vreau sa plec cu copilul

nikole spune:

Cu tot respectul pentru voi fetelor,vreau sa va spun-spre nefericirea mea- din proprie experienta, ca...personajul George, poate avea dreptate!Dar in aceeasi masura, poate exagera...
pe scurt:mama mea(pe care o iubesc , chiar daca din nefericire nu prea a vut ea simtul matern dezvoltat) m-a adus pe lume la varsta avea 18 ani.In fine...si-a dorit un copil, nimeni nu a condamnat-o,era casatorita, tatal meu, ofiter in marina, avea o situatie financiara f. buna,aveam conditii excelente de trai.
Cu toate astea(slava Domnului ca nu imi amintesc nimik!), pana la varsta de un an,desi nimik nu ii lipsea mamei mele ptr a-mi oferi ingrijirea necesara, stateam mai mult flamanda, neschimbata,neangrijita, vai de capul meu!
L a varsta de un an, mama mea a parut la usa parintilor ei, cu mine in brate, si cu tatal meu alaturi, cerandu-si iertare si rugandu-i pe ai mei sa ma tina cateva luni, caci ei au nevoie de o pauza, bla bla bla...
bunicii mei, au inebunit...dar m-au luat in grija lor, si asa am ramas pana cand , la o varsta, mi-am luat viata in propriile maini!
Acum cand privesc in urma stiu ca in grija propriei mame, as fi ajuns fffff rau, fara pic de exagerare.
Din pacate viata ei este si astazi un haos...nu o judec, insa nici nu neg realitatea.
O iubesc, dar ma bucur ca am avut parte de o educatie, de dragoste, de stabilitate, siguranta, tot ce un pui de om are nevoie ptr a se transforma intr-un om cu valori bine intemeiate, principii, si lista poate continua...
Sincer mi-a fost greu sa povestesc toate aceste lucruri aici, si am simplificat cat am putut, dar prea ati sarit pe bietul om!
Poate avea dreptate, la fel si voi...puteti avea dreptate!
Peste un timp, cu ajutorul lui D-zeu voi fi si eu mama, si numai la auzul cuvantului mi se umple ochii de lacrimi si emotie, si pentru nimik in lume nu as accepta cineva sa-mi ia copilul de langa mine, DAR....mai sunt si femei carora u le pasa, ba chiar il dau bucuroase...EXISTA astfel de femei, nu va indoiti o clipa de asta!
Sa dea D-zeu cum e mai bine, asa sase aseze lucrurile in viata voastra George, nu stiu altceva ce as putea sa spun....



http://br.pg.photos.yahoo.com/ph/lucianna_ishiy/my_photos

Nikole6+
http://pg.photos.yahoo.com/ph/frezia_2004/my_photos

nadira spune:

A-i spus ca-ti iubesti copilul. Pai daca este asa cum poti sa ai o astfel de atitudine fata de mama lui. Tu nu realizezi probabil prin ce trece o femeie dupa o nastere. Toate schimbarile pe care le traieste pot sa o afecteze foarte mult psihic. Chiar tu a-i observat acest lucru, dar din pacate nu a-i fost in stare sa o intelegi. Tind sa cred ca si mama ta are o influenta negativa daca aproba atitudinea ta fata de mama copilului tau. Cumplit cum pot fi unii barbati de insensibili! Intreaba si tu un psiholog daca nu vrei sa crezi ce spun fetele de pe forum. E si normal sa se isterizeze cand tu in loc sa o apreciezi mai mult si sa o ceri de sotie dupa ce ti-a facut un copil, tu o tratezi ca pe un dusman. Dureros!!!! Si strigator la cer! Hai incearca sa-i oferi ceea ce iti cere si vezi daca va mai fi atat de crizata. Eu cred ca orice femeie are nevoie de siguranta in momentele in care este vulnerabila. Pai ce siguranta ii oferi tu cu o atitudine dusmanoasa. De ce era buna inainte de a-ti face un copil si acum nu mai este? Sa inteleg ca a-i profitat de ea si a-i cazut in propria capcana. Iar mama ta, care se pare te sustine in prostia care vrei sa o faci, ar face bine sa-si vada de viata ei si sa se gandeasca ce ar fi simtit in aceasta situatie in care se afla mama copilului tau. Ea nu e de parere ca dupa ce ati ajuns aici, adica aveti un copil, ar trebui sa lupti sa inchegi aceasta familie nu sa o distrugi cu indiferenta si egoismul tau si apoi sa fugi ca un LAS. A-i datde greu , nu?...
Cu toate cele spuse mai sus ma bucur tare ca ti-ai spus povestea pe forum pentru ca asa a-i putut vedea si tu ca nu numai ea gandeste asa ci muuuuuuuulte alte femei. Chiar esti convins ca alta ar fi mai buna?! Ma indoiesc. Eu cred ca a-i face bine sa lupti pentru familia asta deocamdata. Si ti-as mai spune multe alte chestii, dar nu prea cred ca te mai convinge ceva avand in vedere ca a-i ajuns sa te gandesti la asememea "solutii salvatoare". Lasule!
Si apropo, eu stiu (pe bune)cum sa pleci cu copilul in Canada, dar nu-ti spun. Si sti de ce? Pentru ca nu cred ca tot adevarul e de partea ta.

