Diferenta prea mare de ani ?
Raspunsuri - Pagina 2
Flower spune:
Eu cred ca atata timp cat sunt apropiatzi ca si conceptzii de viatza , adica nu exista conflictul ala intre generatzii intalnit mai ales intre copii si parintzi , tot din cauza diferentzei de varsta , atunci totul ar trebui sa fie OK. Daca insa pe ea o deranjeaza chestia asta sau ii pasa de gura lumii , cred ca ar trebui sa se intrebe serios daca il iubeste...Sper sa reuseasca sa ia hotararea cea mai buna pentru amandoi !
Karla spune:
Intre noi sunt 15 ani diferenta si pot sa spun ca avem o casnicie buna. Si acum suntem indragostiti unul de celalalt chiar daca ne certam uneori ingrozitor. Nu pot sa dau sfaturi in privinta casatoriei dar pot sa-ti spun ca am trecut prin momente dificile. In primul rand am avut parte de rautate din partea oamenilor, am avut parte de discutii in familiile din care proveneam (parintii lui nici acum nu ma vor), oamenii cu mentalitati invechite s-au purtat in consecinta..Am avut si probleme la serviciu pentru ca inainte lucram impreuna intr-o universitate....
Probabil se vor integra greu intr-un grup (intr-un grup de varsta ei sau de varsta lui?).
Daca aceasta dragoste va rezista si pe langa ea va fi armonie, respect si intelegere pasul trebuie facut. Singura problema care ar trebui discutata este: doresc amandoi copii sau nu?
De obicei barbatii doresc la inceput copii dar apoi sunt radicali in aceasta privinta. Eu am un copil dar toata viata voi tanjii si dupa al doilea. Sotul meu nu mai doreste un copil si il inteleg uneori.
Eu le doresc sa reuseasca si mai doresc sa nu se lase influentati de nimeni....
Concluzie: toate problemele trebuie discutate inainte de casatorie.
petruta spune:
Cum adica, o deranjeaza ? Dar, cind se intilneste cu el, ies impreuna nu o deranjeaza ? Asta inseamna ca a trecut de acest impediment. Parerea mea!
Petruta & bb Mihai
isabela spune:
Intre mine si sotul meu este o diferenta de 17 ani. Pe mine nu m-a deranjat niciodata aceasta diferenta.El a fost cel care mi-a cerut sa ma gandesc bine daca il vreau cu adevarat. Mi-a spus sa ma gandesc ca peste 10 ani eu voi avea 45 ani iar el 60 si un pic. Si la noi a vorbit lumera, s-a uitat destul de ciudat la noi, cand pe strada fiind mergeam tinandu-ne de mana, iar acum de multe ori lumea il numeste bunicul fiicei mele si nu tatal ei. Au fost si persoane care l-au intrebat daca el chiar crede ca o femeie tanara poate sta "doar" cu un barbat mai in varsta. Asa ca ,gura lumii,sloboda.Si desi si el si eu avem copiii din casnicia anterioara tot ne mai dorim unul. Iar uneori parca si-l doreste el mai mult decat mine.
Prietena ta ar trebui sa se gandeasca daca isi doreste cu adevarat sa fie impreuna cu el, daca peste cativa ani, ea nu-si va dori alt barbat,daca exista comunicare intre ei.
Nu pot spune ca intre noi nu exista discutii, ca avem pareri contrarii, ca uneori nu ne certam.
Nati spune:
Isabela are mare dreptate,intre mine si sotul sunt 23 de ani diferenta,ea trebuie sa isi vada viata alaturi de el si peste 10-15 ani de acum inainte,sa nu plece urechea la vorbele rele care vor urma din partea oamenilor.Ea trebuie sa-l iubeasca mult sa faca pasul acesta,rabdare,respect si multa intelegere de ambele parti.
Eu ii doresc sa i-a o decizie inteleapta si sa fie fericita indiferent de hotararea luata.
Sa auzim numai de bine!
Haida
Maadi spune:
Nu cred ca varsta este o piedica intre doi oameni care se iubesc si se inteleg bine. Nasa mamei mele este cu 17 ani mai mare decat sotul ei. Au o fata de seama mea si o casnicie foarte reusita.
Dragoste sa fie!
Maadi
Veronicai spune:
Unde dragoste nu e, nimic nu e!!
Si daca este tinerel si nu exista intelegere, dragoste si liniste in familie ce ai facut??
Cum te ajuta lumea barfitoare atunci?
Atata timp cat exista armonie nu cred ca are importanta ca el (ea) este mai mare. Iubirea adevarata poate muta si muntii din loc.
Si de altfel sa fim realiste, gura lumii nu astupa decat pamantul. Atata timp cat lumea vorbeste despre noi inseamna ca existam si se mai gandeste cineva la noi
Dumnezeu sa fie alaturi de voi.
IULIA
Karla spune:
Aveti dreptate dar este usor sa vorbesti. Eu am trecut prin "barfa lumii" si te asigur ca sunt un om echilibrat, cu picioarele pe pamant dar perioada aia am suferit ingrozitor (am slabit 10 kg), am trecut prin depresii si credeam ca nu mai ies din starea in care eram.
Nu poti sa-mi spui ca nu te afecteaza macar putin ironiile mai ales cand vin din partea colegilor de serviciu, rudelor, socrilor, etc.
Si ma rog, eu am reusit sa depasesc situatia iar acum (dupa 8 ani) suntem fericiti iar cand ne certam rau ne aducem aminte prin cate am trecut ca sa fim impreuna.
Karla spune:
Da, eu care sunt o superoptimista trebuie sa vad partea buna a lucrurilor. Acum am pus pe mine 17 kg. Oare pentru ca mi-e bine?