Viata privita dintr-un scaun cu rotile.

Raspunsuri - Pagina 9

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Buna Balaure,
Bine ai venit printre noi!
Imi place la nebunie semnatura ta si imi sugereaza ca esti un luptator.
Asa te si vrem: caine pana la moarte!!!
Dumnezeu sa-ti ajute!!!
Si nu uita, Dumnezeu face cu adevarat minuni...trebuie doar sa crezi!

Sa auzim de bine ;)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Balauru spune:

Merci pentru incurajari Giulia...Intr-adevar semnatura mea spune multe...In viata trebuie sa fii dispus sa musti din toti si toate pentru a nu fi tu muscat la randul tau...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns didi-anda spune:

buna DAN.
ti-am scris si la celalalt subiect.
am citit si paginile de-aici si-am vazut ca, dupa ce vii din CHINA si te faci bine, vrei sa mergi sa-i vizitezi pe cei cu care vorbesti pe acest forum.
te astept si pe la ARAD.
iti doresc multa sanatate si putere,sa mergi in CHINA si sa te faci bine.
multi pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Balauru spune:

am vazut ca ai postat si la celalalt subiect.dupa ce voi veni din China, daca totul merge bine, voi face un tur al tarii si cu siguranta voi ajunge si pe la Arad.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns doinabita spune:

Cate vise, cata putere, cata speranta...Doamne ajuta!

Redati-mi viata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns doinabita spune:

Viata lui Dan, pe timp de iarna,este in fata claculatorului, a televizorului.Chiar nu stiu ce va face saptamana care urmeaza...caci este anuntata de catre elecrica,toata saptamana viitoare ca nu vom avea curent electric intre orele 8 si 18, (se fac schimbari de cabluri la retea).Afara e destul de frig...Fara calculator...televizor...citeste dar la un moment dat se mai plictiseste, ar dori altceva...dar ...Cat de grea este aceasta viata!In scaun cu rotile!Of Doamne!

Redati-mi viata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Sa vedeti ce grea este viata atunci cand ai fost vazator si din culpa altora ai devenit nevazator, orb adica... tu vazand si stiind viata si apoi pentru totdeauna in bezna si ramanand cu cine stie ce in cap dar stiind ca nu vei mai vedea niciodata. Si toate acestea fara voia ta.
E grea viata pentru fiecare asa este...

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns doinabita spune:

Of , MARIUS,cate necazuri sunt pe lumea aceasta...cred ca este foarte greu sa ramai nevazator, mai ales cand este din vina altuia...sa traiesti in bezna, dupa ce ai vazut lumina, sa depinzi de altii, cand inainte te descurcai singur...Of Doamne , de ce atata durere?

Redati-mi viata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Balauru spune:

Marius, despre cine este vorba?un cunoscut?ce s-a intamplat? Cred ca e foarte trist!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns fairy_adina spune:

Bine ai venit pe forum!

Viata privita dintr-un scaun cu rotile este la fel ca cea privita si din pat, si de pe strada, in schimb viata TRAITA intr-un scaun cu rotile nu poate fi numita viata, decat daca , cel in cauza, asa cum faci tu invata sa lupte. Da sa lupte pentru fiecare litera de pe tastatura, sa lupte pentru fiecare centimetru pe care il parcurge, pentru fiecare strop de apa pe care il bea, pentru fiecare farama de iubire pe care o primeste. Nu e usor sa te "obisnuiesti" cu asta. Practic nu te poti obisnui, niciodata. Mereu in vise zbori, si cand te trezesti te simti crucificat. Adesea caruciorul ti se suie in spate de parca ar fi o cruce. Fiecare os te doare, fiecare bucatica de muschi pe care o folosesti ca sa compensezi neputinta. In permanenta ai un martor ,la cele mai intime momente ale vietii, esti descoperit in fata celor care se ocupa de tine, Ai trupul abandonat in bratele lor.

Am fost intr-un orfelinat pentru copii cu dizabilitati grave . Lor le lipsea si dragostea. Si in mirosul pestilential din camin, in nepasarea celor care ar fi trebuit sa ii ingrijeasca , unii fiind chiar legati de paturi, cu sangele inchegat pe fata de la loviturile pe care si le dadeau singuri, mai gaseau puterea sa intinda bratele catre noi, cersind dragoste... asa am crezut la inceput ... dar nu ei renuntasera la a mai cere, traiau pur si simplu pentru a oferi. Ofereau lumii imaginea ei reala din oglinda: neputincioasa , nedreapta, lipsita de mila si compasiune , desi prezenta si mascata in spatele limuzinelor de lux, a cinelor super romantice din restaurante, care nu adesea se ridica la cateva milioane bune de lei, sau la cumparaturile snoabe din marile magazine de lux.

Atunci intorcandu-ma acasa , in semn de solidaritate mi-am pus o banderola la ochi si m-am lasat oarba pentru o zi ca sa inteleg ... de unde au oamenii ca tine, ca ei, puterea de a mai zambi, puterea de a mai iubi, puterea de a mai da sfaturi. De unde?

Atunci in bezna banderolei mele de pe ochi, am inteles ca exista lumina .... Lumina de dincolo de lumina , Lumina Dragostei lui Dumnezeu.

Dumnezeu iti vorbeste in suferinta, Dumnezeu te scoate din ea. Daca acest drum trece prin China sau pe oriunde altundeva vei ajunge acolo oricat de " imposibil " ti se pare acum .

Cu drag, din tot sufletul iti doresc sa reusesti, deja ai reusit.

Adina

Mergi la inceput