CristinaT spune:

quote:

---

Originally posted by nikole

Cu tot respectul pentru voi fetelor,vreau sa va spun-spre nefericirea mea- ...........



http://br.pg.photos.yahoo.com/ph/lucianna_ishiy/my_photos

Nikole6+
http://pg.photos.yahoo.com/ph/frezia_2004/my_photos

---

nikole, am citit tot ce ai scris, dar cred ca nu poti sa faci diferenta, pe tine te-a dat mama ta, pe acel copil nu l-a dat nimeni spre crestere nimanui. Ci sta doar ea cu el, sotul fiind plecat toata ziua.

Mama este vinovata doar ca tine copilul murdar... etc, dar nu a dat copilul.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 6 ani si ...

casandra spune:

--------
Cu toate astea(slava Domnului ca nu imi amintesc nimik!), pana la varsta de un an,desi nimik nu ii lipsea mamei mele ptr a-mi oferi ingrijirea necesara, stateam mai mult flamanda, neschimbata,neangrijita, vai de capul meu!
-------------

Cu tot respectul, nu vad cum poti tu sa iti amintesti ce s-a intamplat cand aveai mai putin de 1 an. Cred ca, mai degraba, ti s-a povestit, iar cel care a povestit a facut-o in mod partinitor.

nikole spune:

Exact Casandra, tocmai asta am incercat sa subliniez..dela varsta de 1 an, este imposibil , sa iti amintesti ceva!Probabil nu m-am exprimat corect, astfel incat sa fiu inteleasa.

DA,CRISTINA T este posibil sa nu pot face diferenta...pentru ca stiu ca sunt femei care nu sunt facute sa fie mame!
Poate gandindu-ma la povestea mea, am, alunecat intr-o extrema...
sper acel copil sa fie bine, dorit si iubit de ambii parinti,sincer ptr binele lui, sper ca ambii parinti sa gaseasca o cale de rezolvare.
Ideea de a fugi cu coppilu e crunta, dar personal cred ca a exagerat in exprimare, REFUZ SA CRED CA CINEVA CHIAR ARE INIMA SA FURE PROPRIUL COPIL DE LANGA MAMA lui, si sa fuga...nu e atat de usor de pus in practica oricum.




http://br.pg.photos.yahoo.com/ph/lucianna_ishiy/my_photos

Nikole6+
http://pg.photos.yahoo.com/ph/frezia_2004/my_photos

bidiloi spune:

