Bucurii de sept - oct 2006 (8)
Raspunsuri - Pagina 19
lullabay spune:
Multumesc Katia.. noi maine il vaccinam...da nu o sa las copilul sa urle de foame..pt ca sincer nu inteleg logica..nu e vaccin oral ca sa se inactiveze..e intramuscular...uf ce emotii am...
Mamica fericita de 
Stefan Andrei (09.09.2006)
Stefan Andrei
cri19 spune:
RALU am intrat si eu la pagina fetitei tale;asa de frumos ai scris acolo...e super ideea sa-i tii un jurnal.In timp atatea momente placute se uita,incat e minunat sa ai un loc unde sa te poti intoarce in timp.Din pacate eu sunt cam puturoasa la scris,insa tare mi-ar placea sa-i fac si eu puiul meu o astfel de paginuta.Poate cand o sa ai timp o sa-mi scrii si mie pe PM cum se face.I-am scris si un mesaj frumusetii tale.
Sa auzim numai de bine.
CRICRI mamica lui ANDREI ROBERTO-28.08.2006
http://community.webshots.com/album/555408571vGfwGn
_Ralu_ spune:
quote:
Originally posted by lullabay
Si al nostru tata e la meci..ce amuzanta ai fost katia cu televizorul cu alt scor!!
Am facut si eu cocktailul cu anason,chimen si fenicul si singurul lucru pe care l-am produs a fost......... multa transpiratie:))))...mai astept
Cine a facut vaccinul:intrebare-v-a fost recomandat sa nu hraniti copii 2 ore inainte si 2 ore dupa?daca da de ce?
vi s-a dat vreo explicatie?ca eu sincer nu inteleg ratiunea..
Mamica fericita de
noua ne-a zis ca nu-i nicio restrictie!
raluca
de 
alexia-maria(07.09.2006)pozishoarem-am facut maricica! si ma mai fac!
www.totsites.com/tot/alexia-maria" target="_blank">va invit sa ma cunoasteti!
www.totsites.com/tot/badutu" target="_blank">...mai am un copil...
_Ralu_ spune:
itzy si cri, va multumim pt mesaje! m-au emotionat! mai rar la mine asa ceva!
eu am avut treaba pana acum. m-a impulsionat lilina (parca), cu testul ei de inteligenta si am cautat de mi-am facut unu' adevarat! si-acu ne batem in teste de iq, eu si sotu'! eu-s mai tare ca el! hi hi hi! mie mi-a iesit 118 si lui 108!
raluca de alexia-maria(07.09.2006)pozishoare
m-am facut maricica! si ma mai fac!
www.totsites.com/tot/alexia-maria" target="_blank">va invit sa ma cunoasteti!
www.totsites.com/tot/badutu" target="_blank">...mai am un copil...
alinamoro spune:
quote:
Originally posted by lullabay
Cine a facut vaccinul:intrebare-v-a fost recomandat sa nu hraniti copii 2 ore inainte si 2 ore dupa?daca da de ce?
vi s-a dat vreo explicatie?ca eu sincer nu inteleg ratiunea..
Mamica fericita de
Daca ii face antipolio oral nu se da lapte 2 ore dupa, inainte ii poti da...parca ii scade eficienta...
Alina cu www.snugglepie.com/ezb/653339.png" target="_blank"> Adelina
(31.08.2006) & www.snugglepie.com/ezb/653351.png" target="_blank">Dragos 
(11.04.2002) poze 1, poze 2
_Ralu_ spune:
quote:
Originally posted by alina morostesquote:
Originally posted by lullabay
Cine a facut vaccinul:intrebare-v-a fost recomandat sa nu hraniti copii 2 ore inainte si 2 ore dupa?daca da de ce?
vi s-a dat vreo explicatie?ca eu sincer nu inteleg ratiunea..
Mamica fericita de
Daca ii face antipolio oral nu se da lapte 2 ore dupa, inainte ii poti da...parca ii scade eficienta...
a, da, scuze, nu am raspuns complet. noi n-am avut nicio restrictie dar am facut infanrix, deci, nimic pe gurita!
raluca
de alexia-maria(07.09.2006)pozishoarem-am facut maricica! si ma mai fac!
www.totsites.com/tot/alexia-maria" target="_blank">va invit sa ma cunoasteti!
www.totsites.com/tot/badutu" target="_blank">...mai am un copil...
