Cum scap de nervi?

Salina spune:

Eu am reusit sa-mi mai domolesc iesirile nervoase de cand am copilul. Mi-am dorit sa creasca intr-o atmosfera calma si asta m-a determinat sa ma gandesc de 2 ori inainte sa cedez unui impuls nervos. Tot datorita lui si pt. el mi-am educat si rabdarea.
Sunt departe de a fi perfecta, dar macar ma straduiesc. Partea neplacuta este ca incep sa tin in mine toate furiile, sa ma consum si sa ma macin in interior. Si cum eu ma consum din orice, va dati seama!!!! Mai trebuie sa lucrez la autocontrol si sa mai educ. Oricum, imposibil nu este. Respirati profund inainte sa urlati, eu asa fac. Dar cand nu mai rezist, explodez.

Nu ca ar avea mare importanta asta, dar si eu tot "taur" sunt ca zodie.

ALINA

soarelemeu spune:

quote:

---

Originally posted by marci

Nu vreau sa ma bombardati cu rosii, dar aveti o varsta, nu sunteti adolescente!
Pana la varsta de 22-23 de ani eram extrem de nervoasa si ma purtam f urat, exact cu persoanele pe care ziceam eu ca le iubesc mai mult. Mergeam pe principul ca ma iubesc, stiu ca nu zic cu rautate si ma inteleg. Asta pana intr-o zi cand am vazut cat pot rani cu iesirile mele. Dupa fiecare iesire imi parea rau si sufeream ca un caine, atat eu, cat si persoana pe care aveam pretentia ca o iubesc.
Fetelor, o viata avem si nu merita sa-i ranim pe cei din jurul nostru!
Ce va face sa credeti ca cei care va iubesc va pot tolera la nesfarsit? Nu va ganditi ca omul s-ar putea ca la un moment dat sa opteze pt linste? Si uite asa ne miram ca ne inseala si ne plangem de mila ca nu meritam asa ceva.
Va spun ca se poate sa va controlati, ganditi-va inainte de a izbucni cata suferinta puteti provoca!
Faptul ca ne gasim scuze, fie in zodia careia ii apartinem, fie in temperamentul predominant coleric nu este altceva decat o forma de egoism mascat.
Mai spunea cineva aici ca este perfectionista si asa isi scuza iesirile. Daca tot esti perfectionist fii cu tine insati, lasa-i pe cei din jurul tau! Poate ca ei sunt fericiti asa cum sunt. Si nu uitati ca Dumnezeu nu ne-a impartit la toti aceleasi daruri. De ce nu va focalizati atentia pe ce are bun un om, ci nu pe defectele lui?
In felul asta ati fi si voi linistite si fericite si i-ati lasa si pe cei de langa voi sa fie linistiti si fericiti.
Eu dintr-un om artagos, gata sa-i sara mustarul din orice si oricand, am devenit un om extrem de calm. Daca ma enervez o data pe an e mult si nici atunci nu ridic tonul si nu folosesc cuvinte grele.
Inainte de a va enerva ganditi-va la cei de langa voi, la raul pe care il puteti face!

---

Mi-a placut mult raspunsul tau.
In general oamenii cauta scuze pentru comportamentul lor...fie in zodii..temperament etc...numai sa nu se schimbe ei.

Adevarul este ca e cel mai important un climat de liniste in familie si de ce nu chiar si la serviciu. Cred ca nu as putea tolera langa mine o persoana vesnic irascibila, nemultumita si pusa mai mereu pe cearta. Mi se pare firesc sa primesc ceea ce ofer.

Eu incerc sa ma gandesc de doua ori inainte de a spune ceva..putin autocontrol nu strica..si eu sunt impulsiva din fire dar cu timpul m-am mai schimbat fiindca am suferit de multe ori din cauza unor persoane dragi putin mai "nervoase", iar eu la randul meu daca nu le pot schimba felul de a fi, vreau cel putin sa nu ranesc si eu persoanele apropiate prin ceea ce fac/spun eu.

