Unde gresesc?

Desi particip foarte rar la discutiile de aici, citesc subiectele de pe forum zilnic. Cele mai multe mi se par foarte interesante si aportul/suportul vostru este intr-adevar de ajutor. Sint o mama singura de mai bine de jumatate de an, dupa ce am exersat singuratatea in cuplu vreo 2 ani. Am un baiat Radu care implineste 6 ani peste o luna. Relatia mea cu el din ultima vreme nu-mi place deloc si sint sigura ca este im principal vina mea. Este un copil foarte inteligent stie deja sa scrie si sa citeasca asa ca pt virsta asta, stie de fapt f multe lucruri pt care n-am facut eforturi speciale si totul i se datoreaza lui, intii, fiindca este foarte curios si mie, pe urma, ca am comunicat sincer si i-am explicat si i-am raspuns la fiecare solicitare a lui. De ceva vreme nu ma asculta deloc.Il rog sa faca liniste ca vorbesc la telefon si intentionat nu face. In plus face tot felul de comentarii menite parca sa vada cit rezist. Comentariile sint la limita intre seriozitate si obraznicie cu expresii dintr-un serial idiot de desene la care se uita (si in care totul este tratat ca o confruntare). Am dat ex. cu vorbitul la tel fiindca este cel mai recent dar sint si altele si destul de des. Ideea este ca face pe dos decit cum e bine(stie f bine regulile). Si la gradinita face uneori asa.De ex invata foarte repede cintecelele si atunci cind trebuie sa cinte cu ceilalti, inlocuieste cuvintele intetionat ca ceilalti copii sa se amuze. Este un mod de a atrage atentia asupra lui sau o fi doar prosteala de plictiseala, ca le cinta zilnic. Altfel la ce teme au de facut acolo se incadreaza, termina primul, se concentreaza. Uneori se grabeste si face mai urit ca sa aiba timp mai mult sa se joace. Ma omoara lipsa asta a lui de seriozitate, acasa si la gradi.Sint sigura ca si eu gresesc, dar nu vad exact unde. Eu sint o persoana mai exigenta si sint constienta ca pot crea presiuni prin asteptarile pe care le am de la cei din jur. O fi asta? Pe de alta parte, in putinul timp pe care-l am la dispozitie, ne jucam, mergem in parc, la teatru,etc. Voi ce parere aveti?

Miki

P.S. Pt fiecare exces de obraznicie si neseriozitate primeste pedeapsa, nu mai sta la calculator (o ora pe zi, atit are voie) sau la desene in ziua cu pricina.

ENYA spune:

quote:

---

Initial creeata de Miki8

Desi particip foarte rar la discutiile de aici, citesc subiectele de pe forum zilnic. Cele mai multe mi se par foarte interesante si aportul/suportul vostru este intr-adevar de ajutor. Sint o mama singura de mai bine de jumatate de an, dupa ce am exersat singuratatea in cuplu vreo 2 ani. Am un baiat Radu care implineste 6 ani peste o luna. Relatia mea cu el din ultima vreme nu-mi place deloc si sint sigura ca este im principal vina mea. Este un copil foarte inteligent stie deja sa scrie si sa citeasca asa ca pt virsta asta, stie de fapt f multe lucruri pt care n-am facut eforturi speciale si totul i se datoreaza lui, intii, fiindca este foarte curios si mie, pe urma, ca am comunicat sincer si i-am explicat si i-am raspuns la fiecare solicitare a lui. De ceva vreme nu ma asculta deloc.Il rog sa faca liniste ca vorbesc la telefon si intentionat nu face. In plus face tot felul de comentarii menite parca sa vada cit rezist. Comentariile sint la limita intre seriozitate si obraznicie cu expresii dintr-un serial idiot de desene la care se uita (si in care totul este tratat ca o confruntare). Am dat ex. cu vorbitul la tel fiindca este cel mai recent dar sint si altele si destul de des. Ideea este ca face pe dos decit cum e bine(stie f bine regulile). Si la gradinita face uneori asa.De ex invata foarte repede cintecelele si atunci cind trebuie sa cinte cu ceilalti, inlocuieste cuvintele intetionat ca ceilalti copii sa se amuze. Este un mod de a atrage atentia asupra lui sau o fi doar prosteala de plictiseala, ca le cinta zilnic. Altfel la ce teme au de facut acolo se incadreaza, termina primul, se concentreaza. Uneori se grabeste si face mai urit ca sa aiba timp mai mult sa se joace. Ma omoara lipsa asta a lui de seriozitate, acasa si la gradi.Sint sigura ca si eu gresesc, dar nu vad exact unde. Eu sint o persoana mai exigenta si sint constienta ca pot crea presiuni prin asteptarile pe care le am de la cei din jur. O fi asta? Pe de alta parte, in putinul timp pe care-l am la dispozitie, ne jucam, mergem in parc, la teatru,etc. Voi ce parere aveti?

