nu mai stiu ce e cu mine...ce e cu noi doi ....!!!

Nici nu stiu ce e cu mine dar nu ma pot schimba chiar de el s-a schimbat mult...sunt prea directa si nu ma pot opri, iscand mai mereu cate o raca... Nici nu stiu cum sa fac sa nu mai fiu asa ma simt din ce in ce mai grea si rea in acelasi timp si nu stiu de mai e loc de mine in spatiu dar de scumpetea ce o astept cu nerabdare sa vina pe lume ce sa mai zic ......chiar asa de a dracu sunt hormonii astia ....ori am orbit de tot nemaintelegand nimic...pentru ca el zice ca nu e decat imaginatia mea...
Calmati-ma (lamuriti-ma)si pe mine...sunt in sapt.27 si deja am luat-o rau razna...

Marina6

ariadne spune:

draga marina,

cu cat iti vei inocula mai mult ideea de " grea si rea" cu atat cresc sansele sa devii asa.
si eu am avut o sarcina cu "nabadai", ajunsesem sa terorizez cainele saracul care nu mai vroia sa iasa afara cu mine, il plimbam pana cadea saracul lat cand ne intorceam, era singura metoda care functiona la vremea aceea, plimbarile....
apoi am reusit sa fac un pact cu mine insami si sa il respect.
ma trezeam dimineata si imi planuiam timpul, activitatile neplacute dimineata iar dupa pranz relax si tot ce ma binedispunea.
numaratoarea pana la 10 cand te enervezi ajuta, asta faceam si minunam pe toata lumea cata intelegere pot sa am ( chiar si atunci cand stateam la o coada infernala sa platesc ceva si nimeni nu se deranja cand ma vedeau transpirand crunt si alba la fata).
si nu in ultimul rand, BUCURA_TE de faptul ca esti o mamica cu burtica!
fa poze multeeeeeee, mergi la cumparaturi pt.bebe, gateste-ti sanatos si gustos, mai stai cu ochii aici pe forum cat ai timp, citeste despre copii sau carti care iti plac, dormi, plimbari lungi in aer liber, viziteaza-ti prietenii sau cheama-i la voi si nu in ultimul rand fii alaturi de sotul tau si ti se va raspunde la fel!
uitasem, asculta muzica!
crede-ma , atunci cand vine bebe vei avea foarte putin timp la dispozitie in primele luni si vei regreta ca stresul de atunci nu este decat o prelungire a celui de acum.
iti doresc o sarcina usoara si fii cat mai relaxata!!!
numai bine!

danac spune:

Nu vreau sa iti spun decat atat:Ca nu m-am putut bucura de prima mea sarcina din pricina dracilor,a ifoselorsi a fricii de nastere,sanatate a copilului etcTrebuie sa fi fost tare dificila,daca chiar eu ma categorisesc asa analizand retroactiv
Motiv ptr care cateodata imi mai doresc inca o sarcina, inca un copil,cred ca de data asta as stii sa ma bucur de perioada asta.E asa de scurta in viata unei femei si asa de speciala!!!

descintec spune:

Marina, cica ar fi buna metoda asta: cind te apuca dracii, mergi in camera cealalta, iei o perna si si . Vezi, poate tzine. Sarcina usoara si un bebe cat mai voios,

D.

sorana spune:

Tu macar constietizezi. Eu nici macar nu imi dadeam seama. Sotul meu zice ca au fost 9 luni groaznice pentru el - saracul.
Dar merita - vine dulce si zambaret si trece.
Ureaza-i sotului multa rabdare - spune-i ca iti va trece ..... cand se muta copilul la casa lui .
Desi cred ca e greu - incearca sa nu fii stresata si gandeste-te ca nu mai e mult.
sarcina usoara in continuare.


bb Monica si Sorana

raducu spune:

Si eu am avut dar am noroc de un sot intelegator care la vremea aceea ma ruga sa-i spun cu ce sa ma ajute. In mintea mea erau intrebarile de genul: nu ma vede ca suntde ce nu-mi face de mancare? nu ma vede ca nu pot sa ma aplec de ce nu ma incalta?, de ce nu vezi draga ca nu pot sa car ? etc. Ca apoi sa-mi dau seama ca el saracu nu avea de unde sa stie ce ma supara pe mine. Si se mai iscau .
Eram tot timpul
Apoi am hotarat ca e mai bine sa spun ce vreau, cum vreau, cand vreau si el ma aproba si-mi facea pe plac. Auzise si de la servici ca nu e bine sa superi ca vine bebe

Sarcina usoara si un bebe mancacios!


Mamica lui Raducu

tinatache spune:

ihi, cunoastem. De aia i-au trebuit sotului meu aproape 2 luni ca se re-acomodeze cu ideea...

Cristina, mamica cu burtica

alinutza spune:

Cand eram imi era super rau(am avut dizgravidie 7 luni),eram tare amarata gandindu-ma ca bebele meu s-ar putea naste cu probleme.Nu puteam dormi si nici manca si mi se parea ca orice facea sotul meu nu ma ajuta.Aveam zile cand eram calma,un inger de fata,cum zicea sotul meu si zile in care era imposibil sa stai langa mine.Nervii au inceput sa-mi treaca si nici hormonii nu au mai zburdat atata in mine cand bb.a inceput sa faca tumbe serioase ori de cate ori ma enervam.Si asa,ori de cate ori ma apucau nabadaile,eram nevoita sa ma calmez caci primeam niste suturi.....Stiu ca e greu,as indrazni sa spun ca acum e chiar mai usor decat ce va urma...Dar vor trece toate si va veni ziua cea mare,vei avea un frumos si sanatos si toate astea ti se vor parea departe fiindca... vor veni altele....Sfatul meu este sa te bucuri de perioada asta,ai grija de tine si sa-ti dea Domnul o nastere usoara .