Sa te lamuresc cum stau lucrurile vis a vis de plecatyul in Canada!
In primul rind nu poti ajunge asa usor aici cu el.De ce ?FFF simplu!Atunci cind faci aplicatie ptr. obtinerea rezidentei canadiene,iti cer printre altele anexat la DOSAR... actul in care ti s-a incredintat copilul tie(asta in cazul in care l-ai recunoscut ca fiind al tau ptr ca am inteles ca nu ai catadicsit sa te casatoresti cu mama copilului tau ..desi puteai sa o faci din respect ca iti poarta in pintece copilul,pe care il iubesti atit)si cum am spus ce am avut de spus trec la alt punct, si anume:
CHIAR IN CAZUL IN CARE TI SE INCREDINTEAZA TIE COPIULUL CEEA CE NU CRED CA STATUL ROMAN SA ITI ACORDE TIE COPILUL PE MOTIVUL CA TU ITI INGRIJESTI COPILUL MAI BINE CA PROPIA MAMA(acolo femeia nu e decazuta din drepturi numai asa ca cineva sustine cine stie ce), REPET CHIAR SI ATUNCI AI NEVOIE DE O SEMNATURA DIN PARTEA MAMEI CA E DE ACORD CA TU SA PLECI LEGAL IN CANADA ...DECI SI ATUNCI AI NEVOIE DE EA!(ACORDUL EI)
Si da confirm ceea ce ti-au spus fetele toate mai sus si eu am trecut printr-o depresie rea de tot ..sa iti amintesc ca pina la 3 ani nu am dormit noaptea deloc,si ajutor nu am primit pe timpul zilei de la nimeni (mama soacra etc)...si ceea ce se intimpla cu sotia ta e absolut normal ,si crede-ma ar trebui sa consulti un specialist si tu sa vorbesti cu el sa iti explice ce se intimpla cu o femeie in momentul in care a nascut, si cum ar trebui tu ca TATA SI CA sot SA INCERCI SA II FII ALATURI!Nu cauta tap ispasitor atita timp cit tu nu te implici efectiv in viata de familie ,plecind (dimineata si venind doar seara)-nu e totdeauna materialul asa de important!
Sper ca multe din frumoasele si obiectivele sfaturi pe care le-ai primit de la atitea femei si mame, sa te ajute sa te maturizezi ca 'BARBAT' si sa realizezi ca si viata de barbat implica nu numai SEX...facut bani...si aducerea pe lume a copilulu!
Sanatate si numai bine...o mamica!

CristinaT spune:

nikole, imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva.

Colega mea de serviciu a fost crescuta de bunici de mica pana in clasa a 9 (!) Totusi sapatamanal de cand s-a maritat merge in vizita la parinti, toti stau in Bucuresti si au relatie foarte frumoasa. Imi spune ca isi iubeste mai mult bunica decat mama, dar ca n-ar spune asta nicodata ca sa nu-i faca rau. Nu-i asa ca e foarte frumos??

Sunt filme la televizor in care copii cu parinti criminali au parte de o copilarie fericita. Si altii sunt invinuiti ca tin copilul murdar si nemancat. Cred tuturor copiilor li se pare mai interesant ce are de mancare altul decat mama. Cum iti dai seama ca e nemancat? Nu a spus ca la 2 ani ar cantari 5 kg... ci doar ca el crede ca e nemancat. Trist ca exista astfel de barbati.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 6 ani si ...

vrmgeorge spune:

daniela_b: ,,S-ar putea ca, dezamagit de raspunsurile pe care le-ai primit, sa nu mai doresti sa citesti pe acest forum, asta inseamna ca am ajuns prea tirziu sa iti scriu.,,

