concediu fara bebe?

Vrem sa plecam in concediu pt 10 zile fara baietzelul nostru care are 1 an si 5 luni. Intentionam sa-l lasam in grija bunicilor(socrii mei, dar problema este ca nu stiu cum o sa suporte bebe-ul sa stea fara noi, mai ales fara mine. Si cum o sa suport eu sa stau fara el???? De foarte multe ori plinge cind plec si pentru o perioada mica undeva, cu toate ca se linisteste apoi.
Nu stiu ce sa fac...pe de o parte imi doresc citeva zile de concediu departe de bebe(nu am mai avut un concediu de ceva verme),dar imi fac tot felul de probleme si ma gindesc ca o sa-i fie foarte greu sa stea fara mine...Poate cineva care a trecut prin aceeasi experienta poate sa-mi dea un sfat si sa-mi spuna cum a reactionat bebe-ul. Multumesc pt raspunsuri!

tinatache spune:

Noi nu am trecut inca dar daca ne ajuta D-zeu sa ajungem cu bine in Ro asa vom face. Am fost intai de paste la bunici, sa-i vada si sa se obisnuiasca cu ei, iar inainte de conced vom sta cateva zile intai la ei cu totii si apoi o taiem. Eram cam speriata initial, ma gandeam ca o sa se sperie, dar s-a intamplat cat am stat de paste sa o ia bunica dimineata ca sa mai dormim noi putin si desi la inceput plangea de ziceai ca nu ne mai vede niciodata, dupa 2 min ii trecea. Ii arata buni ceva interesant, se mai juca cu catelul, si gata. Eu sunt optimista, sper sa ne iasa socotelile ca suntem si noi obositi si chiar avem nevoie de o pauza, mai ales ca acusi vine nr.2. Bafta si voua!

Cristina, mamica cu burtica

danis spune:

eu tocmai trec prin asta; sunt aproape doua saptamani de cand anduta este la mama la buzau (in oras, cu canalizare, gaze, dar in casa la curte, adica aer, soare, caine si gaini); ei ii merge de minune, eu ma topesc de dorul ei; nu-mi gasesc rostul, desi nu suntem in concediu (merg la serviciu) si nu pot sa-mi dau seama cu ce imi umpleam timpul inainte sa am un copil ??!! inca nu ne-am decis daca si unde vom merge in concediu si daca o vom lua si pe ea (macar la mare ar trebui sa mergem cu ea), dar:
te sfatuiesc ca inainte de a pleca in concediu sa lasi copilul cateva zile la bunici, iar daca nu a petrecut pana acum prea mult timp cu ei, sa stai si tu (voi) acolo, pentru acomodare; iti doresc sa-ti fie mai usor decat imi este mie, eu nu ma asteptam sa ma afecteze asa tare mica noastra "despartire"

Daniela si bb Anda

iris spune:

nu uita ca meriti citeva zile de concediu fara bebica; nu cred ca pentru ei e ceva rau, bunicii le cinta in struna si tare le mai place; in plus la virsta asta nu vei avea mari probleme cu recuperarea comportamentului "deviat" de atita rasfat, asa cum se intimpla la virste mai mari!

dori spune:

Mariana!
Eu am fost prima oara in concediu fara Ioana cand ea avea 8 luni. Pana atunci nu cred ca statusem mai mult de trei ore fara ea. Prima noapte fara ea a fost ingrozitoare, nu am putut sa dorm. Ioana a plans prima seara, dar dupa aceea i-a fost bine. Si pana la urma am ramas cu amintirea unui concediu frumos.
Iar acum de-abia astept sa vina concediul, sa lasam copiii la bunici si sa iau o pauza de cateva zile.

