Meterialismul - boala grea!
Raspunsuri - Pagina 2
ancasoare spune:
Eu cred ca problema este legata in principal, asa cum ai spus si tu, de faptul ca nu iti da ceea ce ai nevoie de la ea, vezi "cana cu apa"... sa fie receptiva la tine si la nevoile tale, sa nu te mai foloseasca in "razboiul" cu fostul sotul si tatal tau si nu in ultimul rand sa te accepte asa cum esti, sa accepte ca nu vrei sa ceri bani, etc.
Solutie nu stiu sa dau, probabil ca pt linistea tuturor ar trebui sa o minti, dar se pare ca acest lucru iti consuma tie resursele de energie.
Bad Dobby!
cristiama spune:
Ai putea incerca ceva la genul tehnicii de froging (a baga in ceata)
- Cere-i bani lui taicatu.
- Tata nu este dator sa ma ajute cu bani.
- Ba da ca are si sa va dea voua, chiar daca acum nu ai nevoie.
- Parintii nu sunt datori sa-si ajute copii cu bani.
- E taicatu si trebuie sa-ti de bani mai ales ca are o gramada.
- Iti inteleg parerea dar tata nu trebuie sa ma ajute cu bani.
Cred ca daca o tii tot asa, si nu intrii in nici un fel de argumente cu ea, la genul
- Mama dar nu avem nevoie. la care ea vine cu previzibilul
- Sigur ca de bani ai nevoie oricand.
Ci doar ii spui parerea ta clar si de cate ori e nevoie, la un moment dat o sa o lasi fara replica.
Clover spune:
Mickyyy, e bine ca macar il ai pe tatl tau pe care sa te bazezi. Ea nu cere bani de la tatal tau pentru tine, banii aceia ii percepe de fapt ca fiind ai ei. Deci nu e nimic pentru copil(tu) de fapt. Nu vrea sa-i scape nimic printre degete si sa stranga cat mai mult, sa controleze cat mai mult. Asta a fost si cu apartamentul, unde e de-a dreptul absurd ca nu iti recunoaste dreptul la jumatatea ta.
Mama ta pare genul care oricat va avea, tot va fi nemultumita. Daca nu o poti minti ca primesti bani de la tatal tau nu ai alta solutie decat sa o dai de gard cu gratie cum sugera si cineva inaintea mea. Singura chestie cu care raman de acord e cu cadourile pentru fete. E mult prea important ca ele sa isi aminteasca de mamaie ca fiind iubitoare. Esti sigura ca daca ii ceri tu sa vina la Bucuresti nu vine, macar pentru o perioada scurta? Daca sufera de depresie, sigur ar ajuta-o sa stea cu cele mici.
You asked me if I'm happy. This is a difficult question. The problem with happiness is that you don't know when you have it. You remember it. Ask me in another ten years. Maybe I'll be able to answer.
nelia spune:
Mickyyy, sfatul meu este sa nu o minti ca iti da bani tatal tau, pentru ca va ramine doar minciuna ta. Mama ta va gasi foarte repede altceva cu care sa inlocuiasca discutiile de pina acum, pentru ca e obisnuita sa fie nemultumita, indiferent daca are sau nu motive. E clar ca are o problema cu banii, e clar ca nu l-a iertat pe tatal tau si e la fel de clar ca nu e deloc multumita ca el cistiga in continuare bine, ca traieste bine si fara ea, ca tu ai o relatie buna cu el, in loc sa ii dai dreptate in tot ce spune ea despre el, sa fii de partea ei. Dar e mama ta si nu ai cum sa o mai schimbi. Ea nu isi da seama ca sufera, nu isi da seama ca e zgircita, nu-si da seama ca iti face rau, nu isi da seama de nimic. Are doar citeva idei fixe, bine inradacinate in minte si atit! Daca ar fi ocupata, poate ca ar mai uita de ele, dar avind atita timp liber isi da apa la moara singura. Cit despre apartament si ipoteca... nu cred ca poti sa o aduci la zi cu asta, adica sa o pui sa inteleaga cum functioneaza societatea din Romania de astazi, nu din cea de ieri. Si