Buna ziua doamnelor, domnilor
Nu este vorba ca sunt dezamagit,,greseala este a mea ca nu am explicat tot ce se intampla si sunt constient ca nici nu pot sa fac asta 100% si oricum nu cred ca pot sa fac pe cineva sa inteleaga exact cum sta situatia. Nu am crezut vreo data ca o sa ajung sa stau pe forumuri sa cer ajutor dar uite ca se poate si asta. Nu am postat anuntul ca sa primesc compatimiri deoarece nu cred ca de asa ceva am nevoie cu toate ca si acestea in multe cazuri sunt de ajutor, sunt o persoana care in situatia in care se intampla ceva actionez in asa fel incat sa rezolv acea situatie si nu sa stau sa injur sau sa ma razbun pe cel vinovat de ea.
Multe dintre dumneavoastra ati inteles putin gresit situatia:
1. nu stau pana noaptea la servici - in momentule de fata nici nu mai sunt angajat ci doar ma duc la servici sa inchei situatia mea ca angajat si sa ajut pe cel care i-mi tine locul sa faca ce am facut eu, iar asta nu o sa mai dureze decat cateva zile
2. nu ma trei servicii ci trei am schimbat in 3 ani jumatate. Cred ca oricand la experienta si studile pe care le am pot sa ma angajez si sper asta sa se intample cat mai curand.
3. nu am facut alianta cu nici o ruda ptr. a rapi copilul Nu ma intereseaza sa cresc copilul cu parinti mei ci impreuna cu mama lui , dar, ma intereseaza ca acest copil sa fie crescut cat se poate de normal si chiar mai bine decat alti copii.
4. nu vreau neaparat sa plec in Canada. Am ales acest lucru ca o varianta si am explicat de ce . Nu vreau dupa aceea sa se impuna de instanta sa aduc copilul inapoi, as vrea ca situatia mea sa se termine bine, iar daca ajung sa ma intorc cu copilul inseamna ca atunci chiar trebuie sa o fac pentru ca mama lui a inteles greselile care le-a facut...ca vrea sa crestem copilul in mod normal, fara scandaluri si fara sa se mai intample ce sa intamplat.
5. Poate ca nu sunt eu in masura sa judec ce trebuie sa fac cu copilul dar ganditiva ca dupa un timp nu prea indepartat acesta poate fi incredintat mamei ca o eroare judecatoreasca(sper sa nu se intample asta deoarece daca se ajunge la proces voi cere probe extrajudiciare pe care nu pot din motive lesne de inteles sa vi le expun si dumneavoastra. Cu toate astea pot sa redau in cuvinte ce anume si sper sa nu ajunga sa fie date pe posturi Tv in cazul unui proces ptr. ca nu doresc asta. Consider ca daca ai gresit o data si dupa aceea ti-ai dat seama ce ai facut mai poti sa te indrepti chiar daca asta necesita ceva timp: Ati intrebat cum se simte un copil care nu-si mai vede mama niciodata sau o vede dupa mai multi ani si cum ar reactia el in astfel de situatii. Eu va intreb alceva acum : cum ati reactioana ca mama sau ca om pur si simplu cand veti viziona o imagine video cu un copil care nu ajunge la o bucata de burete pe care vrea sa puna mana si acea bucata este bagata intre suportul de la o floare si zidul de la camera,iar mama ca sa-i faca si mai grea posibilitatea asta ii impinge aceea jucarie ,de fapt, mai in spate, sau.... cand copilul vrea sa bage mana in castronul cu mancare iar reactia mamei este de al imbranci pur si simplu si acesta cade din pat si se loveste la cap sau cand copilul vrea sa ia jucaria lui preferata o cutie mica muzicala si tu ca parinte bun si ingrijitor o ti cu piciorul pana cand copilul incepe sa planga chinuindu-se sa o ia de jos si mai ai si nesimtirea sa zici si sa-l iei in brate : ,, o prostut mic ce esti..In imaginile video nu apare si fata mamei care sunt sigur ca in aceste momente zambeste. Aceste imagini poate nu var soca ,dar cele audio sunt chiar nebune)Adevarul este ca nu am decat aceste 3 imagini care sa arate ce mama buna este si 4 inregistrari audio in care spune ca acest copil ia stricat viata si ca nu merita asta..ca ea nu este facuta sa aiba grija de copii. Va spun eu , uni oameni ar reactia in felul urmator: ar pleca imediat cu copilul de langa ea si nu ar mai astepta nici un proces de incredintatre sau alti ar reactia si mai dur.. Am si imagini cand copilul este leganat si plimbat sa invete sa mearga ..dar acestea or fi oare de ajuns in favoarea ei(in mod normal asta trebuie sa faca o mama),,,,,sa mai astept sa se mai intample si altceva mai grav...In mod normal instanta mi-ar incredinta din prima mie copilul ..dar cum au spus-o si alti avocati mama poate reactia in felul urmator si asta ptr. bani si nu ptr. copil si anume: dupa un timp face dovada cu acte medicale ca poate avea grija de copil,,,chiar si asa instanta ii va da dreptul sa il vada la sfarsit de saptamana,,dupa care avand in vedere ca copilul este minor va cere sa i-se incredinteze ei ptr. ca avocatul ei va face in asa fel sa para ca ea s-a indreptat si si-a dat seama de greselile facute pe fondul depresiei pe care a avut-o . Nu ar fi rau daca asta ar fi adevarul ,,cum am spus un copil se creste normal de ambii parinti si as spera ca nu ar mai fi vorba de bani ci de relatia normala de familie. Oare asa se va intampla?