Daca crezi ca iti este asa greu, exista varianta sa luati si bunicii cu voi, sa aiba grija de Paul si sa aveti si voi putina libertate.
Va m numai bine si distractie placuta,

sorana spune:

Si noi vom pleca in concediu fara bb. Monica va avea atunci 9-10 luni. O vom lasa cu bona, cu care sta zilnic 9-10 ore si se inteleg bine, in plus va sta la noi acasa. Cred ca mie o sa-mi fie dor - ea nu cred ca o sa aiba vreo problema.
Simt totusi nevoia unui concediu, fara ea. Daca o iau si pe ea, nu se cheama concediu.
Sper sa fie totul bine.

bb Monica si Sorana

diana904 spune:

Haideti sa va povestesc si eu cum a fost la mine fara bebei in concediu. Pe de o parte a fost super bine, am avut timp de noi, chiar simteam nevoia de a fi doar noi 2. Pe de alta parte ne apuca un dor nebun de pitici, sunam de cite 3-4 ori/zi sa vedem ce fac, de fiecare data (am fost de 2 ori fara ei in concedii) ne-am intors mai devreme pentru ca nu mai aveam rabdare sa-i vedem (anul trecut am traversat Bulgaria noaptea, la 5 dimineata am ajuns acasa ca sa fim cu ei mai repede). Pe de alta parte, tot anul trecut am fost cu ei la mare, ne-am intors rupti de oboseala, tot timpul a trebuit sa fim cu ochii pe ei. In fine fi9ecare varianta cu partile ei bune si rele. Anul acesta planuim un concediu in 4, in speranta ca sint "mari" de acum.

Laura T spune:

Noi am plecat in Olanda si Franta pt. 2 saptamani in iulie 2000, cand Bianca avea 1 an si 3 luni. A ramas acasa la noi cu maica-mea (cu care se intelegea f. bine pt. ca statea cu ea zilnic), dar tot intreba de noi, ne cauta prin casa, mai ales seara la culcare, dar in cateva zile i-a trecut. Mai greu a fost de noi (de mine mai ales) ca nu prea ne-a priit plimbarea, eram tot timpul cu gandul la ea, muream de dorul ei, si ne-am si intors cu doua zile mai devreme decat programasem, fara sa mai oprim undeva pe drum, macar... Pur si simplu nu ne simteam bine!
Cand ne-am intors, prima ei reactie a fost sa ne intoarca spatele, se facea ca nu ne recunoaste, nu ne baga in seama, isi vedea de jucaria ei cu care se juca in acel moment..., adica facea clar pe suparata...
In momentul in care i-am scos din bagaje cadourile, a inceput sa-si revina, sa strige bucuroasa "mama" si "tata", sa ne pupe etc...
A fost singura experienta de acest fel, in rest am lasat-o doar o zi-doua fara noi. La mare am fost si cu ea si cu cea mica inca de la cateva luni, desi anul trecut numai concediu nu a fost..., cea mica avea 3 luni jumate si avea tabieturile ei, cea mare de 3 ani voia numai pe plaja si in apa, iar la restaurant...ne statea mancarea in gat, caci cea mica se trezea si plangea exact cand venea chelnerul cu mancarea, iar cea mare fugea printre mese caci se plictisea stand...
Sa vedem ce va fi anul asta, caci au mai crescut putin...

Laura si bebitele: Bianca (4 ani si 1 luna) si Ramona (1 an)

mirela.mustaciosu spune:

Baietelul meu are un an si 6 luni si acum, de 01 Mai anul asta, am plecat prima oara din Bucuresti fara el (cu scopul clar de a-l intarca). E drept ca n-am stat decat cateva zile, dar pentru el a fost cu atat mai greu cu cat au plecat si mami si tzitzi. N-a fost chiar de nesuportat din punctul lui de vedere,asa cum ma asteptam cand ma gandeam la momentul intarcarii, mai rau a fost pentru mine. El a ramas cu mama si sora mea, pe care le iubeste foarte mult. Cand m-am intors, o prima reactie a fost de a ma ignora complet pentru a-mi arata ca e suparat. Dar i-a trecut repede. Cred ca nu e o tragedie daca plecati in concediu fara el. Mai ales pentru mami ar fi binevenita o mica vacanta (asa cum probabil ca e necesara si pentru voi ca si cuplu care intotdeauna are un pic de suferit cand trece bebe pe primul loc). Dar iti spun eu ca n-o sa stati la fel de linistiti ca atunci cand nu era un puiut care sa va astepte acasa. Orice decizie veti lua - concediu placut!