Miki

P.S. Pt fiecare exces de obraznicie si neseriozitate primeste pedeapsa, nu mai sta la calculator (o ora pe zi, atit are voie) sau la desene in ziua cu pricina.

---

Miki, am inteles ca-i sanctionezi comportamentul negativ, prin pedepsele pe care le primeste...Oare nu cumva ai tendinta sa te concentrezi doar pe comportamentul lui negativ, uitand, sau omitand sa incurajezi / lauzi / recompensezi si lucrurile pozitive ?

Poate ca n-ar fi o idee rea sa incerci ca, si acolo unde consideri tu ca are un comportament deficitar, sa-l faci sa coopereze utilizand tot metoda recompensei (care nu trebuie sa fie neaparat sau numai materiala, ci si timp de calitate petrecut cu Radu , de ex. vizionarea unui film / teatru, impreuna, etc.).

Amalia si Vladi ( 6 ani si 3 luni )

voinea spune:

Nu am experienta unui copil de varsta lui dar imi dau cu parerea: copilul se razvrateste pentru cituatia in care se afla adica cu un singur parinte. Se simte in nesiguranta si prin acest comportament el cauta atentie din partea ta (probabil, trebuie sa subplinesti si pe tata). Sanctioneaza comportamentul lui negativ, evident, dar fara sa exagerezi. Asa cum il sanctionezi pentru prostioare tot la fel sa il lauzi pentru lucruri bune. Impozibil sa nu faca si ceva bun.

Pupaceste-l, iubeste-l asigura-l de toata dragostea ta si suportul pe care il poti asigura. tonul calm conteaza foarte mult (stii tu, tonul face muzica) si explicatii multe (nu e nevoie sa faci prostioare, tu esti iubirea mea dintotdeauna, dar parca mai drag imi esti cand esti cuminte, si stii ca sunt tot timpul langa tine) Repet: are nevoie de siguranta

ca sanctiune, la copilul meu merge: ""tu esti bebe? sa iti dau suzeta si biberon, te pun in carucior si mergi la grupa mica. - Grupa mica? nuuu, acolo merg bebelusii"" O poti adapta la situatia ta

Adina si dragalasii ei

Miki8 spune:

Va multumesc mult pentru raspunsuri.Cred ca aveti dreptate. Eu il laud de fiecare data cind face lucruri bune. Nu prea reausesc sa fiu calma si imi dau seama ca pt el poate fi un motiv de nesiguranta in plus. Ma straduiesc, imi impun sa-mi pastrez calmul. Deja in weekendul asta am fost foarte calma si am acordat atentie numai aspectelor pozitive din comportamentul lui. E drept ca cele negative n-au depasit stadiul de mici prostioare, dar le-am ignorat.M-sm tot gindit prin ce gen de activitati as putea sublima energia usor negativa a lui nascuta din frustrarea de a-ei vedea parintii separat.

multumesc inca o data,
Miki8

roxanal spune:

Miki, fetita mea are cam aceesi varsta si recunosc comportamentul descris.La noi este un fel de protest ptr. aparitia unei surioare, desi o iubeste, insa este si geloasa pe ea.La tine intervine divortul.Nu stiu ce ai discutat cu el despre divort si despre disparitia tatalui din viata voastra.POate si acolo este o problema.Oricum, faptul ca discuti cu el este foarte important, dar poate ar trebui sa-ti revizuiesti atitudinea privind presiunile sdi cerintele ptr. el, are totusi doar 6 ani.Si eu aveam multe cerinte, insa pe urma mi-am dat seama ca exagerez, pana la urma, o sa tot fie sub presiune toata viata.Succes!

Roxana Lilea,mama de 2 ori :)

anaisanais spune:

Buna ziua, ma bag si eu in seama, ca, de ,la politica si la fotbal ne pricepem toti!

Si eu sunt posesoare de baiat, e adevarat, mai mic, dar recunosc unele manifestari.
Miki 8, as vrea sa te intreb cam cat timp iti petreci cu el, avand in vedere ca trece prin schimbari dramatice ale vietii cotidiene? Cred ca si tu reactionezi destul de ''absolutist''in privinta lui Radu; este un copil care are nevoie de atentie, pentru care lumea s-a cam schimbat, prin absenta unui parinte din cuplu, si care vrea sa fie luat in seama.... nu cred ca este un lucru rau ca are un spirit ludic dezvoltat... cred ca este rau ca noi parintii suntem tentati sa le fixam copiilor stachetele prea sus..... incearca sa mai cobori un pic stacheta cerintelor tale si poate si lucrurile se vor mai schimba...
parerea mea!