Ptr. cu mai am timp acum va redau cu copy/paste de pe alt forum la care am raspuns unei alte persoane:

Va multumesc nespus de mult ptr. mesaj. Situatia mea sta in felul urmator:
- ma inteleg bine cu mama copilului si locuiesc in aceeasi apartament cu ea care este pe numele meu;
-intelegerea cu ea este ,,artificiala,, ca sa evit scandaluri care sa nu afecteze copilul si in acelasi timp sa nu cumva sa iau o hotarare gresita la nervi(sunt 3 ani si jumatate de cand locuiesc cu ea si in permanenta am facut in asa fel sa ne fie bine deci tot timpul am discutat si am actionat in sensul sa nu se ajunga la
ceea ce urmeaza a se intampla,,,nu as lasa copilul fara mama...ptr. ca asa cum am spus ea este cea mai importanta ptr. el in cresterea si educarea lui,,,dar lucrul asta nu se intampla,,,copilului fiind foarte rau in prezenta ei eu facand in permanta eforturi sa o ajut sa crestem copilul impreuna);
- nunta care trebuia sa aiba loc anul trecut a fost deabi deabi amanata pe motiv crestinesc(fratele si cumnata mea au murit anul trecut in accident spre Slobozia intr-un microbuz, nu stiu daca ati vazut la televizor a fost foarte mediatizat cazul cand microbuzul a fost supraaglomerat si soferul a pierdut controlul si a intrat intr-un pom ricosand in altul cu 90km/h unde au murit 7 adulti si o fetita---pe ea nici macar nu a afectat-o catusi de putin ...si dorea in continuare nunta care trebuia sa aiba loc la nici doua luni de la
accident);
- ea sufera cu capul dar nu intr-o masura asa de mare incat sa nu poata avea grija de copil(deasta nu am renuntat la ea de la inceput cu toate ca de acest lucru mi-am dat seama deabi in al doilea an de stat cu ea)
- are si zile cand este foarte deschisa si vesala avand grija de copil , gateste si spala dar acest lucru dintr-o luna nu tine decat max 10 zile iar restul este numai scandal. Raportul asta nu este favorabil ptr. copil si nici ptr. mine.Situatia mea materiala fata de alte persoane este foarte buna inca in urma unor mosteniri si in urma fostelor mele activitati la diferite firme la care am lucrat, dar incep sa se subtieze drastic si asta de cand sunt cu ea. Nu i-mi pare rau de bani..dar acestia inca ma mai pot ajuta, in conditiile cat eu stau mai mult de jumate de zi acasa (minim 6 h in timpul zilei, iar cand s-a lasat seara deci pe la ora 17.30 nu mai plec niciunde)ca sa am grija de copil si sa fac in asa fel incat sa nu mai fie scandaluri. Nici macar nu m-a sustinut in activitatiile mele de a aduce bani acasa,,, nu o interesa ce fac...bani sa fie si acest lucru m-a tras sistematic in jos pana am pierdut si firma mea. Ptr. ea era important sa fiu langa ea imediat ce ma suna..nu avea importanta ca in momentul acela lucrez nu o interesa...nu o interesa ca parinti mei ne-au dat ajutor(material si moral) inca din prima zi sa facem sa stam impreuna.
- nu sufera pe nimeni,,nu numai pe ai mei care au interdictie de a ne ajuta(bani sa ne dea dar sa nu cumva sa zic ca sunt de la ei cu toate ca stie asta) si sa vada copilul dar nici macar pe fratii, mama si tatal ei.
Asa cum am spus daca vede pe cineva mai frumos imbracat sau ca are o situatie mai buna incepe sa injure si i-mi aduce aminte ca nu am cumparat o fusta sau geanta la timp sau ca pe cele care le are de o luna nu se mai poarta. Au fost situati cand tatal meu a intervenit pe langa doctori ptr copil(au fost niste situati cand copilul a fost grav bolnav) si stiti cum este prin spitale - nici macar nu a clipt nu a interesat-o ca ajutorul a venit din parte alor mei si multe situatii au fost de acest gen....
