Copilul folosit ca si armã de manipulare...
Raspunsuri - Pagina 4
Emirac40 spune:
[quote]Originally posted by miau-miau
Dar asta dupa ce o determina sa il ierte pentru ce dumnezeu i-o fi facut si sa-l accepte ca tata al copilului. Pai cine naiba credeti ca a hranit, spalat, ingrijit copilul pina acum. Ca el sa aibe acces la copil trebuie sa imbuneze mama.
Nu va dati seama ce tragedie ar fi pentru copil ca tata sa il vada pe ascuns si el sa inceapa sa-si urasca si mama pe deasupra, sau sa nu stie ciu sa-i dea dreptate.
miau-miau...uite cum sta treaba...femeia aceasta mi-a facut un copil ca sa ma agate de barbat, ea avea 36 eu 37...NU prea eram copii nici unul nici altul si nici n-am avut o relatie lunga sau deosebita mai inainte cu ea...iar copilul l-am iubit inca nenascut gandindu-ma ca in viitor vom fi impreuna toti 3, dar din pacate EA m-a dat afara din casa pentru simplul motiv ca doream sa fim doar noi,NU si mama ei.Care mama a murit dupa 3 ani...si de-atunci trai nenica...procese...scene...barfe...adica hai sa ti-o spun pe romaneste:
Toti avem sansa noastra in viata...i-ai dat cu piciorul..atunci PA.Daca nu constientizezi la maturitate ceea ce ai,pai atunci cand?Trebuia sa ma criogenez 3 ani ca sa pot trai cu ea?
Hai sa-ti spun ce cred eu:
Pur si simplu a descoperit ca fiul meu prefera sa stea la mine...nu vroia sa se intoarca la ea, de unde l-am luat uneori bolnav si neingrijit,si sa nu fiu rau,chiar si nemancat...nu asta este ideea topic-ului...cu toate astea i-am spus copilului ca mama lui este cea mai,si cea mai,iar cu ea dupa ultima discutie ,purtata in tocul usii ei saptamana trecuta(n-a vrut sa discutam la ea in casa)m-au apucat junghiurile la inima...pai atunci unde ajungem: Ea ma ingroapa cu zile iar eu sa stau cu mainile in san?
Hai sa fim seriosi...
Oricum multumesc tuturor celor ce-au avut rabdare sa citeasca problemele discutate aici,adevarul este c-am gasit unele idei extrem de interesante si o sa incerc sa le pun in practica...
Pana una alta maine am dreptul comform hotararii judecatoresti sa-mi vad copilul, care poate sta cu mine de la ora 10 (sambata)pana duminica la ora 18.
Aceasta este ideea :
DE 4 luni nu-mi mai permite acest lucru ba mai mult am descoperit ca-l indobitoceste ....cam dur dar asta este...
andacos spune:
Eu abia acum am vazut subiectul,asa ca am sa incep cu "La multi ani",sa creasca mare ,sanatos si destept!
Eu sunt asa un pic off-topic pot spune.Si eu sunt despartita de tatal copilului,de mult chiar foarte mult timp,copilul avea 3 ani cind a plecat acum are aproape 11.In tot acest interval de timp,NICIODATA dar niciodata nu l-am vorbit de rau in fata copilului.Chiar daca ma doare ca nu s-a implicat niciodata in cresterea si educatia lui,nici financiar,nici moral,desi a fost un copil pe care pot spune ca el si l-a dorit mai mult la momentul respectiv.Suna odata la 4-5 luni,vorbeste 2-3 min. si atit.Si chiar si aceste telefoane sunt date sub "presiunea" mamei lui,cu care eu am si in momentul actual o relatie foarte buna.
Deci eu nu pot intelege genul asta de femei(imi cer scuze daca jignesc pe cineva),care lupta cu inversunare si chiar ura ,pentru a sabota relatia copil-tata.Eu merg pe principiul ca ,indiferent ce-i spui tu,mai devreme sau mai tirziu daca el vrea va stabili un contact cu tatal-natural.Si atunci pe unde "scoti camasa" tu ca mama,cind ti se vor pune o serie de intrebari.
Eu zic ca fiecare dintre noi suntem datori sa ne cunoastem "radacinile".Si singuri sa decidem daca vrem sau nu sa avem de-a face cu ele.
Oricum,pe tine Emirac,te felicit in incercarea ta de a-ti face o relatie cu fiul tau!
