Ajutati-ma cu o parere, va rog!

Buna ziua fetelor! eu de obicei intram la "asteptand un ingeras..." dar azi am avut o cearta atat de urata cu sotul mu incat nu stiu daca mai vreau sa mai intru vreodata pe forum-ul acela. Pe bune ma enervat atat de tare incat imi vine sa ii cer divortul.
Sa vedeti totul a inceput practic de duminica, de ziua lui, cand am avut invitatii totiprietenii nostri, frati parinti etc. Ideea e ca fratele meu s-a cam imbatat si s-a dat putin in spectacol. Asta nu ar fi problema cea mare, ideea e ca de la discutia pe tema asta am ajuns la alte reprosuri mai vechi. Eu inaintea lui am avut un prieten vreo 4 ani cu care am ramas insarcinata dar nu am putut pastra copilul pt. ca nu eram pregatiti etc, l-am cunoscut pe sotul meu, am ramas si cu el insarcinata dar...la fel nu am pastrat sarcina(noi nu eram casatoriti inca, in fine acum imi dau seama ca nu era un motiv pt. care sa renunt la sarcina dar...regeretele sunt tardive acum) ideea e ca am degenerat intr-o alta cearta legata de trecut si viitor, ca el nu vrea sa faca spermograma ca cica din cauza mea nu am putea avea copii, ca eu sunt de via ca am facut chiuretaj cu primul prieten si alte reprosuri de genul asta, ca nu stiu ce faceam eu cu ex-ul si multe alte prostii. El e cam prost de gura stiti ...si ma gandesc daca Doamne fereste nu vom putea avea copii si ar fi din cauza mea ce o sa se intample??daca el acum imi reproseaza cand inca nu am vazut negru pe alb care ar fi cauza de infertilitate, dar mai tarziu?? ma gandesc ca ne-am spus niste lucruri atat de uarate acum, la nervi ca nu stiu daca o sa putem trece peste ele. eu una i situatia in care sunt acum imi vine sa merg sa semnez divortul (si nu avem decat 1 an de la nunta si 5 de cand suntem impreuna).
Ajutati-ma! ce sa fac! cum sa trec peste faza asta???

mami2 spune:

Buna dimineata, fetelor. Relatia mea cu sotul e aceeasi, ba mai mult azi dimineata a constatat ca mai aveam putini bani pana la salariu si mi-a reprosat ca am cheltuit eu ultimii bani ca m-am dus la dr. sa vad ce se intampla de nu putem face un bebe, ca as fi putut sa mai astept pana la salariu, ca isi au si astea rolul lor. Nici nu m-am mai obosit sa ii explic ca si controalele astea se fac intr-o anumita zi a lunii si altele, si nu as fi putut sa astept pana saptamana viitoare cand luam salariul. Au fost dati cand am cheltuit ultimii bani pe haine sau mergand la un film sau alte chestii care, oricum, nu aveau importanta unui control la medic. de duminica de cand este tensiunea asta intre noi, nu mai dorm, nu mai mananc...nu stiu ce sa mai fac, parca deodata s-a daramat totul, sperante, vise, planuri. Nu mai am nici o tragere de inima sa mai lupt pentru bebe (suna urat dar asta simt).

Aamu spune:

quote:

---

Initial creeata de mami2

ca el nu vrea sa faca spermograma ca cica din cauza mea nu am putea avea copii, ca eu sunt de via ca am facut chiuretaj cu primul prieten si alte reprosuri de genul asta

---

Buna dimineata!
De ce nu aminteste si de chiuretajul pe care l-ati facut impreuna daca tot are chef de reprosuri? E responsabilitatea amindurora dupa parerea mea.
E adevarat ca nu trebuia sa le faci(chiuretajele) dar a fost, nu poti schimba nimic acum din trecut.
Dar nu din cauza a ceea ce ai facut atunci nu ramai insarcinata. Adica eu, asta iarna am facut chiuretaj la 3 luni pentru ca se oprise in evolutie. Ar insemna ca nu mai pot sa am copii? Doctorii m-au asigurat ca nu are nici o legatura.
Si daca Doamne fereste nu puteti avea copii si e din cauza ta, decit sa auzi asta tot timpul (cind tu oricum suferi enorm) mai bine il lasi.
Insa vad ca nu-l intereseaza prea tare problema daca-ti reproseaza ca ai cheltuit banii la doctor.

marius spune:

Poate ce am sa scriu nu va fi ceea ce doresti sa auzi DAR:
Parerea mea este ca inainte de toate TU si SOTUL TAU trebuie sa va lamuriti foarte clar DACA si CE vreti unul de la altul. Sa va puneti pe tapet TOATE problemele, toate intrebarile toate neclaritatile, toate doleantele. Chiar daca pare amuzant le puteti scrie pe o hartie:
Eu asta asta asta.... si asta
Tu asta asta asta ... si asta.

