i-as fi spus mult mai devreme sotiei varului meu adevarul DACA nu as fi avut timp de 2 ani speranta desarta ca l-as putea salva, ca l-as putea face sa vada adevarul si sa-si repare greseala. Dar n-a fost, n-a fost asa...

Scuze ca am luat atata spatiu pt. aceasta explicatie, dar Carmen 94 imi pare o fata buna si m-as bucura daca ar putea sa ma inteleaga. Iti doresc toate bune pentru sarcina.

De asemenea tie, Danutza, toate cele bune pentru sarcina, ia-ti inima in dinti si spune adevarul cat mai repede, elibereaza-ti sufletul de povara si ai sa vezi ce usurata te vei simti dupa aceea. Numai asta conteaza. Mai da-ne un semn de viata, cum au evoluat lucrurile, ok?

Numai bine



Felicia

Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

marusia spune:

Carmen draga ,din pacate gura lumii si vremea...n-o poate opri nimeni.Ipocriti care emit doxe in privinta unor oameni fara sa cunoasca situatia ,la fel.Eu cred ca nimeni in afara de omul implicat in relatie ,nu stie ce este cu adevarat.Si fiecare are dreptul sa-si traiasca viata asa cum vrea el.Putem gresi atunci cand luam decizii,ca oameni suntem....dar noi trebuie sa neasumam si deciziile si greselile .In fond asa evoluam.Dar numai timpul ne demonstreaza daca am gresit sau nu.Uite ca tie timpul ti-a demonstrat ca ai luat decizia buna.Am invatat ca lucrurile nu sunt mereu asa cum vrem noi....de asta oricat ne-am dori sa pastram o relatie facand compromisuri...ce nu-i dat sa tina...nu tine.Cat despre Danutza...daca sarcina e la inceput,eu zic ca n-are rost sa se expuna ....sa divorteze si sa-si vada de viatza ei mai departe.Spunand acum ,se expune inutil.E destul o lovitura divortul...nu are rost sa amplifice .In fond nu da socoteala nimanui de modul cum alege sa traiasca.

Adrianai spune:

quote:

---

Originally posted by ymcar


sfaturi nu dau, eu mi-am facut praf viata mea, asa ca sa dau sfaturi altora ar fi stupid din partea mea.

Am doar o observatie/intrebare... el lucreaza in strainatate pentru el? sau pentru voi? pentru ca asta face o mare diferenta. eu stiu ca oricum un barbat care insela e porc, iar o femeie care inseala este doar nefericita si e dreptul ei etc, dar totusi... dca e fiecate pe picioarele lui, tu aici si el acolo despartirea de fapt s-a produs de mult, mai trebuie doar niste hartii, so... enjoy! La urma urmei nu trebuie sa dai nimanui raportul despre viata ta si nu vad de ce ti-ar pasa de parerea altora. Daca el munceste acolo ca sa construiasca o casa pentru tine, ca sa te intretina pe tine, ca sa construiasca un viitor pentru voi, iar tu intre timp ti-ai gasit iubirea vietii, asa din plictiseala si de prea mult bine... poate e mai bine sa nu mai continui, ai inteles ce vreau sa spun.

My life stinks

---

Sunt de acord cu Ymcar.
Lasand la o parte acest lucru trebuia sa te gandesti la ce explicatii dai inainte de a ramane insarcinata.

maricar spune:

Draguta mea, boala lunga, moarte sigura! Daca tu crezi in relatia cu taticul copilului tau, nu mai amana atata vestea ca esti insarcinata. Trebuie doar sa fii sigura ca si el e la fel de incantat de idee ca si tine. Oricum, daca tu spui ca nu-ti mai iubesti sotul ,nu inteleg ce mai astepti...

mariavlad

Felicity spune:

Donsoara Parker,
eu am zis "cei care au fost inselati", nu "voi astia inselati".
o diferenta de nuanta destul de bine conturata.

si ca sa fiu si on-topic, eu nu prea vad problema
nu vad cum un sotz de departe poate accepta copilul altcuiva, deci divortul e iminent.
eu as fi sincera cu sotul si cu intreaga familie.
ce se intampla dupa e..."wait and see".

Felicity spune:

revin ca am citit povestea donsoarei Parker, recunosc ca nu le citesc de obicei fiind prea lungi si cam pe aceasi tematica.
as vrea sa adaug ca ai o problema clara: sa crezi ca esti tu impartitoarea dreptatii si adevarului. cand de fapt adevarul e altul, fiecare om actioneaza cand simte el ca e gata, indiferent de adevarul rostit de tine. dovada e verisoara ta.
eu te percep extrem de veninoasa din toate postarile, poate pe undeva atata adevar spus iti face rau tie insati.
si mai e ceva.....de ce te intereseaza ce zic altii?
e referitor si la dede_danutza.
eu una mi-as vedea de drumul meu in viata fara resentimente de ce va zice lumea.
lumea are oricum ceva de zis.

dede_danutza, sa ai o sarcina usoara si un copil sanatos si mancacios. si timpul le va rezolva el pe toate.