Dana
ellej spune:
E clar de unde vine animozitatea mamei, din faptul ca voia sa te "prinda" si tu ai lasat-o (pe drept poate, insa in mod sigur ei i se pare ca pe nedrept). Trebuie sa intelegem ca tu esti o partida si acum ea sa-si muste mainile ca l-a lasat pe dumnezeu de picior?
Chestia cu "mi-a facut un copil ca sa ma agate" e cam aiurea, l-ati facut impreuna nu crezi? Nu reusesc sa inteleg acest mod de a gandi al barbatilor; pai bine frate, daca nu voiai plod nu puteai sa te protejezi? Adica voi n-aveti nici o grija, doar femeia trebuie sa aiba, dar când ramane gravida atunci vreti neaparat sa aveti ceva de spus, nu?
Scuze ca sunt off topic, dar am auzit textul asta de la mai multi barbati si mi se pare extrem de egoist, cu care-si "panseaza" constiinta rapid.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
Luna1 spune:
quote:
Originally posted by ellej
Chestia cu "mi-a facut un copil ca sa ma agate" e cam aiurea, l-ati facut impreuna nu crezi? Nu reusesc sa inteleg acest mod de a gandi al barbatilor; pai bine frate, daca nu voiai plod nu puteai sa te protejezi? Adica voi n-aveti nici o grija, doar femeia trebuie sa aiba, dar gand ramane gravida atunci vreti neaparat sa aveti ceva de spus, nu?
Scuze ca sunt off topic, dar am auzit textul asta de la mai multi barbati si mi se pare extrem de egoist, cu care-si "panseaza" constiinta rapid.
Subscriu. Barbati s-a inventat prezervativul!!! Contraceptia nu este doar responsabilitatea femeii. Eu m-as simti extraordinar daca as fi barbat si o femeie ar dori sa aiba copilul MEU. In jungla si egoismul in care traim e de mirare ca femeile inca doresc copii. Barbatul meu cand i-am spus ca doresc copilul nostru mi-a spus ca se simte onorat ca l-am ales pe el in acest scop. Nu s-a exprimat atat de formal binenteles. Asa ca incercati sa cautati alte scuze cand parasiti caci cea cu "a dorit sa ma agate" nu mai este valabila.
Singurele victime in aceste situatii sunt de fapt copiii. Parintii sunt in egala masura vinovati ca nu au stiut sa faca familia sa mearga. Nu exista unul mai vinovat decat celalalt.
Mi se rupe sufletul de acest pui mic care nu intelege ce se intampla si este implicat de parinti in vendetele lor. Pacat...
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
Emirac40 spune:
[quote]Originally posted by Luna1
[quote]Originally posted by ellej
Singurele victime in aceste situatii sunt de fapt copiii. Parintii sunt in egala masura vinovati ca nu au stiut sa faca familia sa mearga. Nu exista unul mai vinovat decat celalalt.
Mi se rupe sufletul de acest pui mic care nu intelege ce se intampla si este implicat de parinti (mama)in vendeta ei. Pacat...
Din pacate aici ai perfecta dreptate....si deoarece cred ca am deranjat un cuibusor de feministe ce-si rezolva problemele doar cu prezervativul (nu se gandesc ,de exemplu , ca persoana despre care s-a facut vorbire aici avea montat sterilet) pe care l-a scos fara sa-si anunte partenerul , ca vorba aceea ,ce conteaza el, o sa-i faci un copil si-o sa te ia sigur, casa ai, masina ai, directoare esti (spusele mamei), o sa ma retrag nu inainte de-a va spune ca astazi (la fel ca si in ultimele 4 luni)mamica respectiva NU a respectat ceea ce s-a angajat in fata instantei, nepermitand-ui copilului sa petreaca putinul timp liber si cu tatal lui....dupa un sfert de ora de batut la usa am renuntat...nu de alta dar este in stare sa-i spuna celui mic:
Auzi la usa este BAU-Bau
de tatic....
marcellinna spune:
Mi-ar fi placut sa nu mai aud de santaje din astea in care sunt folositi copiii ca arma.
O sa va povestesc ceva din viata mea.
Unul dintre acesti copii am fost si eu.Aveam ce-i drept 10 ani cand s-au despartit ai mei .Au incercat si ei sa ma foloseasca pe rand ca arma unul impotriva celuilalt dar data fiind poate varsta mea nu prea le-a mers jocul.
Tin minte ca tata o vorbea mereu de rau pe mama si mama facea la fel.Reactia mea a fost mereu sa le dau replica "nu-i adevarat" la fiecare dintre ei si m-am ales prea des cu reactii urate din partea lor.