Luati frunos hartia impreuna si vedeti DACA si Ce puteti sa faceti fiecare ca acele "asta asta si asta" sa nu mai existe pe acea foaie.

DACA ati ajuns sa le rezolvati amandoi si sunteti convinsi ca nu mai exista un "asta si asta" abia din acea clipa se poate discuta de un copil. Pentru simplul motiv ca un copil nu este un pantof pe care sa il poti pune undeva pe un raft intr=o debara.

Despre copil.
Exista posibilitatea de a fi probleme in ambele parti. Dar inainte de asta lamuriti-va cu celelalte probleme. Puneti odata un punct acelora inchideti discutiile sterile si abia apoi mergeti mai departe.
E foarte important si sa transati odata pentru totdeauna problemele voastre de dinainte. Nu sa refuzati discutia lor ci sa o lamuriti amandoi si sa o concluzionati. Din acea clipa incolo aveti un punct rezolvat ori favorabil ori nefavorabil. DAR TREBUIE sa va faceti ordine in relatia voastra. Direct. Un copil nu rezolva problemele ci in general le amplifica sau le schimba. Partea dramatica insa dupa mine este ca acel copil sau acei copii sunt ai amandorora, ei nu stiu si nu vor dori sa stie NIMIC si NICIODATA de problemele parintilor lor. De aceea este RESPONSABILITATEA si gestuol de MATURITATE a fiecaruia dintre voi sa nu permiteti sa loviti chiar si fara voie in copii.
Am sa te intreb in final desi as fi preferat sa VA intreb:
Daca eu as fi copilul vostru nenascut inca si daca VOI ati sti ca ACUM nu e ordine intre VOI intrebarea este:
"Mama si tata, acum inca voi va certati. Maine daca eu voi fi alaturi de voi ce veti face?
Va veti certa in continuare si ma veti trage si pe mine in jos fara voia mea, sau nu va veti certa si vom merge mai departe impreuna?"

Ce mi-ati raspunde?


Cu respect pentru amandoi,

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro

petaluda spune:

in primul rand eu te sfatuiesc sa te linistesti, sa incerci sa ai mintea cat mai limpede, apoi sa il iei frumos de manuta si sa va asezati sa discutati. tu explicai lui de ce a trebuit sa te duci la medic, ca sa nu fie nentelegeri si lucruri nespuse, apoi intreaba-l pe el ce s-ar intampla daca din cauza ta nu ati putea face copii, dar daca ar fi din cauza lui. si incearca sa lamuresti tot ce te nelinisteste.


incearca doar sa fie o discutie calma, sa nu ajungeti la cuvinte grele spuse la nervi, pe care le veti regreta mai tarziu.

Alynutza spune:

Marius, stiu ca la barbati nu se dau flori, dar totusi meriti o , pentru felul in care gandesti.

Mami2, Marius are perfecta dreptate, in primul rand trebuie sa lamuriti relatia dintre voi, abia apoi, daca totul se va aseza favorabil e momentul sa te gandesti la copii. Incercati sa discutati ca doi adulti responsabili, vedeti daca va mai iubiti, daca va mai doriti relatia asta si daca raspunsul este da, vedeti ce puteti face pentru a o salva. Vedeti ce nu va place la celalalt, ce puteti schimba, ce compromisuri sunteti dispusi sa faceti (pt ca inevitabil o casnicie impune si anumite compromisuri). Cea mai naspa arma sunt cuvintele care ranesc, si nu se uita, raman acolo, de aceea incercati sa discutati cu calm, fara jigniri.
Un copil are cea mai mare nevoie de o familie echilibrata. Copilul nu are nimic de-a face cu certurile dintre parinti (si ii admir pe socrii mei, pentru ca daca au avut de impartit ceva unul cu altul nu si-au bagat copiii la mijloc, spre deosebire de parintii mei).

Sper sa va rezolvati probleme si sa aveti si copilul dorit.