Ar fi multe de spus, orice om se poate schimba ..daca nu pentru el cel putin de dragul celor din jur.
E alegerea fiecaruia.

aurora56 spune:

Si eu ma enervez repede dar imi trece la fel de repede .Pentru a deveni mai calma iau magne B6 si are efect cat de cat .Sunt gemeni,fiica mea gemeni si sotul sagetator .Noroc ca certile la noi nu dureaza prea mult dar sunt destul de puternice .Cred ca nu zodia conteaza ci doar stresul cotidian.Cand ne-am casatorit sotul meu locuia la tara ,avea un serviciu convenabil pentru el cu beneficii materiale si cu prieteni in jur ,era un om nemaipomenit de calm si avea foarte multa rabdare chiar si cu ceilalti nu numai cu mine .Am crezut atunci ca ma va tempera si pe mine .Intre timp s-a mutat la oras si -a schimbat jobul , a inaintat in varsta si dupa 11 ani nu mai e omul pe care l-am cunoscut .Vine acsa macinat de ganduri ,cateodata nervos si cu pretentii .Are un serviciu destul de stresant ca majoritatea dintre noi si simte nevoia sa se elibereze .Nu cauta cearta dar daca apare o discutie contradictorie ii cam sare tandara si ma acuza pe mine ca eu tip (dar tipa si el numai ca pe el nu se vede ).Atunci singura solutie e la mine .Eu iau magne b6 si pe el nu-l mai provoc .

http://pg.photos.yahoo.com/ph/smolei_2004/album?.dir=/759fre2

Amonar spune:

Eu zic sa va luati camera de filmat, sa o instalati acolo unde de obicei se fac certurile. Apoi cand esti singura si ai ceva stare mai buna, vizioneaza-te. Daca iti place cum arati eu zic ca nu are rost sa-ti faci probleme din cauza nervilor pt ca oricum nu ai motiv sa te schimbi.
Daca nu iti place, imagineaza-ti cum ar arata viata ta daca ai fi condamnata la o viata alaturi de clonul tau. Adica o persoana EXACT asa cum esti tu. Daca te infiorezi la gandul acesta ai doua posibilitati: sa faci o schimbare radicala imediata sau sa te hotaresti sa traiesti singura cu nervii si "perfectionismul" tau. Cel putin nu mai deranjezi pe nimeni si poti trai asa cum vrei tu.
Daca iti surade ideea de a trai cu un clon de-al tau eu iti propun sa incepi deja cautarea pt ca oricum nu te vei schimba.
Deci totul depinde de motivatie.
Succes.

(poze Kailan)

dianaintruder spune:

cred ca am nimerit exact unde trebuia.
Sunt berbec ca zodie, guvernata de planeta MARTE. Zeul Razboiului mi-a dominat multe dintre reactzii, dar lasand aceste "scuze" la o parte va spun ca sunt in acelashi timp si o fire extrem de rabdatoare.
Am temperament coleric dar sunt ca focul care se aprinde repede, arde intens si se stinge la fel de repede...daca nu este intretzinut.

Departe de a fi vindecata de exces de NERVI in situatzii neplacute mie, va marturisesc cu rushine ca numai de curand am invatzat sa-mi controlez ieshirile si sa ma gandesc de doua ori inainte de a ma lasa condusa de lipsa de respect fatza de semenii de care abuzam de fiecare data cand ceva nu era pe placul meu, indiferent daca la prima vedere eram indreptatzita.

Sotzul meu este balantza si este excesiv de isteic, cateodata aparent din motive banale, cu toate ca eu credeam ca pe mine nu ma intrece nimeni in aceste fitze teatrale in care eu insami incercam sa impresionez atere adversar care indraznea sa ma irite.

Avand si un bebe mic mi-am dat seama ca desi itzi vine sa itzi smulgi parul din cap, omul are capacitatea de a bloca, motivat de dragoste, respect sau chiar frica accesele de furie.

Ashadar, cu un sotz care nu-mi mai lasa loc de scene, cu un bebe care nu merita sa vada in primele lui clipe pe pamant toata furia ce o acumulezi in interior, cu o soacra cu care e mai bine sa fi "amica" decat dushman declarat ...ce-ti ramane de facut? Retragerea in baie.... dar si acolo ramai pironit in oglinda vazandu-ti chipul schimonosit si ochii care si-au pierdut din stralucire si te gandeshti ca toate astea nu te onoreaza, plus ca e posibil sa ai parte de un AVC care sa-i lase pe toti stupefiatzi si sa ramai cu regim toata viatza sau sa faci terapie recuperatorie o lunga perioada de timp, asta in cel mai bun caz,iar in cel mai rau sa lashi un copil orfan si sa-i pui pe cei din jurul tau la o cheltuiala vremelnica si un drum dureros la cimitir.

Adoptzi o perioada un stil nesimtzit si tolerant pana intr-o zi, cand scarbit de atatea frustrari nedefulate itzi cashuna pe un strain care, neatent se ciocneshte de umarul tau si-i zici in 5-6 cuvinte cele mai veninoase ganduri, si el te priveste fara nici o expresie, apoi mirat si cumpatat zambeshte si spune "scuza-ma" si-ti dai seama ca omul ala chiar nu merita toate frustrarile tale, ca in fond nu ti-a facut minik grav sau de neiertat.

