mami in CIC fara bunici

irina.c. spune:

Asa am fost si eu,pana a implinit Ilinca in jur de 1,5 ani am luat-o cu mine/noi peste tot.Iar in primul an nici n-am iesit din cartier,ca n-aveam masina.Asa ca ma plimbam zilnic pe acelasi traseu impreuna cu o prietena care are si ea copil mic.Dupa 1,5 ani o mai lasam o ora doua cu bunica-mea,cat sa mai tragem o fuga in selgros sau unde aveam treaba.Acum sta cu ea cat sunt eu la servici(4 ore),si daca vreau sa ies singura sau cu prietenele se ocupa sotul de dansa.
Primul an a fost foarte greu,eram atat de obosita si mereu aveam dezordine in casa,mancare pe fuga,rufe nu mai zic...N-aveam timp de nimic.Acum e mult mai usor.Irina si bb Ilinca(26 aprilie '04)
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose

tatatushi spune:

Hai sa va mai dau un amanunt, doua, ca sa aveti o imagine cat mai clara...Cu asta s-ar putea sa nu ma mai incadrez in topic, dar e greu sa ma intelegeti daca nu va mai zic una-alta despre mine.
Eu sunt stilul perfectionist (din pacate). Nu e bine sa nu fii niciodata multumit de tine si de ceea ce poti face si mi-as dori sa fiu un pic altfel...
Adica verific orice scriu pe DC de zece ori, sa nu fie greseli de gramatica sau virgule si tot imi scapa cate un dezacord...Sau cred ca numai la mine e murdar si dezordine (multumesc, irina, de incurajari, ca daca nu am mai vazut oameni de ceva vreme cred ca doar la mine sunt probleme de genul asta...M-ai scos din ideile mele ca la mine e cel mai ...Deci e o chestie generala de mame cu copii si fara bunici, sa inteleg, nu?)
Pe langa grija de copil mai am si tot felul de alte idei pentru anul cat o sa stau acasa (din motive multe, care, totusi, nu-si gasesc locul in acest topic, nu voi sta doi).
Am inceput anul trecut o scoala postuniversitara nestiind ca sunt insarcinata. Mi-am luat niste examene, dar mi-au si ramas, ca in ultima parte a sarcinii nu eram in stare de mare lucru. Acuma ar fi vremea sa ma apuc de proiecte ca e timpul restantelor, dar nu am nici chef (ca e un domeniu diametral opus meseriei mele si nu mi-e usor deloc) si cu intreruperile constante ale lui bb (papa, schimbat, plimbare etc.)e greu, ca nu ma pot concentra. Asta e o chestie care ma enerveaza si imi sta ca un spin in coaste, cu atat mai mult cu cat nu vreau sa imi inghet anul ,ca dupa aia ma intorc la serviciu si o sa fie si mai greu. Si ma enerveaza si ca e platit un an din doi, deci nu vreau sa renunt. UNU.
DOI. Lucrez ca profesor de engleza si in anul care urmeaza acestuia ma voi intoarce, dupa cum am spus. Va trebui sa-mi dau definitivatul si ma gandeam ca anul asta sa mai citesc, sa mai iau notite, ca dupa asta, cand voi incepe scoala cu piticul la cresa, nu cred ca o sa mai am timp...N-am reusit sa citesc nimic pana acum, nimic, nimic.
TREI Ca profesor de limba straina, e o chestie de bun simt sa ai alte doua-trei limbi stapanite macar la nivel conversational. Si mi-am propus ca anul asta o sa invat, macar la nivel rudimentar, germana (am facut in liceu, mi-ar fi mai usor), italiana, spaniola si maghiara si sa revad franceza, pe care o stiam bine la un moment dat in trecut.
PATRU Cultura mea generala e la pamant, deci, din nou, la nivel rudimentar, imi propusesem sa revad geografia, istoria si muzica.
CINCI Sa ma pregatesc de un examen GREU de limba la engleza, unul care sa ma asigure ca n-am uitat in anul asta de pauza tot ce am stiut (ce vorbesc cu cred ca nu se pune...)
SASE Vreau sa il alaptez pe bb cat de mult, chiar daca ma chinuie...Dar cum se impaca asta cu faptul ca n-ar fi rau sa si pierd niste kilograme? (ca am pus destule pe mine in timpul sarcinii...)
SAPTE Am luat un credit si suntem cam... Cum as putea sa-mi mai fac cate o placere dar fara sa cheltuiesc prea mult si daca s-ar putea si economisind timp (ca UNU-SASE cer timp, nu?)
OPT Anul asta era, in mintea mea, momentul propice de a-mi depasi frica de condus. Doream sa mai incerc, macar pe strazi mai laturalnice, poate, poate nu-mi mai moare motorul in intersectii...