Elise spune:

mami2,

din experienta iti spun ca subiectul asta, al fertilitatii/infertilitatii, este unul dintre cele mai spinoase si mai greu de gestionat...
Noi era cit pe ce sa ne despartim din cauza asta - de ce? Pentru ca nu puteam sa acceptam situatia.
Si nici ca am fi noi de vina.
Si cat balantza a fost la mine, a mai fost cum a mai fost, dar cind a aflat ca el e infertil s-a accentual toata drama. Pentru ca, undeva, in mintea lui, avea legatura cu masculinitatea si cu cit e de barbat. Si, pentru un barbat tipic, asta e unul din subiectele care dor cel mai tare.
Si inca incerc, dupa un an, sa fac tot posibilul sa trecem peste.

In concluzie, eu as zice sa nu minimalizezi - nu e vb. de "daca acum face asa" - acum face asa pentru ca e intr-adevar o situatie dramatica.
Nu toti au puterea sa te pupe pe frunte si sa te linisteasca atunci cind ei sint facuti praf. Ii admir pe cei care o fac. Dar sint rari.
Daca vrei unul din asta, lasa-l balta si cauta altul.
Daca nu, incearca sa-l linistesti, si nu-i face reprosuri.

Iar faptul ca noi sintem sexul slab e eronat spus.
In fata adevaratelor probleme, in cele mai multe familii, ei sint sexul slab.


Elise

olim spune:

Marius , pacat ca au mai ramas putini barbati care gandesc normal.
Mami 2 eu cred ca un copil este un pas important intr-o relatie, care trebuie sa fie foarte bine consolidata, fara fisuri, mai ales in semenea momente.Poate sotul tau si-a simtit atins orgoliu de "barbat adevarat" cu spusele fratelui tau, dar sa nu uite ca ai facut un avort de cand esti cu el, asa ca nu poate da vina pe nimeni.Eu cred ca ar trebui sa porti o discutie serioasa cu el, si sa nu te mai framanti singura, ca nu ajungi departe, ba chiar nu iti face bine deloc.
Eu cred ca nu merita sa te gandesti la divort, mai ales ca la nervi fiecare facem reprosuri de care ne pare rau apoi.Cred ca trebuie sa discuti deschis cu el si o sa vezi ca totul va fii bine.
Multa bafta.
O seara frumoasa tuturor

Nadia1976 spune:

Pai explica-i frumos ca dupa primul avort (ala cu fostul) erai ok; dovada-ai mai ramas o data gravi, cu el... dupa avortul CU EL (sotul) se pare ca au aparut probleme... asa ca decat sa dea vina pe altii, mai bine sa faceti un set de analize sa vedeti care-i baiul.




"Faptul ca ai un pian nu te face pianist, dar nasterea unui copil sigur te va face parinte."

"Fereste-te de a da sfaturi. Problema e prea grea si raspunderea prea mare."
Titu Maiorescu.


http://ca.pg.photos.yahoo.com/ph/vreausatevad/album?.dir=/7f73re2

Delia21 spune:

Mami2,sa-ti zic cum a fost la noi.Inainte sa vina bebe.....anul 2005 a fost unul de pomina,nu am plans in toata viata la un loc cat am plans in acel an.Nu erau reprosuri,dar....avea el fel de fel de bazaconii in cap,mi le zicea mie si eu....reactionam aiurea,adica de exemplu imi zicea cu mare regret ca el nu a fost niciodata cu o asiatica si......cam asta era regretul vietii lui,motiv pentru care eu am plans o saptamana ca o proasta,zau.Dar.....de cand a venit bebe,nu mai avem discutii deasta ca sa treaca timpul,avem lucruri importante de vorbit ,de bebe,ce a mai facut,de ce mai are nevoie,de planuri de sfarsit de saptamana,unde,cum,si....nu mai exista certuri din nimic.In cazul meu,al nostru poate chiar asta era ce ne lipsea,un copil ca sa ne tina ocupati caci se pare ca aveam prea mult timp liber de vorbea el toate tampenile.A treut si suntem la un alt capitol acum si sunt tare incantata sa vad ca-l preocupa fiu-su mai mult decat orice,si nu vine acasa o data cu mana goala,in sensul ca tot timpul cumpara ceva pentru cel mic sau pentru mine.si pe mine cu totul altfel ma trateaza,il vad mai responsabil.Asa ca....lasa timpul sa treaca si sa se calmeze apele,si....nu mai pune toate vorbele la suflet,chiar asa.Sa vina bebe!