frica ei de a inchiria apartamentul, de a accepta ipoteca spune multe despre incapacitatea ei de a trai astazi. Si eu zic ca tocmai pentru ca a avut acasa de toate, ii place sa aiba si acum sau ii e frica ca ar putea sa nu aiba daca nu stringe. Chestia cu strinsul e boala populara, cred ca vine din educatie, mama mea imi spune mereu lucrul asta si nu a strins un ban in viata ei (si soacra-mea, dar ea macar a mai si strins din cind in cind). In concluzie, accept-o asa cum e, esti mama si stii acum ce inseamna sa porti in pintec un copil, sa-l nasti, sa-l cresti, sa tremuri pentru el... nu prea ai ce sa-i faci. Dar zi ca ea si fa ca tine! Adica eu as proceda asa: sa-9 ceri lui taica-tu bani. Bine, mama am sa-i cer. Sa-ti dea bani, ca are. Da, mama, stiu ca are si o sa-i cer cind ma mai intilnesc cu el. Apoi as vorbi cu tata si l-as intreba daca se supara daca ii spun mamei ca am cerut bani si nu mi-a dat. Tatal tau va intelege, ca doar o stie. Si urmatoarea discutie as deschide-o eu: mama, ai avut dreptate ca tata e zgircit. La citi bani are, i-am cerut o suma infima si mi-a spus ca nu are acum, dar imi da saptamina viitoare. Ii dai apa la moara, o linistesti un pic, apoi o mai duci cu zaharelul ca nu ai nevoie, apoi ca ti-e teama sa-i ceri, ca daca te refuza... Si pina la urma ii spui ca, de fapt, nu mai ai nevoie de nici un ban, ca ai hotarit cu sotul tau ca e mai bine sa va descurcati singuri, sa va dovediti voua ca sinteti in stare sa stai pe picioarele voastre, fara ajutorul nimanui. Si daca nu se potoleste, faceti un pact, discutati orice, dar nu despre bani si tata. Asa am facut eu cu mama mea legat de casatorie. Dupa ce am facut 25 de ani, toate discutiile noastre erau pe tema casatoriei mele, care nu mai venea. Si ma lua cind cu binisorul, ca e bine sa ai un sprijin, cind cu santajul sentimental ca vrea sa tina pe genunchi nepoti de la mine inainte de a muri etc. Am suportat vreo doi ani, apoi am dus-o cu zaharelul, ca am un prieten (aveam), ca sint in perioada de incercari (nici prin cap nu-mi trecea mie, lui nici atit, eram atit de fericiti ca numai de casatorie ne ardea noua), ca nu-l aduc acasa ca daca nu va fi el, ce fac, vin cu tot Bucurestiul acasa... si tot asa. Pina intr-o seara, cind mai in gluma, mai in serios, i-am spus ca m-am plictisit sa tot vorbim despe ceva care nu stiu daca si cind se va intimpla, ca ma oboseste si imi taie orice chef de conversatie, ca stiu ca e ingrijorata, si eu sint (nu eram, mie imi era bine asa si nici nu ma gindeam sa ma marit), dar ca nu depinde de mine, ca ce ti-e scris, in frunte ti-e pus, ca ce e al meu e pus deoparte... practic vorbele indragite de ea, dar puse intr-un alt context. Si, ca o joaca, am zis hhai sa facem un tirg: tu nu vorbesti de casatorie, eu ma straduiesc mai mult sa gasesc un baiat ca sa ma marit si sa intru si eu in rind cu lumea. Aveam 27 si eu m-am maritat la 32!!! Dar de fiecare data cind ne intilneam sau vorbeam la telefon si incerca sa aduca vorba, titziam la ea si gata. Acum ridem de chestia asta, dar atunci chiar devenise o problema, era ca o hartuire. De aceea spun ca trebuie sa o iei incetisor, sa o pregatesti, sa o indoctrinezi si apoi i-o tai cu armele ei. Eu am devenit foarte toleranta cu parintii, mai ales cu mamele, de cind sint mama. Si ma induioseaza si ma intristeaza, ii vad ca pe niste copii, cu capricii si cu fitze, care ne fac noua acum zile fripte, asa cum le-am facut noi lor cind eram pitici.