Sa ne bucuram de viaza si sa vedem partea plina a paharului ca partea goala e doar trecatoare, iar cuvintele sau faptele spuse sau savarshite la nervi nu se pot lua innapoi nici intr-o mie de ani. Suntem ceea ce facem si ceea ce spunem.



diana

ileanna spune:

Nici eu nu sunt deloc DA DELOC mandra de temperamentul meu.

De acord cu ce zice Marci 100% ... dar cum sa fac sa-mi aduc aminte treaba asta atunci cand toti neuronii mei sunt ca un trib din ala african care danseaza dansul razboiului si nu se mai aude nimic de vacarmul lor

Daca e ceva de care sunt total nemultumita la mine ... atunci asta e. In clipa cand ma apuca furiile este ca dimineata cand suna ceasul si desi de cu seara mi-am zis ca o sa ma tresezc la primul sunet pt ca am lucruri atat de importante de facut si vreau sa le fac ... in starea aia pe jumatate treaza ... nu-mi aduc aminte nimic si inchid maul ceasului. Cand ma infurii am impresia ca am dreptate si numai asta conteaza si nu mai stiu nimic altceva, parca sunt alt om. Cand ma calmez imi vine sa-mi dau palme. Parca intru intr-o transa ...

Sotzul meu se enerveaza la fel de rau dar intotdeauna eu ies cel mai de kkt si cat se poate de murdarita si jenata din treaba asta. Ma enervez rar dar bine. Ma gandesc sa ma duc la un psiholog poate ma ajuta sa vad care este cauza ..



Never say NEVER.

dianaintruder spune:

apropos de defulare, la volan... injuuuuuuuuuuur de-mi sar capacele, dar numai dupa ce m-am asigurat ca e geamul inchis, ca sunt singura in mashina, ca nesuferitul care a greshit fatza de mine e de mult departe si nu ma mai aude... sau lovesc nenorocitul de volan, ca n-am servo, cand vreau sa fac parcarea si nu-mi iese .

diana

alesssia spune:

am citit randurile voastre de mai sus si....ma regasesc complet in cele zise de voi. si eu am aceeasi MARE problema. nu ma mai pot stapani! nervii mei o iau razna! ma enervez din oriceee! imi doresc sa fiu calma, (pierd enooorm din cauza nervilor si am pierdut o viata din cauza asta), dar nu reusesc!!!!de putin timp constientizez ca asta CHIAR e o problema si.....vreau sa fac ceva in sensul asta. nu vreau sa iau pastile, pentru ca apoi sa devin dependenta de acestea. vreau sa rezolv eu aceasta problema, cu sau fara ajutor de specialitate. sunt dintre voi, care au apelat la asa ceva?

serendipindity spune:

Ileana, ne luam de mana si mergem impreuna sa ne programam la psiholog, ce zici?

Diana, io n-am autovehicul, ce norocoasa esti ca poti injura in voie inchisa in masina!

Lasand gluma o parte, trebuie sa o recunoastem, avem un stil de viatza dezordonat, joburi stresante, o tona de responsabilitati carora avem inpresia ca nu le mai facem fatza si asta ne face sa devenim si mai irascibile. Dar tu, Marci, ai dreptate, e treaba de vointza aici. Nu e suficient sa constientizezi ca faci rau, trebuie sa gasesti si forta de a te abtine sa comiti la nesfarsit greseala de a ceda nervos. Ceva imi zice insa ca tu ai un secret, o motivatie speciala care te-a facut sa te schimbi radical. Lasa ca ii raneai pe cei din jur, asta se intelege de la sine... Ei? Am dreptate? Sau esti o "rara avis in terra"?

Cat despre pastile, eu nu am luat niciodata calmante sintetice. Am alte metode: ceai de tei, lapte cald, doua palme peste fata... Va mai recomand Sedocalm, este un preparat din pulberi de plante (contine tei), si e fooooooarte bun!

danyelana spune:

Si eu am o mare problema cu nervii: sunt leu, perfectionist, coleric si orgolios crezand ca am mereu dreptate. Sotul e gemeni si e destul de calm dar si el cand se eneveaza scoate flacari, noroc ca nu ne enevam amandoi in acelasi timp si din aceleasi motive. Pe mine ma irita chiar si vecinii de deasupra care au ceva cu scaunele si le trag tot timpul pe podea de ai impresia ca-ti scartie pe creier. Mai ales acum ca sunt in sesiune.

Incerc si eu sa ma calmez singura dar nu imi iese mereu.


Pupici

CRACIUN FERICIT



"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."
Charles Baudelaire