MamiLili spune:
M-am mobilizat si-am compus azi toata ziua povestea lui Mathias, le rog pe cele pricepute s-o copieze si in link-ul despre nasteri de pe prima pagina. Am scris cam mult, cred c-am invins-o pe Katia la lungimea postarii.
Sanatate la mamici si bebici!
Lili, mami fericita a lui 
Mathias (17.10.2006)
Poze Mathias
MamiLili spune:
POVESTEA LUI MATHIAS
Privind in urma, pot spune ca totul a inceput in octombrie 2005. Eram in avion, ma intorceam din Brazilia, ma asteptau 14 ore de zbor de la Sao Paulo la Frankfurt. Tocmai ce paraseam coasta Americii de Sud si ne lansam in traversarea Atlanticului, ca a inceput “distractia”. Travesram des zone de turbulente, atat de des incat nu treceau 30-45 minute si capitanul aprindea din nou semnalul pentru prinderea centurilor de siguranta, iar uneori intervenea la microfon insistand sa nu ne plimbam prin avion ci sa stam cu centurile stranse bine. Avionul se zgaltaia destul de tare, iar colac peste pupaza compartimentul de bagaje de deasupra capului meu scotea un sunet sinistru de plastic gata sa se rupa. Aud si-acum semnalul sonor pentru legarea centurilor de siguranta, iar in clipele acelea era ca picatura chinezeasca, asa de des se repeta. Eram cumplit de stresata, ma vedeam ca un mic punct insignifiant deasupra imensitatii oceanului, ma gandeam ca n-avem unde ateriza de urgenta in caz de nevoie. Probabil ca toate gandurile astea negre care ma cuprinsesera se datorau si documentarelor “Dezastre in aer” de pe National Geographic, pe care le savuram de fiecare data. Si-atunci, ca orice om in situatii limita, m-am gandit la Cel de Sus si mi-am zis: “Doamne, daca scap de-aici si mi se-ntampla sa raman insarcinata, fac un copil”. Pe-atunci inca nu eram casatoriti, desi ne uneau 9 ani de iubire…practic de cand eram eu doar un copil de 15 ani.
Ianuarie 2006…eram in ziua cea mai fertila, stiam asta, dar tocmai atunci s-a intamplat sa nu ne protejam. Nu-i nimic, fug repede la farmacie sa-mi iau Postinor, sa nu care cumva sa se-ntample ceva neprevazut. Eu aveam alta viziune pentru viata mea, dar acum imi dau seama ca ideile mele de-atunci erau pur egoiste. Astfel, iau Postinorul ca la carte, pentru a doua pilula mi-am pus ceasul sa sune la fix 12 ore dupa prima, sa fiu eu sigura ca-i luata cand trebuie si-si face efectul. Dar acum imi dau seama ca Doamne-Doamne avea alte planuri pentru mine, si ,sincera sa fiu, mult mai bune.
Februarie 2006…asteptam sa-mi vina…am o usoara sangerare, cam dubioasa dupa parerea mea. Astept cateva zile sa vad daca se modifica ceva, apoi ma hotarasc sa-mi iau un test de sarcina. Cu inima stransa intru in baie sa-l fac, astept rezultatul, apare o liniuta (rasuflu usurata), apoi ma uit in continuare cum se coloreaza si-a doua liniuta. Am transpirat pe loc, am inceput sa tremur iar inima nu-si mai gasea ritmul normal. Ies din baie si-i spun omului pe care-l iubesc de-atatia ani “e pozitiv, ce ne facem?”. Eram atat de coplesita de emotii incat nu mai judecam limpede, mi-a luat minute bune sa ma linistesc si sa realizez situatia in care ma aflam. Sotul meu isi dorea de mult o familie, dar eu aveam numai gargauni in cap, vroiam sa calatoresc, sa vad lumea, nu ma vedeam trezindu-ma noaptea sa hranesc un bebelus, nu ma vedeam schimband pampersi, nu ma vedeam pregatind pachetel pentru gradinita sau facand nopti albe langa puiul care e bolnavior, nu ma consideram suficient de responsabila sa am o familie. Sotul imi zice:”decizia iti apartine, faci ce crezi ca-i mai bine pentru tine”. Dintr-o data mi-am amintit de promisiunea facuta lui DD cu cateva luni in urma, apoi mi-am zis ca faptul ca Postinorul n-a avut efect e tot mana Lui, copilul asta vrea sa vina pe lume. Pun mana pe telefon si sun la cabinetul Dr. Mihaela Grigore cu care colaboram de cativa ani, obtin programarea abia pe 1 martie.