Danza spune:

Of, Doamne Marina draga, ce te mai inteleg. Abia citind mesajul tau mi-am dat seama de ce s-a schimbat atat de mult relatia dintre mine si sotul meu. Eram atat de incantata ca sunt insarcinata, ca voi fi mamica, ca un suflet curat m-a ales pe mine sa-i dau viata si sa-l cresc si sa-l educ, dar nu intelegeam de ce sotul meu nu avea acelasi entuziasm, nu-l intelegeam de ce nu se poarta cu mine la fel cum se poarta alti soti cu gravidutele lor. Vroiam si eu sa fiu purtata pe brate, sa mi se satisfaca poftele si sa mearga cu mine si la capatul pamantului. Dar nu a fost asa, mai toata sarcina m-am descurcat singurica si, cred ca, anume de atunci nu pot sa-l privesc normal cu aceiasi ochi indragostiti ca inainte. Mai mult din cauza asta si m-am indracit asa, acum sunt rea cu el, chiar cruda uneori, dar NU pot sa-l iert pt toate absentele lui in cele mai minunate si importante clipe ale cuplului ns. si anume prima ecografie, primul control, nasterea, pana si cand ne-am externat din maternitate cu puiu tot a lipsit - a venit tatal meu de la 100 km distanta sa ma ia pt ca el era prea ocupat...
Noroc de tine ca macar ai sustinerea sotului tau, altfel intr-adevar poti so iei razna. Incearca sa-i spui ce te deranjeaza, plimbati-va mult impreuna, mergeti si faceti cumparaturi pentru cel micutz sau, daca sunteti superstitiosi, macar alegiti-va din timp mobilier pt camera bebeului, ca odata cu aparitia lui sa stiti exact ce si de unde veti cumpara.
Drept dovada, iti zic ca eu in timpul sarcinii am avut niste crize care ajungeau pana la pierderea memoriei. a doua zi eram calma, linistita, dar nu puteam intelege de ce mama mea isi facea atatea griji pt mine. NOroc de ea, care m-a inteles si m-a ajutat, suplinind rolul sotului meu, dar tot nu a fost suficient...

Cu drag,
Dana, mamica lui Danuz - 1 an si 8 luni pe 20 mai

Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599

gio spune:

Cred ca problema asta e una generala.
Si eu am avut probleme de la inceputul sarcinii si am avut nevoie de ajutorul lui. Acum, la 32 sapt cand deja e serioasa treaba si eu nu pot decat sa stau in pat (si la calculator), sotul meu ma ajuta destul de mult. Dar tot timpul comenteaza: eu cand mai dorm... nu vad nu stiu ce meci ca trebuie sa spal vasele. Eu ma enervez ca nu mai pot face unele lucruri, ca in casa nu e prea curat si ii reprosez lui, constienta fiind ca nu le poate face pe toate. El face cumparaturile si mereu ia cate ceva nepotrivit, si cu toate ca a fost bine intentionat, nu ma pot abtine sa nu-i reprosez... Si ne certam des, eu ii reprosez tot timpul ca in locul lui m-as fi descurcat mai bine (eram o persoana tare energica si refuzam de multe ori sa fiu ajutata). El se plange ca e obosit, eu sunt tot timpul stresata, inca de la inceputul sarcinii si mi-e frica sa nu sufere si bb din cauza asta.
Azi mi-a zis ca in urmatorii 5 ani cel putin nu-i mai trebuie copii. M-am suparat pe el. N-ar trebui sa trecem amandoi prin asta? Cred ca nervii se datoreaza slabei intelegeri si comunicari dintre soti, si mai ales ideilor cu care barbatii cresc in familie (femeia trebuie sa faca aia si aia, barbatul sa munceasca si sa aduca bani, iar cand femeia nu mai isi poate indeplini rolul,devine o prefacuta si o profitoare de situatie). Na, ca m-am descarcat si eu.

Marina6 spune:

Toate aveti mare dreptate si ma bucur ca ma intelegeti si imi dati exmple, mi-e drag sa va citesc mesajele si urarile de bine.
Poate nu v-am spus ca eu una muncesc destul de mult si dupa cele 8 pana la 10 ore de munca ajung acasa destul de franta ...uneori ma simt atat de rau incat imi vine sa ma strang de gat...nu zic e destul de bine cum a zis una dintre voi ca ma ajuta si el si nu pot sa ma plang rau de tot ...imi dau seama ca eu sunt aia rea si mai tac si eu cand pune botic, dar tot rea raman.
Sincer imi pare rau pentru unele dintre voi la care sotiorii cei dragi si iubiti nici nu se deranjeaza si sincer si eu cred ca unele sunt numai conceptii preferate de parinti si impuse de ei, dar faptul ca incercam sa comunicam cu ei le face bine si lor si normal noua.
Va urez numai bine si va mai multumesc o data pentru tot ...sper sa avem numai copii draguti si sanatosi...asa cat sa si avem de ce ne invidia .
Va mai astept sa-mi raspunde-ti pe subiect si va urez numai bine...
si sarcina usoara si copii sanatosi!!!Cu drag !

Marina6