PE SCURT:
Nu am facut pana acum depresie postnatala, dar cred ca ieri a fost momentul critic. Cand va scriam primul post, ma simteam grasa, urata, proasta, fricoasa, o mama si o sotie ineficienta, cu fobie de microbi si un inceput de alte fobii.
Tati lui bebe zice ca imi doresc prea multe si nu stiu sa-mi stabilesc prioritatile, care ar trebui sa fie fixe, si anume : COPILUL si gata (nu mancare, nu curat, nu scoli, nu limbi straine, nu abdomene, nu si nu, in afara de bb si de alaptat).
Citind din nou cat pot eu de detasat ce v-am scris pana acum imi pare asa, putin, o chestie trasa de par. Cum sa vrei sa le faci pe toate? Pai eu chiar vreau si chiar credeam ca o sa pot...Numai ca daca nu reusesc, nu mai am pic de stima pentru mine.
Voi ce ziceti? Are dreptate sotul meu?

pisi_ella spune:

Si eu, si eu!! Sunt la fel ca tine! Cu o singura diferenta...EU AM DOI! Unu de 3 ani si un pic si altu' de 1 an si un pic. Sunt 2 ani intre ei. A fost ff greu! Acum sa zic ca s-a mai usurat treaba, cat de cat, ca Emma merge la gradi...Dar tot greu e! Copii, curatenie, mancare...Sotzu' nu ma ajuta decat in we. Bunicii nu locuiesc in Bucuresti. Asa ca eu si numai eu trebuie sa fiu mereu pe baricade! Dar am supravietuit, chiar imi place sa cresc copii, imi da o implinire care nu se compara cu nimic altceva!
Nu m-am despartit niciodata de ei! Am stat fara Emma doar cand am fost sa-l nasc pe Matei si asa un dor mi-a fost de ea!!!
Asa...o ora, doua i-am mai lasat, dar ff rar, cu sotzu' sau cu maica-mea, cand s-a nimerit sa fie la noi. Asta pentru niste analize, sau pentru cine stie ce control. Ca altfel....sunt cu ei dupa mine PESTE TOT! Sunt nebuna, nu?
Acum Emma merge la gradi, era si timpu', ca prea a stat non-stop numai cu mine. II place ff mult la gradi, s-a acomodat ff bine. Mamaaaa....da' aveam inima fripta in primele 2 saptamani!
In rest...iesim toti 4 in we, si cu tati, in parcuri sau la cumparaturi...Ne-am obisnuit asa...si ne place! Si am fost toti 4 si la mare...si la munte...a fost greu, intr-adevar..dar nu ne vaitam. Sunt inca mici amandoi...e greu cu deplasarea..cu programul...cu mancarea....dar asta nu ne-a impiedicat sa plecam de 3 ori in vara asta! Lasa....trece timpu', se fac mari si va fi mai usor...Sanatate sa fie!

Uite ce zic eu: bucura-te ca ai posibilitatea sa stai cu copilu', bucura-te ca este sanatos, ca poti sta langa el clipa de clipa...Sa te bucuri, sa traiesti din plin fiecare moment...ca tare repede trece timpu' si nu-l putem da inapoi!

Va doresc multa, multa sanatate si RABDARE!