In plus ma puneau pe post de spion sa le dau raportul "unde ati fost,cu cine ati fost,ce si-a cumparat nou" si alte de-astea.
In fine in cele din urma am ajuns sa nu mai fiu fiica niciunuia dintre ei,mi se parea ca li se parea ca sunt o "greseala sau gresit facuta" din cauza ca eram refractara la ideea de a-i ajuta sa-si faca rau unul altuia prin intermediul meu.Am stat 4 ani cu mama si 4 ani cu tata dupa divortul lor.
In timpul asta ei s-au recasatorit si am avut placerea sa cunosc sotul mamei mele si sotia tatalui meu impreuna cu familiile lor.
As putea sa va povestesc o gramada despre ce persoane de milioane sunt.
Si-au venit pe lume si fratii mei (fetita mamei mele + baiatul si o fetita ai tatalui meu).
Noi ne intelegem foarte bine toti fratii DARRR asta pt ca am fost suficient de insistenta cu amandoi parintii mei si nu i-am lasat sa-si faca jocul.
Mama-mi spunea "aia nu sunt fratii tai" ,pana in momentul in care a nascut si ea .Luand-o in brate pe surioara mea (fiica mamei mele)si laudandu-o cat e de frumoasa si cat imi e de draga mama m-a intrebat daca o iubesc.
I-am raspuns ca o iubesc mai mult decat isi poate imagina dar sa nu uite niciodata ca durerea ce ar simti-o daca eu i-as spune "nu e sora mea",eu am simtit-o de fiecare data cand ea imi spunea ca nu sunt fratii mei copiii tatalui meu.
Tata la fel.Cand am hotarat eu ca e timpul sa stau cu mama,ma tot apostrofa tata cand mergeam in vizita la el"de ce-ai venit? ce vrei?"
Nici poveste sa vrea el sa vina sa ma viziteze.Eu mergeam in vizita la el sa-mi vad fratii si pe sotia lui .Femeia aia m-a inteles mai bine decat amandoi parintii mei la un loc si pt mine a fost si va ramane mereu o persoana speciala.
Tata incepuse sa ma vorbeasca de rau fratilor mei care erau la varsta la care inca le poti "spala creierul" si i-am zis tatei ca n-o sa-i permit sa faca asa ceva.Fratii mei trebuie sa ma cunosca asa cum sunt, sa stie ca exist,ca-i iubesc.
Eu n-am ales intre parintii mei,pur si simplu am pendulat de la unul la altul demonstrandu-le cat de mult ii iubesc si ca le respect decizia de a nu sta impreuna.Dar nu le-am permis sa ma foloseasca pe post de arma sau scut.
Am suferit mult din cauza ca ei nu ma intelegeau.Au inteles doar acum.Fratii mei sunt mari si in ciuda faptului ca avem mama/tata diferiti suntem frati ce se inteleg foarte bine.Am ajuns si zilele in care parintii mei sunt incantati de " franele" ce oarecand eu le-am pus.Sotia tatalui meu si mama mea se saluta pe strada,fratii mei TOTI se intrunesc la unele ocazii si eu sunt fericita ca lucrurile stau asa.
Mi-a fost foarte greu sa ma lupt cu parintii mei,m-au durut interminabilele lor reprosuri legate de "apararea" pe care eu o manifestam pe rand pt fiecare si as fi vrut la vremea aceea sa fi fost cineva care sa le explice ca nu e bine ce-mi fac.
As fi vrut sa fi existat pe vremea aceea persoane cu minte deschisa, sa fi existat asistentii sociali la care sunt sigura ca eu copil de 10-11 ani (chiar daca nu ma credeti, am facut lucrusri si mai si )as fi apelat la un moment dat ca sa ma ajute ,sa le explice parintilor mei ca eu nu sunt arma lor.
Poate nu ma credeti dar chiar copil fiind as fi apelat la asistentii sociali sa-mi puna la punct parintii.
Incercasem un soi de tentativa de acest gen cerand ajutorul unei profesoare dar,cred ca nu alesesem persoana potrivita din pacate.
Emirac, nu renunta la copilul tau.E o lupta ce dureaza nu putin.Dar merita efortul.
Copilul tau e inca mic, nu poate si nu stie sa-i spuna nu mamei sale.