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
giul spune:
Dintr-o intamplare ti-am urmarit postarile si la subiectul despre lipsa de comunicare,eu cred ,nu vreau sa te supar,ca s-au adunat toate pe capul tau si tinzi sa dai prea mare importanta unor lucruri care sunt mai simple si care pot fi rezolvate .Discutiile cu sotul care sunt obositoare pentru ca se termina mai incalcite ,copii cu varsta si problemele lor,tu cu dorinta de a multumi pe toata lumea si de a-ti gasi linistea si mama ta care nu intelege ca ai nevoie de ajutor.Cum am facut eu poate nu e bine ,n-am mai intrebat nimic si n-am mai provocat despicarea firului in 4 ,m-am mutat in camera cu fata ,am vorbit cat mai rar cu mama la telefon,mi-am vazut de serviciu unde ma simteam bine.Poate ne-am instrainat pentru o perioada ,dar eu mi-am regasit linistea si odata cu trecerea timpului ne-a mai venit mintea la cap sau au inceput lucrurile sa se descalceasca singure.Daca te-am suparat,imi cer scuze.
Mickyyy spune:
nelia, ai mare dreptate in tot ceea ce spui. Asa e, " Ea nu isi da seama ca sufera, nu isi da seama ca e zgircita, nu-si da seama ca iti face rau, nu isi da seama de nimic. Are doar citeva idei fixe, bine inradacinate in minte si atit!".
Problema e ca eu ma inteleg bine cu tata, si ea stie asta, si o doare, mai ales ca ea nu pricepe de ce mi-e mie asa de drag tata in conditiile in care nu-mi da bani!
Asta-i marea problema, cum s-o fac sa inteleaga ca in viata sunt lucruri mult mai importante decat banii, ca fericirea nu se masoara in mii de euro sau nu stiu cate zerouri dupa prima cifra in cont. Cum s-o fac sa inteleaga ca a ajuns la varsta la care ar trebui sa se bucure de nepoti, sa vada partea plina a paharului, nu sa traiasca in trecut. Ala oricum nu-l mai poate schimba, in schimb mai are ani buni inainte de care se poate bucura.
E singura, pentru ca ea a ales sa fie asa, a facut tot posibilul sa ma indeparteze de ea, singura ei incercare de-a ma tine aproape a fost sa ma santajeze financiar. Nu vrea sau nu poate pricepe ca o iubesc pentru ca e mama mea, si ca nu astept bani de la ea, ci cu totul si cu totul altceva. Cum s-o fac sa priceapa asta, cum s-o aduc cu picioarele pe pamant?
Din pacate sfaturile care le-am primit pana acum le-am incercat si eu, intr-un mod sau altul si n-au dat rezultate. Nu mai stiu ce sa fac....oricum o dau tot prost iese.
Dupa pensionare mama s-a mutat la tara, e un loc unde mi-ar place sa pot merge in week-end cu fetele, aer curat, loc de joaca, animale. Mai nou (anul trecut) ne-am agitat sa avem si conditii pentru ele acolo, eu si cu barbata-meu am investit o gramada de bani (banii nostrii) in CASA EI - am amenajat baia si bucataria cu tot ce-nseamna apa curenta, gresie, faianta, instalatii santiare, etc, am aranjat una din camerele de la etaj, am cumparat si ceva mobila, tocmai ca sa avem un loc unde sa evadam la sfarsit de saptamana, fiind si aproape de Bucuresti, la 80km pe autostrada. Ma rog, pe langa carcotelile de rigoare (ca ea vrea gresie maro, nu neagra, ca ei nu-i trebuie buda-n casa si nici apa calda ca consuma curent, etc) a ajuns in nici 2 luni dupa ce-am terminat ce aveam de facut acolo sa ne faca sa ne simtim nedoriti. Stiu ca in sinea ei n-a vrut sa faca asta, dar atat de bine i-au iesit toate. Nu spun ca atunci cand aranjam pe acolo si ne agitam cu toate nu facea decat sa se planga (ba ca trebuie sa faca mancare la oamenii care muncesc, ba ca i-au rascolit toata curtea- ca au sapat oamenii sa traga canalizare, ma rog, fosa septica, ba ca aia, ba ca ailalta). Bani n-a pus aproape deloc, sau ma rog, ceva de genul noi am bagat peste o suta de milioane iar ea vreo 4-5. Noi n-am vrut nici un ban inapoi din toata investitia, am vrut doar sa ne facem un loc unde sa mergem si sa ne simtim bine, da' de unde.....Ultima data cand am fost si am dormit acolo a fost de craciunil trecut. Si de atunci am mai trecut de 3 ori pe acolo, pe fuga. tocmai din cauza atitudinii, decat sa merg si sa ma cert in continuu cu ea, mai bine stau acasa si nu ma doare capul.