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

cornelia_laura spune:

quote:

---

Originally posted by pisi_ella


Uite ce zic eu: bucura-te ca ai posibilitatea sa stai cu copilu', bucura-te ca este sanatos, ca poti sta langa el clipa de clipa...Sa te bucuri, sa traiesti din plin fiecare moment...ca tare repede trece timpu' si nu-l putem da inapoi!

Va doresc multa, multa sanatate si RABDARE!

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

---

Asta zic si eu !! Nici nu-ti dai seama cat de repede cresc!!!
Eu am doi, unul de 2 luni si unul de 2 ani si 2 luni, nu ma ajuta decat sotul, seara si in weekend. Eduard acum merge la cresa pana la 16.00 dar pana la 1 an si 11 luni a stat cu mine zi de zi.
Mi-a fost si imi este fff greu uneori dar fericirea e prea mare ca sa ma dau batuta. La primul bebe am facut si o despresie postnatala de toata frumusetea in primele 3 luni. Si acum cand ma uit la el cat a crescut parca imi pare rau ca nu m-am bucurat de perioada aia. Acum, la bb2, savurez din plin perioada asta de bebelus, ca stiu ca trece prea repede.
Si eu ma duc cu ei peste tot dupa mine. In timpul saptamanii eu si Eric, in weekend toti 4. Cu Eric umblu prin magazine dela 3 sapt ca altfel inebuneam si eu numai in casa si parc.
Si eu visez si la bb3.........


Cornelia, mamica luiEduard(21.06.2004) si Eric(13.07.2006)

POZE
www.babiesonline.com/babies/e/eduard" target="_blank">Pagina de web a lui Eduard

madalinad spune:

si eu imi doream ma mult ca orice sa ies undeva, oriunde... cand am iesit prima data dupa sarcina (avea serban cel putin 2 luni) a fost la carrefour, dar mi s-a parut paradisul pe pamant, parca nu mai vazusem asa ceva niciodata...
cred ca e normal sa vrei sa iesi, sa evadezi din starea alaptator-schimbator de scutece, asta n-are a face cu dragostea de copil ci cu conditia ta de fiinta umana.
nici la mine nu a functionat iesitul cu copilul singura in timpul saptamanii, ca urla atat de mult ca n-aveam curajul sa ma indepartez mai mult de 15 minute de casa. daca nu merge in timpul saptamanii, incearca sa-l lasi pe bebe cateva ore sambata cu sotul.

Lemoni spune:

Eu cred ca fetele din ziua de azi sunt prea comode.Atitea griji din nimic si altele au mai fost mame si fara ajutor si au supravietuit!
Cred ca va faceti probleme singure,e ceva normal prin ce treceti voi toate am trecut numai ca unele sunt pregatite altele nu.
Sotul tau are dreptate vrei prea multe ,cu timpul le rezolvi pe toate numai multa rabdare si cu" baby steps".
Succes

carli1617 spune:

Draga Tatatusi,

Probabil ca nu o sa faci chiar tot ce ti-ai propus, dar multe din punctele de pe lista o sa le poti bifa. Exact ca si tine, cand eram insarcinata cu baietelul imi facusem o lista cu multe chestii pe care nu reusisem sa le fac in timpul facultatii si apoi din cauza serviciului. Mi se parea ca CIC va fi o perioada de concediu de odihna, de relaxare, in care pot sa fac tot ce-mi doresc si sa mai fiu si platita pentru asta!
Nu a fost asa, pentru ca, vezi si tu acum, un bb te solicita extrem de mult, oricat de cuminte ar fi, apoi mai sunt si treburile casnice... (ca sa te linistesti, si la mine era mereu dezordine si mancarea nu era intotdeauna gata la timp etc.).
Dar am reusit sa fac din lista mea unele lucruri care mi se pareau esentiale: mi-am dat ultimele examene si am sustinut disertatia la master cand bb avea 4 luni. Am vrut neaparat sa fiu in rand cu colegii mei, pt. ca mi se parea ca altfel ar fi mai dificil. Cartile mi le aducea sotul de la biblioteca, ma intalneam cu o colega sa mai discutam(mergeam cu bb cu caruciorul la intalnire).
La ex. m-am dus tot copilul in carucior si l-am lasat la doamnele de la secretariat! Atunci eram f stresata, dar acum capitolul asta e anecdotic pt noi!

Sper ca tu sa poti realiza mai multe din tot ce ti-ai propus! Totul e sa ai vointa, sa stii sa te mobilizezi, sa-ti organizezi timpul si sa-ti oferi si momente de relaxare.
In privinta micilor bucurii pe care le poti face pentru tine, chiar daca nu ai multi bani, cumpara-ti cate un lucru de la reduceri sau de prin cartier, nu trebuie neaparat sa dai nu stiu ce suma pe o toala de la mall!
Mult succes la toate si multa sanatate !

Carli

Ramona J spune:

Draga Tatatusi tu ceri prea mult de la tine. Lista ta e lunga si pentru o persoana fara copii...
Sint sigura ca ai auzit ce-ti voi spune acum, dar...
Bucura-te de momentele astea. Pe viitor iti vei dat seama ca au fost atit de scurte! Pentru proiectele tale vei avea tot restul vietii, copilul e aici si acum. Nu va mai fi nicind nou-nascut.
Am avut si eu aceleasi trairi, ajunsesem depresiva si parca si copilul ma simtea. Cind am invatat sa ma dedic lui, sa ma bucur de fiecare clipa - am fost mai multumiti cu totii.
La al doilea copil am inteles ca nu e problema daca toata casa e vraiste, daca n-am avut timp sa schimb pijamaua pina la prinz, etc... E o mare eliberare daca reusesti sa faci asta.
Sotul tau pare intelegator si dornic sa ajute. Fa-ti timp si pentru tine, lasa-l sa vada de copil o ora-doua. Ajuta mult!
Iesi afara cu copilul. In parc poti cunoaste alte mamici, schimbi impresii sau te intilnesti cu prietenele tale.
Cind mai creste copilul poate chemi vreo prietena sa stea cu el intr-o seara si iesi impreuna cu sotul la un film sau la un restaurant. Daca prietenii vostri au copii le puteti intoarce favoarea si stati cu copiii lor in alta seara.
Am si ris putin, ca si mie mi se pare ca sint cea mai... Am impresia citeodata ca toata lumea face curatenie sau mincare mai buna decit a mea, sau ca nu sint o mama buna ca vecina etc. Asta o fi blestemul perfectionistelor?

The best thing you can do for your children is to love your wife.

irina.c. spune:

waqw,dar multe ti-ai mai propus sa faci!Eu a trebuit sa fac modul psihopedagogic si sa dau titularizare cand avea Ilinca un an si doua luni,si a fost foarte greu.Aveam senzatia ca mi-a supt si creierii odata cu laptele(am intarcat-o pe la 8 luni),nu ma puteam concentra deloc.Dar pana la urma a fost bine,cu ajutorul lui Dumnezeu.Eu am facut cat am putut,si L-am rugat pe Dumnezeu sa puna El restul,ca nu ma descurc,si asa am avut spor in toate.Dumnezeu le ajuta mereu pe mamici,din cauza copilasilor-cred eu.
Acum m-am reintors la scoala,si vreau sa ma inscriu la definitivat si la master.Dar in CIC mi-a fost foarte greu sa invat,n-as mai repeta experienta.Irina si bb Ilinca(26 aprilie '04)
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose

tatatushi spune:

Irina, eu am dat titularizarea acum 2 ani...Un examen greu de tot, nu cred ca as fi reusit sa invat cu bb mic langa mine...Felicitari!
Va multumesc tuturor, voi incerca sa-mi draia o pauzasc cum pot de bine timpul si sa fac macar postuniversitara si condusul...Apropo, ieri mi-a murit motorul doar de doua ori(da' eram in rampa, am si eu bietele mele circumstante atenuante...)
Va pup cu mult drag si va multumesc inca o data.