Copii normali si altfel de copii la aceeasi gradi?

Milena Surdu spune:

Ramona, multumesc pentru amabilitate. Chiar te rog sa-mi trimiti materialul respectiv, e ok si in engleza, iar eu o sa-l postez pe un alt site, vizitat indeosebi de parinti care au copii cu autism. Daca va putea schimba ceva in bine fie si numai pentru un copil, merita efortul.#13;#10;#13;#10;Sabina, azi am avut partea de pregatire pentru Scoala de Muzica, in vederea examenului de admitere de maine. Mara a reusit inca o data sa fie ea insasi, evit sa-i spun Altfel... Bineinteles ca a fost singura care venise in papuci de casa (cu cateva minute inainte sa plecam de la scoala ei, a refuzat sa se incalte cu altceva, chiar daca am incercat s-o convingem). Pe de alta parte, a fost printre putinii (nu m-as hazarda sa spun si aici singura) care a vorbit cu profesoara despre intervale, acorduri, bemoli etc. A reusit in cateva minute sa schimbe chicotelile indreptatite ale copiilor (rochita de matase cu papuci de casa, imagineaza-ti si tu... ), cu un zambet de apreciere si respect. A fost asa de simplu pentru toti... #13;#10;#13;#10;

tinatache spune:

cunosc o persoana de varsta mea, care abia la maturitate a aflat ce e ala copil cu Down, apoi si-a dat seama ca a avut in scoala primara 4 ani de zile, in clasa, un copil cu down fara macar sa-si dea seama. isi aduce aminte doar ca era f sensibil si iubitor, f saritor si intr-adevar mai ... altfel, dar in sensul bun al cuvantului.


Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius

Sabina spune:

Milenaaaaa, da zi-mi ce repertoriu are, te rog eu, ca mor de curiozitate

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Ramona J spune:

Milena am trimis articolul pe PM. Daca ai intrebari poti oricind sa-mi scrii e-mail.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

adelyna spune:

Nu cred ca mamicile care au copii mai sensibili(ca sa nu spun cu probleme ca nu-mi place)ar trebui sa se incurce prea mult de parerile altora.pana la urma cine suntem noi(ma refer la noi, oamenii) sa ne dam cu parerea si sa judecam?Copii nostrii au nevoie de tot ce-i mai bun fie ei sensibili sau nu.Sunt si gradinite care accepta astfel de copii nu ne ramane decat sa le cautam.
Si inca ceva, rugati-va mult pt sufletele lor bune ca fiecare are norocul lui in viata.
Nu va suparati pt ce am gandit,dar eu ca mama de copil sensibil am trecut peste indiferenta altora.Nu ma intereseaza decat sa-i fac o lume mai buna,daca nu sunt ajutata de cei din jur o sa reusesc singura.Acum sunt insarcinata cu al 2lea si ma rog sa fie sanatos.

daniela_b spune:

Scumpelor, mame de copii...am plins cind am citit subiectul asta, am lucrat 2 ani la scoala pentru copii cu nevoi speciale, dezabilitati (disabilitati? lumea inca se mai "cearta" despre cum se spune corect), handicapuri si fiecare dintre copiii "mei" (20) de atunci m-a iubit nespus, asa cum i-am iubit si eu, pe toti.
Va rog eu, faceti de asa maniera sa lasati copii sa interactioneze intre ei, indiferent ce fel de copii sint si de unde vin.
Este mare pacat sa-i tinem intr-o gradina cu gardutz, oricit de frumoasa ar fi gradina.
Va rog sa ma scuzati ca imi dau cu parerea, odata ce nu am copii si multi ar spune: " sa vorbesti cind o sa fii mama".
M-am obisnuit sa se uite lumea la mine "intr-un ochi" si doar pentru ca sint "in virsta si fara copii" daramite sa mai fiu si cu "nevoi speciale"...asa ca-mi inchipui cita suferinta este in sufletul unui copil "special" sau al unui parinte.
Oameni buni, astfel de copii nu impiedica dezvoltarea celorlalti!
Lasati-i sa stea impreuna.
Pe cuvintul meu de om ca nu se va intimpla nimic rau.
Dimpotriva.


Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

alinaluchian spune:

Daniela, Cu voia ta mai adaug ca grupele integrative ofera copiilor o experienta care nu numai ca nu ii impiedica in dezvoltarea lor ci se adauga evolutiei lor.

danielac spune:

quote:

---

Originally posted by daniela_b

Scumpelor, mame de copii...am plins cind am citit subiectul asta, am lucrat 2 ani la scoala pentru copii cu nevoi speciale, dezabilitati (disabilitati? lumea inca se mai "cearta" despre cum se spune corect), handicapuri si fiecare dintre copiii "mei" (20) de atunci m-a iubit nespus, asa cum i-am iubit si eu, pe toti.
Va rog eu, faceti de asa maniera sa lasati copii sa interactioneze intre ei, indiferent ce fel de copii sint si de unde vin.
Este mare pacat sa-i tinem intr-o gradina cu gardutz, oricit de frumoasa ar fi gradina.
Va rog sa ma scuzati ca imi dau cu parerea, odata ce nu am copii si multi ar spune: " sa vorbesti cind o sa fii mama".
M-am obisnuit sa se uite lumea la mine "intr-un ochi" si doar pentru ca sint "in virsta si fara copii" daramite sa mai fiu si cu "nevoi speciale"...asa ca-mi inchipui cita suferinta este in sufletul unui copil "special" sau al unui parinte.
Oameni buni, astfel de copii nu impiedica dezvoltarea celorlalti!
Lasati-i sa stea impreuna.
Pe cuvintul meu de om ca nu se va intimpla nimic rau.
Dimpotriva.


Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

---

Daniela, toata stima pentru tine! mare dreptate ai!


Dana

columbiana spune:

quote:

---

Originally posted by cl

Olimpia, , eu te-am inteles.

Hai sa va mai povestesc ceva, ca sa vedeti si o alta latura. Era Alex cam de 2 anisori si ceva. In parc ne mai intersectam cu un copilas, la vreo 9 ani, care avea probleme mari, dar mari de tot. Copiii de varsta lui il respingeau, asa ca ai lui parinti veneau cu el pe langa piticoti. Si intr-o buna zi a incercat Alex sa intre in contact cu el. Pana aici nimic rau. Se mai jucau cu jucariile. Copilul respectiv nu vorbea, scotea numai sunete. Nu stiu cat de mult intelegea el ce se intampla in jurul lui. La un moment dat s-a apucat sa urle ca lupul. Isi misca mandibula intr-un fel ciudat si urla. Ei bine, recunosc, m-au trecut fiorii!!!! Si a urlat bine! Alex il studia cu curiozitate, nu s-a speriat. A trebuit sa plecam. Ziua urmatoare la fel. Si tot asa. Frumusetea stiti care este? Ca a inceput si Alex, se chinuia sa-l imite pe baietelul respectiv. Si acasa si peste tot. Ii explicam eu ca e bolnav acel copil, sa nu-l imite, nu-i frumos, etc, dar credeti ca m-a ascultat? Nuuuuuu! Poate ca din cauza ca era mic (acum cred ca ar intelege..sper eu...). Ce am facut? Am evitat copilul respectiv, sa uite. Mi se rupea inima pentru el si pentru parintii lui, dar asa am vazut eu atunci solutia. Voi ce ati fi facut?
Cred ca asta e teama Olimpiei, copilul ei sa nu imite. Eu ii inteleg ingrijorarea. Haideti sa nu mai dam cu pietre in ea si sa incercam s-o intelegem. Si nu toti stim sa ne exprimam, cuvintele sunt foarte usor de interpretat.

Claudia




o carte pentru un copil-si tu poti ajuta!

---

si ce s-a intimplat mai departe, copilul tau a devenit si el ca celalalt? crezi ca apropierea unui copil diferit , timp de citeva minute-in timpul pauzelor- zilnic poate influenta definitiv un comportament normal? sa fim seriosi, urla o data, de doua ori, parintele ii explica, apoi intelege si se calmeaza, treptat uita; eu am o prietena buna in Romania cu handicap locomotor puternic; crezi ca mi-am schimbat mersul din cauza asta? nu te-ai intrebat de ce urla, nu cumva tocmai izolarea la care-l impinge o astfel de societate l-a impins spre o stare atit de grava, el nestiind cum sa reactioneze intre copii?

ma intilnesc-tot in#din Romania cu notiunile: compasiune, mila; mai slabiti-ma! un copil special poate oferi tot ce ofera un copil normal parintelui, facindu-l parinte fericit;

numai de asta nu au nevoie copii astia, sa-i priveasca lumea ca pe friki spunind, vai, saracul si incercind sa-i ocoleasca si izoleze cit mai mult posibil; au nevoie sa fie considerati fiinte, sa aiba macar maturii puterea de a vedea omul dincolo de handicap; iar o mingiiere pe cap sau un biscuit dat din mila unui copil diferit numai socializare nu inseamna...

Olimpia, fa-ma sa inteleg; pe de o parte copila se joaca cu cu autisti si SD si e ok, pe de alta parte nu suporta alaturarea de copii cu handicap la scoala- pe perioada citorva minute- pentru ca i-ar putea influenta comportmanentul?


Daniela,





"If you talk to God, you are praying; If God talks to you, you have schizophrenia. If the dead talk to you, you are a spiritualist; If you talk to the dead, you are a schizophrenic."

anamari spune:

Eu chiar nu inteleg care e problema...

Un copil cu dizabilitati (locomotore, de dezvoltare, de integrare senzoriala, intelectuale) are un comportament diferit pentru ca este diferit la un nivel mult mai bazic-"molecular", neurologic...cum veti dori sa-l numiti. Ei sunt diferiti asa cum un copil alb are un pigment diferit de unul negru si asa cum unul cu ochi albastri e diferit de unul cu ochi caprui. Si nu sunt diferiti pentru ca au un comportament diferit.Asa ca fiti fara frica - asa cum cineva cu ochi caprui poate purta lentile de contact ca sa para ca are ochi albastri, dar nu va avea niciodata ochii albastrii-tot asa copilul dumneavoastra normal nu va deveni diferit daca va copia comportamentul unui copil cu down, tulburari din spectrul autist sau discalculie.
Deficientele de comportament, insa -precum intoleranta, nesimtirea si prostia-sunt insa molipsitoare. In sensul in care un copil care va copia un astfel de comportament va ajunge probabil sa-l internalizeze.

anamaria-Alex 24.08.1993 ,Lia 21.10.2004 si Liam-17.11.2005

poze de copii cuminti

just my 2 cents