Prima zi de gradinita-sentiment oribil

Sabina spune:

hehhee, Stiti vorba aia, cand ai o treaba cu ministru;l nu te duci la portar:))

tot asa a procedat si Sofia.Anul trecut a stat numai la doamna directoare in birou primele 2 ore ale primei saptamani la gradi.:)))
Era atat de caraghioasa..."vreau la doamna Directoareeeeeeeeee"

Cred ca cei mici prefera ingrijitoarele pt ca ele ii schimba, ii descalta etc, contactul direct e mai clar pt ei.

Teo, am trecut si noi prin asta.Dar, la o gradinita particulara fiind, uite ca chiar directoarea s-a ocupat de Sofia, nu sunt copii lasati deloc sa planga.

Dupa cate sapt am mai intrebat ingrijitoarea ce si cum si mi-a zis: cum plecati, isi pune "fata de gradinita" si uita de dv:)

Cred ca asa era, pt ca o luam manacata si bine dispusa.

ca s-a imbolnavit de pneumonie...asta e alta poveste.De aia as spune eu ca al tau pui e cam micut pt colectivitate....

sanziana72 spune:

quote:

---

Originally posted by mina

quote:

---

Originally posted by sirod

Teodora, inclin sa spun ca este 'obisnuinta' - a vazut o gramada de cazuri ca baietelul respectiv...se rezolva de la sine, de ce sa se mai agite, nu?Pina la urma copilasul oboseste si tace!Eu nu o consider metoda pedagogica...
va mai spun un caz de la Oti:un baietel plingea 'vreau la tanti tantza...(o ingrijitoare)'dar stiti cum?ca o moara stricata, micutul!Si educatoarea striga dupa tanti tantza....''ia-l cu dumneata, te rog, daca asta vrea , cred ca se linisteste mai repede.''Si dupa ce am terminat eu cu skimbatul lui Oti si am plecat, m-am intilnit cu tandemul Radu-tanti Tanzta pe culoar, ea cu micul dejun al plozilor pe tava, el rizind!
Eu sint convinsa ca daca se vrea, exista solutii!Doar bunavointa sa fie...
tuturor colegelor de 'suferinta'!

DORIS cu doua minuni

---

ce se intampla cu copiii astia bre? Ca si al meu tot la "tanti tantza" a vrut mai intai (doar ca in cazul nostru se numeste Jeni). Asta inainte de amoru de educatoare. POate observa ei ca ingrijitoarele par a avea mai putina treaba si le-ar putea monopoliza drept "adultul personal"?

---

ligeea spune:

Piticul meu a fost crescut cu ajutorul bunicilor si cand era micut -pana pe la 1 anu si jumatate facea un circ cand plecam la servici si se suia pe scaunel sa ma vada la masina, era tot numai lacrimi .
Conteaza sa creasca un pic , acum cand vine soacra mea la mine ma impinge pe usa sa plec .
daca nu se obisnuieste de loc , atunci e problema ,da0i un pic de tim si lui si tie

Teodora D. spune:

Denizel, elfului si mult succes la scoala. Sunt sigura ca pt. el nu va fi nicio problema cu adaptarea!

Sabina, piticul meu e tot la o gradi particulara, intr-o grupa speciala pt. copii de 2-3 ani, dar m-ai speriat cu pneumonia,; si eu am mers la gradi la 2 ani si dupa o luna am facut pneumonie. Oricum, de boli imi e cel mai frica. Si de accidente, ca desi am rugat pe acolo insistent sa nu-l lase singur pe scari,ca isi pierde usor echilibrul, cineva mi-a "ciripit" ca nu sunt bagata in seama cu aceasta insistenta. Oi fi eu obsedata?

Acum l-am luat de la gradi, mi s-a spus ca a fost cuminte,azi a si mancat, e fericit, vioi, jucaus, ma gandesc totusi ca nu e traumatizat cum ma speriasem ieri. Doar ca de o luna si jumatate are o frica enorma, aproape patologica, de a se desparti de noi, ceea ce nu a fost cazul niciodata pana acum; sper sa fie doar o "faza" si sa treaca cat mai repede...

edit-singura persoana din toata gradinita pe care o pomeneste e patroana locului, un fel de "supervisor" pe acolo;sa inteleg ca e pe post de "tanti tantza".

Sabina spune:

sfatul meu?
lasa-l, dar la primul curs de nas, chiar fara febra, tine-l acasa.
Pe fondul asta poate sa ia mai repede virozele.

eu am trimis-o doar la curs de nas...avea 3 ani...si rau am facut.....