1 martie 2006, vine ziua consultatiei, ma duc la cabinet si ard de nerabdare sa vad daca sunt intr-adevar insarcinata sau nu, undeva in adancul inimii parca inca speram ca testul de sarcina a fost o eroare. Mi se face ecografie si-atunci imi vad martisorul pentru prima data, era doar un punct mic cu o inimioara ce pulsa. Abia atunci am simtit ca am o mica viata in mine, m-am bucurat pentru prima data cu adevarat de vestea sarcinii. Dar masuratorile nu-s grozave, embrionul e prea mic si sarcina se poate opri in evolutie imi spune dr. Ma intreaba daca vreau sa fac tratament pentru mentinerea sarcinii. Fara sa ezit, spun ca vreau, doresc acest copil. Mi-a prescris medicatia si-am stabilit urmatoarea intalnire peste 2 saptamani, sa evaluam atunci situatia.
15 martie 2006…dupa doua saptamani de tratament iata ca vine iar ziua consultatiei. La ecograf se vede embrionul bine, sarcina nu mai e pusa in pericol, dimensiunile sunt conforme cu varsta gestationala. Abia asteptam sa dau vestea parintilor si prietenilor, trecuse aproape o luna de cand aflasem de existenta acestui bebe dar pastrasem secretul doar pentru noi doi.
31 martie 2006, o zi obisnuita, doar ca descopar ca sangerez cu sange rosu clar. Sun la cabinet si ma prezint de urgenta, doamna doctor ma ia inaintea celorlalti pacienti, ma consulta si nu descopera nimic in neregula, facem si o ecografie unde se constata ca bebe e ok. Plus de asta, la rugamintile mele, o rog sa se uite daca se vede sexul lui bebe si-mi spune “e baietel, dar nu 100%”. Aveam 10 saptamani si 6 zile de sarcina si aflasem deja sexul viitorului bebelus. M-a cuprins o fericire imensa cand am auzit ca bebele e ok si evolueaza normal…paradoxal, nu-i asa, in urma cu o luna inca mai speram sa nu fiu insarcinata iar acum ma ingrijora ideea pierderii sarcinii . Am iesit din cabinet plutind si nu mergand, eu care ma dusesem convinsa ca bebe s-a oprit din evolutie ieseam acum cu doua vesti bune, una ca sarcina evolueaza si cealalta ca bebe e baiat, asa cum isi dorise tati.
Urmatoarele luni au fost minunate, nu m-am confruntat cu greturi sau cu alte probleme specifice sarcinii, am calatorit la fel de mult ca inainte si nu m-am menajat in nici o privinta. Ma simteam foarte bine, imi placea cum imi crestea burtica, adoram clipele in care bebe misca.
Si vine ziua cea mare, 17 octombrie 2006. Dormeam si dintr-o data am simtit cum se scurge ceva cald sub mine. Ma ridic din pat si constat ca mi s-a rupt apa, era ora 2:20. Incep sa-mi tremure picioarele, stiam ce ma asteapta. Ma pregatesc de plecarea la spital, revizuiesc bagajul, intre timp se trezeste si sotul si pornim spre maternitate. Afara era ploios si umed, strazile pustii. Odata ajunsi la spital, ma ia in primire o asistenta si-o cheama pe doctorita de garda, ma consulta si zice ca-s rupte membranele dar nasterea nu s-a declansat inca, oricum trebuie sa ma internez. Pup sotul si sunt condusa la etajul 1, in sala de pretravaliu, unde “ma cazez”. Incepea sa-mi fie ciuda ca mi s-a rupt apa asa devreme, as fi vrut sa mai prind cateva ore de somn, ultimele pentru nu stiu cat timp de-acum inainte. Pe la ora 4 incep contractiile, foarte usoare. Pe la 7 vine doctorita de garda sa ne vada, ma intreaba cum sunt contractile si-i zic ca-s neregulate. Abia apoi imi da prin gand sa le cronometrez, erau de fapt la 5 minute dar atat de usoare incat nici nu le bagam in seama. Intre timp dr. Grigore fusese anuntata de venirea mea la spital, iar pe la 8:30-9 vine