Nu-mi pare rau pentru ce am facut acolo, imi pare rau doar ca nu vrea sa priceapa. Ca are cateva idei fixe si atat. Nu trece mai departe de ele.
Hai ca iar m-am lungit o gramada......
Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: 
Malina Ioana (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">31.03.2004) Daria Maria (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58164" target="_blank">22.06.2005)
RaluD spune:
Incearca sa porti o CONVERSATIE cu ea. Daca incepe cu fazele ei, nu-i raspunde la provocari.
Problema voastra e mai adanca de atat.
Sa nu te superi pe mine, te rog 
, dar poate si tu ii semeni putin, ai tendinta de a fi "nemultumita" de viata ta si de a te framanta excesiv.
Prin conversatie, vreau sa spun asta: pune-o sa se uite in ochii tai si spune-i franc ce te-a nemultumit la ea, fara suparare. Multa lume o da cotita si nu spune ce are de fapt pe suflet, ni se pare o virtute asta. Atunci cum sa stie interlocutorul ce simti de fapt? Nu poate ghici.
Spune-i ce simti! "Nu sunt o moneda de schimb sau un mijloc de pedepsire a lui tata si voi raspunde negativ DE FIECARE DATA la incercarea de a ma folosi ca atare", "nu sunt si NU VOI FI de partea nimanui", "te iubesc si intotdeauna o sa te iubesc, esti mama mea", "m-a durut foarte tare faptul ca nu ai acceptat sa ne ajuti, puteai sa o faci fara nici un efort", "copilul meu nu are nevoie inca sa primeasca bani drept cadou, cumpara-i jucarii, daca ii mai dai bani nu ii voi accepta", "nu vreau sa ma indepartez de tine, te rog ajuta-ma, apropierea trebuie sa vina din ambele parti", "te plangi ca nu vin, dar cand vin ma faci sa ma simt o intrusa - de aceea te evit!", "NU mai sunt un copil, discuta cu mine de pe pozitii egale", "nu imi mai tine socoteala la bani, nici eu nu ti-o voi tine tie" etc etc.
Si foarte important: "Nu-ti fie teama, atunci cand vei avea nevoie, vei gasi un sprijin in mine". Asta trebuie repetata pana ii intra in cap.
Altminteri, Mickyyy, cu tot respectul, dar cred ca pur si simplu e zgarcita si acrita, saraca...
Poate reusesti sa o trezesti, sper din tot sufletul...
Sunt unii oameni care reactioneaza bine daca te impui in fata lor. Chiar si cei aparent puternici. Daca mama ta nu te simte suficient de ferma, te considera tot copilas. Si ea are nevoie de o prezenta ferma in viata ei!
Acelasi principiu se aplica si oamenilor care devin habotnici la batranete. Au nevoie de mana blanda, dar FERMA, a lui Dumnezeu, care sa le indrume pasii si alaturi de care sa se simta protejati.
Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina
Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
www.point.ro/andrei/" target="_blank">http://www.point.ro/andrei/
simali spune:
mickyyy. Si atunci cand esti copil dar si atunci cand esti adult esti victima sigura si nevinovata a parintilor divoratati. Sunt foarte putini oamenii care sunt capabili sa nu arunce sentimentele negative legate de "celalalt" in spinarea copiilor.
Socrii mei sun divortati de circa 20 de ani, fiecare e recasatorit, au viata lor, si cu toate astea noi nu avem voie sa amintim NICI MACAR IN TREACAT ca avem legaturi cu "celalalt". Imediat se inflameaza cineva. Si avem copil de 5 ani, care are DREPTUL sa-si vada ambii bunici. Nu mai spun de partea materiala, cand fiecare dintre ei a considerat ca "baiatul trebuie ajutat de ta'su respectiv ma'sa - ca eu m-am spetit destul....". Si au fugit ca iepurii care incotro cand eram foarte tineri, proaspoat absolveti de facultati si nu stiam incotro sa apucam.
Dupa ce ani buni ne-am lasat terorizati cand de unul cand de altul, am inteles ca BINE NU SE VOR FACE NICIODATA. Nervii consumati cu "aducerea lor pe calea cea buna" sunt vanare de vant. Drumul e inchis. Cel mai bine este sa-ti traiesti viata fara ranchiuna si fara suparare.
Se pare ca oamnii nu mai invata nimic substantial dupa varsta de 7 ani.