Teodora D. spune:

quote:

---

Originally posted by Sabina

sfatul meu?
lasa-l, dar la primul curs de nas, chiar fara febra, tine-l acasa.
Pe fondul asta poate sa ia mai repede virozele.

eu am trimis-o doar la curs de nas...avea 3 ani...si rau am facut.....

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Cele mai frumoase fete

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

---

Sabina spune:

nu vreau sa te dezamagesc, dar asta nu se va intampla.La Sofia la gradi veneau cu antibioticu dupa ei, ca parintii n-aveau bona si lucrau zi lumina.....

Cristina_C spune:

Eu m-am convins intr-o saptamana ca Robert (3 ani pe atunci) nu era inca pregatit sa mearga la gradinita. De pe la 2 ani si jumatate am inceput sa-l fac sa se obisnuiasca incet-incet cu ideea de gradinita - am si vizitat gradinita inauntru, ne-am plimbat adesea pe strada gradinitei ca sa vada cum se joaca frumos copii in curte, i-am tot repetat ca o sa vin sa-l iau la pranz si, oarecum, parea ca l-am convins. In iarna, cand l-am dus, in prima zi a stat o ora singur, n-a plans deloc dupa mine, apoi dupa ora aceea l-am luat, ca era program scurt de acomodare. In schimb, dintr-a doua zi n-a mai vrut sa ma lase sa plec, desi am mai stat un timp cu el. Am plecazt si l-am lasat plangand - mare greseala. Tot plangand l-am luat peste o jumatate de ora, cand m-a sunat educatoarea, pentru ca ii era imposibil sa-l linisteasca (si o cred, ca-l cunosc). Acasa a fost stresat restul zilei, n-a mancat, noaptea a avut cosmaruri - striga prin somn ca nu vrea la gradinita. Din a treia zi mi-a spus clar ca nu sta la gradinita decat daca stau si eu cu el Singur - nu! Educatoarea spera ca o sa progresam pe zi ce trece dar, sincer, nu erau semne. Cand dispaream putin din peisaj(nu aveam de gand sa plec, vroiam doar sa maresc distanta dintre mine si el), ma cauta disperat si intra in panica daca nu ma vedea. Deci, nici o sansa. Cu parere de rau mi-am dat seama ca batem pasul pe loc si ca nu este inca in stare sa suporte o despartire scurta de mine. Mi-a devenit clar ca nu merge cu pacaleli, etc si ca va sta la gradinita cand va fi el de acord cu asta, de buna voie si nesilit de nimeni.
Asa ca am intrerupt gradinita (eram in ianuarie) pana dupa vacanta de Pasti (sfarsitul lui aprilie). Ei, in astea cateva luni s-a schimbat foarte mult. A doua incercare a fost cu succes. A stat la gradinita, doar prima zi i-au curs lacrimile cand mi-am luat ramas bun de la el, dar s-a calmat repede si in urmatoarele zile l-am lasat bine dispus (un pic crispat, dar nicidecum pe punctul de a plange). De atunci totul merge ca pe roate, am rezolvat problema fara sa insist si sa produc suferinta de ambele parti (ca nici eu nu mai eram buna de nimic dupa ce-l lasam acolo plangand ingrozitor). Am avut norocul ca am putut sa stau cu el acasa, deci nu trebuia sa-l duc neaparat (inteleg ce greu le vine mamelor care-s in situatia asta). Si nici nu trebuie sa mai spun ca am scapat instant de sentimentul de vinovatie, m-am simtit usurata, fiind constienta ca fac ce-i mai bine pentru el in momentul respectiv, fara sa fortez limitele.

In concluzie - copilul trebuie sa ajunga sa inteleaga ca gradinita este un lucru bun pentru el, ca mama nu-l parasese ci doar il lasa acolo sa se joace cu copii, cu jucariile si sa invete lucruri interesante. Ideal e sa nu mearga acolo impotriva vointei lui. Iar aceasta "dovada de maturitate" nu o da neaparat la 2-3 ani. Noi am reusit performanta asta la 3 ani si aproape 5 luni.
Mult succes!

ps. cat despre boli, mie mi-e groaza de scarlatina pentru care nici macar nu exista vaccin. Mi-e rau cand ma gandesc ca, intr-o buna zi, o sa vad anunt pe usa gradinitei ca au cazuri de scarlatina. Nu vreau sa intrerup gradinita pentru ca tin mult la continuitate (foarte importanta in invatarea limbii in cazul lui Robert). Asa ca sper sa fie puternic si sa nu se molipseasca.



Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...