Deja cred ca am spus destule...ar fi foarte multe, aveti si dumneavoastra probleme sau nu, sau poate aveti probleme si mai grave decat ale mele , eu poate sunt intr-o situatie nu fericita dar fata de alte persoane situatia poate fi considerata chiar floare la ureche..in concluzie este faptul ca am facut in asa fel incat sa fie bine si in continuare fac acelasi lucru sperand ca maine cel putin arata ca doreste sa sa schimbe , isi da seama de greselile care le-a facut si imi da o speranta sa nu trec la planul meu care stiu ca intr-un fel este parsiv dar dreptatea cea mare o am eu...si eu in mintea mea ma simt foarte vinovat ca nu am educat-o de la inceput ea venind dintr-un mediu in care a fost crescuta gresit, a stat pana sa fie cu mine intr-o situatie financiara dezastroasa...parinti ei
fiind foarte lenesi si comozi in conditile in care au avut posibilati de a face bani dar s-au multumit cu mancarea de pe o zi pe alta,, tatal ei un betivan notoriu si mama ei o lenesa ca si fratii ei care stau gramada intr-un apartament de doua camere murdar de lenea lor...nici nu se gandesc sa mearga la munca...si
nici asa sunt niste oameni care le place barfa(mama ei e vanzatoare de bilete microbuz pe un salariu de 3,5 mil lei pe luna(e si fumatoare),,,si ar putea sa mearga la tara unde parinti ei au terenuri agricole si gradina...dar acolo e de munca......). Nici macar nu se poate vorbi de comparatie...eu am fost crescut de mic sa muncesc si sa invat, mi s-a oferit tot ce era mai bun nu mi-a lipsit nimic..ai mei facand eforturi deosebite ptr. asta , am doua facultati terminate la stat in Bucuresti si Constanta, am vandut produse agricole in piete prin tara fara sa-mi fie rusine..am lucrat in baruri unde am spalat wc-uri am facut munca de birou si am fost apreciat pe masura...nu mi-a placut bautura cu toate ca tata mai zicea din cand in cand,,mai ia ma si mai bea si tu un pahar de vin ca nu-ti face rau,, nu am inselat mama copilului nici cu gandul...nu plec seara cu baieti nici macar sa discut cu ei..stau si am grija de copil care inseamna totul ptr. mine si care i-mi da puterea sa
lupt si sa renunt la tot numai sa-i fie lui bine,,,si acum am ajuns sa stau pe internet sa ma interesez cum sa evadez dintr-o situatie in care ptr. alti ar fi sub alte forme mult mai usor de rezolvat. Nu am trecut la nici o actiune inca...asa cum am vorbit cu avocati procurori si cu dumneavoastra ..toti au spus ca trebuie sa
am prima data o hotarare definitiva si irevocabila de incredintare a minorului in favoarea mea(cu toate ca uni au spus ca este de ajuns definita nu si irevocabila nu stiu ce sa mai cred ca este diferenta mare - prima se obtine in mai puti de 2 luni , iar a doua poate dura si 2 ani , uni spun ca nu va mai fi ancheta sociala ca de asta i-mi este frica cel mai mult...cum am spus ea a invatat cum sa vorbeasca si stie sa se prefaca sa pozeze ca o fata cuminte si ingrijitoare....si ca in final imi trebuie semnatura ei--- inclusiv prieteni de familie care o cunosc pe ea bine... spun ca eu am dreptate si ca intentiile ei sunt cele materiale si nu cele de familie)) ca sa pot iesi din tara, dar ca ea poate si in acest caz sa obtina dupa mai multe procese incredintarea minorului .