Daca nu reusesti tu singur sa o convingi ca atitudinea ei e daunatoare pt toti si in primul rand pt copil, incearca sa cauti persoane care i-ar putea deschide ochii fara sa se simta amenintata.
ellej spune:
quote:
Originally posted by Emirac40
[quote]Originally posted by Luna1
[quote]Originally posted by ellej
Singurele victime in aceste situatii sunt de fapt copiii. Parintii sunt in egala masura vinovati ca nu au stiut sa faca familia sa mearga. Nu exista unul mai vinovat decat celalalt.
Mi se rupe sufletul de acest pui mic care nu intelege ce se intampla si este implicat de parinti (mama)in vendeta ei. Pacat...
Din pacate aici ai perfecta dreptate....si deoarece cred ca am deranjat un cuibusor de feministe ce-si rezolva problemele doar cu prezervativul (nu se gandesc ,de exemplu , ca persoana despre care s-a facut vorbire aici avea montat sterilet) pe care l-a scos fara sa-si anunte partenerul , ca vorba aceea ,ce conteaza el, o sa-i faci un copil si-o sa te ia sigur, casa ai, masina ai, directoare esti (spusele mamei), o sa ma retrag nu inainte de-a va spune ca astazi (la fel ca si in ultimele 4 luni)mamica respectiva NU a respectat ceea ce s-a angajat in fata instantei, nepermitand-ui copilului sa petreaca putinul timp liber si cu tatal lui....dupa un sfert de ora de batut la usa am renuntat...nu de alta dar este in stare sa-i spuna celui mic:
Auzi la usa este BAU-Bau
O membra a clubului feministelor te anunta ca daca ai incredere ca o femeie pe care abia o cunosti (dupa spusele tale) se protejeaza importiva unei sarcini nedorite, inseamna ca esti destul de naiv (desi la varsta ta exista un sinonim mai potrivit pentru naivitate)si asta nu te absolva de responsabilitate, daca asta sperai sa auzi.
Emirac40 spune:
inseamna ca esti destul de naiv (desi la varsta ta exista un sinonim mai potrivit pentru naivitate)
Oricum,se pare ca dupa varsta inocentei,nimeni nu merita o a doua sansa...cat despre polemica in care vrei sa ma atragi in calitate de feminista...nu-mi pasa.
In schimb ma intereseaza ce se intampla cu copilul meu...si despre problemele acestea am discutat aici...restul sunt legaturile intamplatoare ale vietii care asa dupa cum probabil ai observat,uneori sunt intortocheate
...
Cristina_C spune:
Sa nu uitam ca nici o metoda contraceptiva nu protejeaza 100%. Deci se putea intampla si cu sterilet, si cu pilule, si cu prezervativ, si cu ce-o mai fi.
Totusi, asa ceva nu se face (sa renunti la protectie fara sa anunti partenerul).
Oricum, putin mai conteaza asta acum, ideea e, Emirac40, sa perseverezi si sa fii o prezenta constanta in viata baietelului. Sa nu te lasi intimidat de atitudinea ostila a mamei lui rarind vizitele, de exemplu. Cred ca la fosta e ceva de moment, pana se obisnuieste cu ideea ca ti-ai refacut viata... poate intre timp si-o reface si ea pe a ei, si-o sa vada lucrurile altfel. Eu cred ca baietelul te iubeste, numai ca acum e bulversat. Timpul o sa le rezolve pe toate, o sa vezi.
Iti doresc numai bine!
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...
ellej spune:
quote:
Originally posted by Emirac40
inseamna ca esti destul de naiv (desi la varsta ta exista un sinonim mai potrivit pentru naivitate)
Oricum,se pare ca dupa varsta inocentei,nimeni nu merita o a doua sansa...cat despre polemica in care vrei sa ma atragi in calitate de feminista...nu-mi pasa.
In schimb ma intereseaza ce se intampla cu copilul meu...si despre problemele acestea am discutat aici...restul sunt legaturile intamplatoare ale vietii care asa dupa cum probabil ai observat,uneori sunt intortocheate
Scuza-mi inversunarea, nu e generata de o intamplare personala intrucat eu, desi l-am pisat pe barbata-miu sa facem bebe (si in final a a acceptat, desi ii era teama de experientele parintilor lui) niciodata nu l-as fi pus in fata faptului implinit. Chiar casatoriti fiind, consider ca e injositor sa mi se reproseze vreodata "mi l-ai bagat de gat". Dar aud prea des in jurul meu aceasta scuza a barbatilor si ma agaseaza, o consider nedreapta.Polemica inchisa
E clar ca nu trebuie sa renunti la copil. Metode? N-o poti... sa nu zic santaja, ci strange cu usa sa respecte decizia tribunalului?