sa ma vada si sa ma consulte. Precizez acum ca travaliul meu n-a fost altceva decat un somn intens, interupt uneori de contractii sau de doctorita care, la fiecare vizita, ma trezea. Deci cum spuneam, ma consulta dr., dilatatie 2-3 pe la ora 9. Imediat ma duc jos sa iau de la sot restul de bagaj pe care mi-l adusese si-mi iau ramas bun de la el, tocmai pleca la Bucuresti datorita problemelor lui de sanatate. Spre marea lui bucurie a mers si la meciul cu Real Madrid din acea seara si uite-asa m-am ales si eu cu poze cu Beckham. Revenind la travaliul meu, acesta continua monoton, eu dormeam linistita. Pe la ora 11 vine iar dr. la mine sa vada ce fac, evident faceam nani, si-mi zice ca se intoarce in jumatate de ora sa ma vada. Fara sa exagerez, din clipa in care a iesit dumneaei pe usa s-a pornit “furtuna”: contractii din ce in ce mai dese si mai intense, care la inceput imi smulgeau un geamat la momentul de intensitate maxima, apoi ma faceau sa gem continuu pe parcursul lor. Tot asteptam sa vina dr. sa ma vada, ma uitam la ceas cum timpul trece si dumneaei nu apare. Inauntrul meu incepuse sa se dea o lupta cu rezistenta, in timpul contractiei imi spuneam: “daca intra dr. acum pe usa, in clipa asta o rog sa-mi faca cezariana”, iar dupa ce trecea contractia imi ziceam: “dar chiar asa-s de bleaga sa nu mai rezist un pic, doar nu-i asa de greu”. Doar aceste doua ganduri bantuiau prin mintea mea. Pe masura ce minutele se scurgeau, gemetele si tanguielile mele erau tot mai intense, iar o asistenta, auzindu-ma, ma cheama sa-mi verifice dilatatia. Ma duc fara chef, ma gandeam ca am ajuns pe la 4-5, cand o aud ca-mi spune: “ e blondut, hai ca nasti!”. “Cine, eu?”. Cred ca in viata mea n-am fost luata mai prin surprindere ca atunci. Efectiv nu ma asteptam ca in doar 4 ore sa ajung de la dilatatie 2-3 la cea maxima. Imediat s-a mobilizat tot personalul medical, dr. Grigore a fost anuntata si-a aparut in 5 minute, apoi mi s-a explicat ce trebuie sa fac ca sa-l imping pe bebe afara. La inceput nu m-am coordonat cum trebuia si-am pierdut cateva contractii, dar apoi mi-am adunat fortele si in cateva minute am simtit cea mai frumoasa senzatie din viata mea, am simtit cum l-am nascut, cum era cald si roz, mic si umed. M-a cuprins un sentiment de putere deplina in clipa aceea, nu-mi venea a crede ca reusisem eu sa fac una ca asta, sa aduc pe lume un copilas, imi venea sa zbor efectiv, vroiam sa strig de bucurie. L-am urmarit cu privirea in sala, nu l-am scapat din ochi o secunda. Era atat de mic, blondut, invelit in scutece sterile, cu o fetisoara angelica si trasaturi fine. Intr-o ora l-am alaptat prima data si atunci m-am indragostit ireversibil. Mathias, mami si tati te iubesc!
Coincidenta sau nu, mana lui Doamne-Doamne sau soarta insasi a facut ca la un an de la promisiunea facuta in octombrie 2005, pe 17 octombrie 2006, sa aduc pe lume copilasul meu iubit, cadoul meu neasteptat de la viata.
Sanatate la mamici si bebici!
Lili, mami fericita a lui Mathias (17.10.2006)
Poze Mathias
microbu spune:
Buna seara!
Va pup mult si va multumesc pt ganduri si SMS. Eloise , Ramomar , Gripo .
Suntem bine, chiar daca am trecut prin ceva furtuni. Revin cu detalii (in curand pe marile ecrane...
)
Sandra si gargarita
Ce mare am crescut !
lullabay spune:
Raluca,Alina multumesc de raspunsuri.
Noi tot infarixul il facem..med de familie inclusiv la asta ne-a spus de regula asta bizara...
Mamica fericita de Stefan Andrei (09.09.2006) Stefan Andrei