Dumneavoastra mi-ati tras un semnal de alarma casandra ,nikole ,daniela_b
LE: Jura tu pe ce vrei, pe ce crezi...ca demersul iti este in totalitate altruist, ca te-ai gindit la orice alta posibilitate, ca ai facut toate concesiile, ca ai toate rspunsurile la toate intrebarile care au fost si care vor veni....si dupa aceea, fii un tata bun, asa cum trebuie sa fii (nu unul egoist).

Poate nu am facut tot...dupa cum am spus am gresit ca trebuia de la inceput sa o educ ---deci nu pot sa jur.

George

claudia_a spune:

Ma bag si eu ca musca in lapte... ca de, nu ma simt deoparte !
Indifernet daca cazul este real sau nu, luand situatia asa cum este ea expusa de George, eu stiu si cred ca astfel de mame exista... nu mai departe deschideti televizoarele si vedeti! Problema insa nu era asta, problema era ca daca subiectul era deschis de catre o mamica cu astfel de abuzuri si probleme din partea sotului, saream cu toate si o incurajam sa plece, sa ia copilul din calea lui, sa dispara, sa-l lase in plata Domnului (cum de altfel e normal si as fi procedat si eu la fel in situatia ipotetica de abuz asupra copilului - pai plecam de mancam pamantul, numai copilului meu sa-i fie bine!); am fi sfatuit-o sa faca orice numai sa nu mai aiba tatal abuziv contact cu copilul....
Insa, din pacate pentru el, vine George (plec de la premiza ca povestea este reala) si spune (cam ce ar fi zis presupusa mamica careia ii dadeam sfaturi pozitive) care este situatia din familia lui si ce se intampla cu copilul lui! Nu vreau sa fiu de acord si nu sunt cu luatul si plecatul ilegal in alta tzara... insa haideti sa-i dam credit si sa-l sfatuim cum se cuvine si sa punem in fatza interesul copilul pentru o dezvoltare psihica si fizica sanatoasa!
Si da, are dreptate ca in general in Romania copii se incredinteaza mamelor; omul asta poate este disperat ca propriul copil poate sta 24 ore din 24 cu o mama care acum il neglizeaza, dar cand va ramane fara suport financiar din cauza divortului, oare cat de neglijat va fi copilul??? Atat timp cat stie exact cum se poarta mama cu copilul lui sunt de acord pentru inregistrare ... puteti sa dati cu rosii si cu ce vreti voi... asta este parerea mea sincera... si pentru mine copilul conteaza, nu mama sau tata!!!
Nici nu stiti cati copii ar putea fi salvati din familii violente, de pe strada, din orfelinate daca ne-am gandi la ei si nu la cei care le-au dat viata!!!

Mami si www.babiesonline.com/babies/n/nasturica" target="_blank">Ioana nasturica

Elle_seb spune:

Draga Claudia, primul post al lui George, daca l-ai citit bine, nu a cuprins toate detaliile, doar ca mama copilului, sub influenta unei depresii isi neglijeaza copilul, el nu vrea sa se insoare cu ea si basca, se gandeste sa plece cu copilul din tara. Cam astea-s ideile principale din primul lui mesaj. Cum sa nu fie agresive raspunsurile fetelor dupa astfel de afirmatii?
Personal, parerea nu mi-am schimbat-o prea mult nici dupa cel de-a doilea mesaj, unde vine cu lamuriri.
Si chiar asa, pornind de la premiza ca George reda cu exactitate si sincer situatia, lucrurile, din punctul meu de vedere nu sunt si nu vor fi niciodate in alb si negru, exista foarte multe tonuri de gri, care creeaza diferentele, nuanteaza anumite situatii, mai ales in ceea ce priveste relatia cu partenerul.
Daca ar intra mama copilului acum in aceasta discutie si ar spune: ne-am cunoscut, ne-am iubit, am facut un copil impreuna, intre timp nu ne mai intelegem, el ma neglijeaza pe mine si pe copil, sunt depesiva, nu mai am rabdare cu copilul, imi ies din pepeni si el, peste toate astea, ma ameninta ca-mi ia copilul. Ce i-ai raspune ei in cazul asta?
Eu cred ca situatia este mult mai complexa decat reiese din ceea ce a scris George. Nu exclud posibilitatea ca el sa fi spicuit din viata lor si sa fi relatat in avantajul lui.
Si totusi, daca am accepta cele relatate de el ca fiind reale, se poate ca acea mama sa sufere cel putin de o de depresie iar sotul nu o ejuta prea mult re revina la sentimente mai bune.
Vis a vis de mamele care-si abandoneaza copiii, cazurile oribile pe care le vedem la TV, se intampla in marea lor majoritate in familiile care traiesc sub limita subzistentei, ori cu cred ca e cazul aici. Si nic macar nu si-a manifestat aceasta mama dorinta de a-si abandona copilul, ea nici macar nu stie la ce se gandeste sotul.

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos