nevasta de afacerist
Raspunsuri - Pagina 3
hanna10 spune:
Buna Rory, eu nu sunt exact in aceeasi situatie in sensul ca sotul meu nu e afacerist; insa are un job care implica cateodata ore foarte lungi si chiar lucreaza si noaptea sau pana foarte tarziu. Insa in viata fiecarui om trebuie sa existe o balanta si cu atat mai mult in viata de cuplu: el compenseaza orele lungi departe de mine prin a fi atent cu mine, a veni acasa cu zambetul pe buze mereu, a-mi face surprize; iar eu am grija de el, il sustin cand este stresat, etc. Nu trebuie nici unul nici altul sa astepte totul de la celalat fara a oferi ceva inapoi. Se pare ca sotul tau asta face si trebuie neaparat sa vorbesti cu el (poate undeva departe de casa si de afaceti) si sa ii explici exact ce simti. Insa ai grija sa ii spui cat de mult apreciezi ce face el pentru voi ca sa va fie bine material...altfel va crede ca nu mai poti de bine si nici nu e corect. Daca te iubeste cu adevarat, va intelege. Eu nu pot pricepe cum un om sta si vede ca perechea lui/ei plange si nu face nimic pentru asta. Daca iubesti pe cineva, lacrimile ei/lui trebuie sa insemne ceva si sa atinga o coarda sensibila.
In concluzie, comunicare, comunicare, comunicare...
Succes!!
ratusca79 spune:
Buna fetelor, pot spune ca sunt intr o situatie similara dar eu nu mi am dorit de la inceput sa aiba afacerea lui stiind ca asa se va intampla, nu va mai avea timp de noi, imi doresc sa reuseasca dar in acelasi timp am vayut in jurul meu si sunt si eu constienta ca putinul timp petrecut impreuna nu ii ajuta pe oamenii sa se apropie din contra si de asta imi era cel mai frica. El isi doreste sa isi extinda afacerea, ma gandesc ce va fi atunci? Eu nu cred ca bani sunt totul pe lumea asta, poti avea bani si sa fi nefericit si de fapt sa nu ai nimic, ai bani, ai siguranta financiara, dar de fapt nu ai nimic, sufletul iti e pustiu. Cateodata ma gandesc ca sunt ciudata, lumea fuge dupa bani si eu imi doresc un trai decent si totusi doresc mai mult sa am parte de dragoste.
cristina1974 spune:
La mine e un pic altfel.Noi amandoi suntem implicati pana peste cap in treburi. Avem doua companii,si muncim de ne sar capacele,cot la cot. Avem baby-sitter pentru copil, si pentru viitorul, care tre' sa apara,insa mie, una, imi surade. Eu am fost asa toata viata mea, super activa,nu suport sa stau acasa, cu treburi casnice si sa-mi astept barbatul sa vina frant acasa. Noi cand cadem,cadem amandoi ,rupti de oboseala, si-o luam de la capat. Si e bine. Ne intelegem perfect, ne permitem tot ce vrem, fetita noastra are parte de o educatie foarte buna, la scoala,asa ca nu am de ce sa ma plang, in general. Mai greu e acum, ca trebuie sa nasc in vreo doua saptamani,si nu mai pot "zbura"asa, ca inainte, ca nu ma pot misca, pur si simplu,dar trece si asta. Imi voi relua activitatea cat de repede posibil, mi-e dor de viata agitata de dinainte,mi-e dor de satisfactiile pe care mi le dadea viata nebuna, nebuna ,contra timp,pe care o aveam.
37+,Iasmina Timeea si bebe Georgia Helia
cristina
serendipindity spune:
Subiectul asta imi da fiori reci pe sira spinarii... Am avut si eu un logodnic, genul de om insurat cu munca, obsedat de confortul material. Intr-un final, ne-am despartit... iar una dintre cauze a fost absenta lui de acasa.
Rory, daca tu simti ca sotul tau te iubeste, fii alaturi de el, fii eleganta, fii bine dispusa, vesela, sa ai mereu o vorba buna pentru el. Cum spunea cineva mai sus, nu uita sa-l inurajezi. Nici macar daca iti spune ca nu are chef de nimik sa nu intri in panica. Eu asta am facut, si am pierdut totul... Numai ca la mine situatia a fost mult mai complicata. Noi aveam un bebe de doua luni jumatate cand ne-am despartit si ne confruntam cu o multime de probleme: lipsa unei locuinte, atitudinea lui foarte rece, banuielile mele cum ca s-ar fi indragostit de o colega se serviciu... nu mai are rost sa insir aici toate cauzele, faptele au ramas de domeniul trecutul, iar acum suportam consecintele.
carol spune:
Cristina, cand amandoi sotii sunt implicati in afaceri, cei care sufera sunt copiii. Ei va vor simti lipsa si dragostea cel mai mult. Pregatiti de pe acum un plan de relaxare, ca altfel pierdeti comunicarea cu ei, si-i rau de tot.
MaryP spune:
Eu zic sa facem un club aici! 
Maria si 
RAZVAN MIHAI – puiul meu drag
“Normal înseamnă să te îmbraci în haine pe care le-ai cumpărat pentru lucru, să conduci prin aglomeratie într-o masină pe care încă o plătesti, astfel încât să ajungi la un serviciu de care ai nevoie pentru a plăti hainele, masina si casa pe care o lasi goală toată ziua ca să-ti permiti să trăiesti în ea.”(Ellen Goodman)
Ramona J spune:
Treaba asta cu munca la nesfirsit e ok daca nu nemultumeste pe ceilalti membri din familie.
Sotul meu cred ca simtea si el nevoia de schimbare dar nu ar fi facut nimic in sensul asta.
Acum munceste oricum peste 8 ore pe zi dar nu 15-16! Avem citeva ore pe care le petrecem in familie in fiecare dupa-masa. Chiar am avut de facut un curcan (din margele, nasturi, ce ne-a trecut noua prin cap...) pentru fiul meu (clasa intii). Un proiect de familie. Ma gindeam ca pina recent ar fi fost imposibil sa gasim timp sa participam cu totii. Ne-a luat vreo trei dupa-amieze sa finalizam "lucrarea" si am fost tare fericita ca am petrecut timpul asta impreuna.
Astea sint lucrurile care conteaza cel mai mult pentru mine. Fiul meu s-a obisnuit acum sa vada ca sintem mai mult timp acasa. Dar in primele luni ii citeam bucuria in priviri, parca nu ii venea sa creada.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
cristina1974 spune:
Stiu, Carol,si ma gandesc deja la asta,sa facem niste schimbari. Iasmina e deja marisoara,are patru ani, are nevoie si de noi.Norocul nostru este ca merge la gradinita intr-un mediu foarte sanatos, de unde nu ia influente negative.Copiii provin din familii foarte bune,insa de la anul merge la scoala, si trebuie sa ii acordam mai mult timp.O luam cu noi peste tot, pe unde mergem,ma refer la vacante,insa cred ca in scurt timp nu va mai fi deajuns.Aici oamenii nu-si lasa copiii sa se joace nesupravegheati,pe afara,din cauza ca sunt tot felul de ciudati,si te poti trezi ca nu mai ai copilul ,pur si simplu,asa ca mereu e cineva cu ochii pe ea,insa, totusi, stiu ca trebuie sa acordam mai multa atentie aspectului asta. Faza e ca nu poti avea totul, absolut totul,in acelasi timp,insa o sa gasim ceva de facut sa marim timpul pe care il petrecem cu ea.37+, Iasmina Timeea si bebe Georgia helia
cristina
silvana.ady spune:
quote:
Originally posted by Lemoni
Sincer ma uit in jurul meu si sunt si" fericiti "care au serviciul 9-5 dar la ce ii ajuta ca de multe ori au mai putina comunicare ca mine sau se cerata mereu sau sotul sta numai la computer din clipa cand ajunge acasa deci nici asta nu este fericire.
Lemoni, nici nu stii cita dreptate iti dau.
In orice relatie (intre soti sau parinti - copii) ceea ce conteaza este calitatea si nu cantitatea.
Sivi - mami de doua printzese
Shirly (12.09.1999)
& Danielle (27.03.2003) Poze mai vechi si mai noi
rory76 spune:
Uite Cristina1974, ceea ce ai tu acum vreau si eu. Adica fiecare cu afacerea lui, dar impreuna. Nu separat. Sa ne intalnim seara, sa ne impartasim ce am trait peste zi, sa ne sfatuim, sa mergem in calatorii impreuna. Cel mai teama mi-e de singuratatea in doi, si eu asta simt ca traiesc acum. Am avut si o faza cu gelozia, normal, avand si angajate femei, si bucati din alea de 20 de ani...mi-a mai trecut, nu de tot, dar mi-a trecut partial. Asa ca ma regasesc in toate raspunsurile voastre.
"Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"