schimb meserie
Raspunsuri - Pagina 2
miria_cristina spune:
Neurologia este una din specializarile cele mai grele. Si, in general, oamenii au incredere mai mare in barbati decat in femei cand vine vorba de anumite ramuri din medicina.
Parerea mea e ca te-ai gandit prea tarziu pentru o astfel de profesie, dar fiecare isi cunoaste limitele, deci poti incerca sa vezi ce inseamna.
Nu ai "drept de semnatura" inseamna ca nu decizi tratamente, nu faci operatii decat cu supravegherea unui medic cu experienta, nu ai proprii tai pacienti decat cu acordul si sub observatia medicului care te coordoneaza etc. In concluzie, nu ai parere. Si asta timp de 5 ani dupa terminarea facultatii, pe salariu minim/economie plus examene la greu si mancatorie cat cuprinde din partea colegilor.
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
eva03 spune:
Buna seara tuturor!
Crini, eu ma aflu in asemenea situatie, adica studenta si mama. Daca vrei sa fi studenta buna, sa inveti, nu sa treci ca gasca prin apa, e tare greu. Eu am mustrari de constiinta in fiecare zi cand imi parasesc copilul in favoarea scolii pentru ca ocupatia mea nu ii aduce inca bunastare. Dimpotriva, ori de cate ori imi cumpar o carte noua ma gandesc ca as putea face altceva pentru copil cu banii aia si ca ii scot din casa in loc sa ii aduc.
Si toate astea in conditiile in care toata familia imi este alaturi si nu mi s-a facut niciodata nici un repros. Sotul si soacra sunt principalul meu sprijin si moral, dar si material. Daca ei nu erau asa cum sunt nici eu nu ajungeam in ultimul an de facultate.
Ei, si pana acum eram sigura pe mine, mi se parea ca ma voi simti implinita pentru ca la capatul drumului ma asteapta ceea ce mi-am dorit, la ce am visat. Dar iata ca am inceput sa am dubii. Sa ma intorc nu mai pot, viitorul nu prea mai e roz.
Acum, dupa ce voi incheia raspunsul meu, pentru ca puiul a adormit in sfarsit, ma duc sa mai citesc, chiar daca suntem in vacanta, doar anul asta e licenta, nu?!
Nu vreau sa te inspaimant, tu esti singura in masura sa evaluezi situatia, dar e tare, tare greu. Daca ar fi sa o iau de la capat nu stiu daca as mai face-o. A face o facultate pe profilul care ti se pare potrivit nu e garantia ca vei fi bun in acel domeniu sau ca vei profesa obligatoriu. Atunci pentru un simplu hobby merita efortul?
mama lu' Claudiu
Principesa spune:
Crini, de ce neurologia?
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
crini spune:
Cum am spus, nu m-am decis inca, deocamdata aceasta este specializarea care ma atrage.
Imi poti spune, te rog, ce importanta are specializarea aleasa, de ce te intereseaza care e si de ce e?
Ar putea fi si pediatrie, pentru ca imi plac mult copiii, neonatologie, ca imi plac si nou-nascutii, sau ginecologie, endocrinologie, cardiologie...
Ce importanta are?
In momentul acesta trebuie sa ma hotarasc daca o incep sau nu, nu sa aleg specializarea.
blackgirl0 spune:
Draga crini, sunt absolut convinsa ca esti o mamica fantastica si ca ai fi si o doctorita si mai si, DAR... si aici intervine experienta mea de doctorita care isi doreste insa un copil, care INCA intarzie sa apara 
DE CE??? Pentru ca deocamdata nu imi permit 
. Stau in chirie cu sotul, salariul de medic rezident este de fix 429 RON (adica nimic in conditiile date)... Avem rate, ca deh! am vrea si noi o viata ceva mai buna (la frigider, la masina etc). Si... cam atat! Mama inca ma ajuta cu banii de gaz, curent si alte utilitati caci stie ca cel putin 4 ani de acum incolo acesta va fi viitorul nostru. . Deci?.....
Si cu toate acestea ma incapatanez sa cred ca medicina este chemarea mea, ca mi-e sortit sa fiu un medic bun etc. etc.
Cu multa consideratie,
Delia
spic de grau spune:
quote:
Originally posted by crini
Cum am spus, nu m-am decis inca, deocamdata aceasta este specializarea care ma atrage.
Imi poti spune, te rog, ce importanta are specializarea aleasa, de ce te intereseaza care e si de ce e?Ar putea fi si pediatrie, pentru ca imi plac mult copiii, neonatologie, ca imi plac si nou-nascutii, sau ginecologie, endocrinologie, cardiologie...
Ce importanta are?
In momentul acesta trebuie sa ma hotarasc daca o incep sau nu, nu sa aleg specializarea.
Mami de fetita (1999)si baietel (2004)
Poate din cauza raspunsului tau de aici:
quote:
Poate o sa para ciudat, dar simt ca sunt un bun diagnostician, ca reusesc sa pun datele impreuna si sa trag concluzia corecta, ca am fler si inteleg repede despre ce e vorba (asta in viata de zi cu zi)
Am avut in ultima perioada experiente directe si indirecte care m-au facut sa ma cutremur vazand cat de departe de adevar se pot afla doctorii, in lucruri care pana la urma tin de logica.Si nu ma refer la un singur caz. Simt ca as putea sa ajut, deci probabil e 'dragoste de oameni'.
POate incearca sa te faca sa afli singura de ce vrei acum asta... Cumva careva din familia ta a avut de suferit din cauza medicilor?
Ptr ca daca e asa, nu vei putea acoperi niciodata toate ramurile...
Nu stiu.. E o parere.
Poate vrea sa ajute sa te decizi, sa te vezi in perspectiva, peste 11 ani (minim - cred totusi ca neurologia are mai multi ani de rezidentiat).
Asa cum spunea si Eva03, trebuie sa fi f atenta de implicatii, ptr ca o data ce ai luat decizia asta cam nu mai e cale de intoarcere... Adica cel putin asa vad eu asta. Daca familia m-ar sustine, nu as putea sa ii dezamagesc, si dupa 2 ani sa zic: "abandonez, mi-am dat seama ca nu e de mine".
Pt ca nu e doar sacrificiul tau. E sacrificiul tuturor. Sunt bani care ii scoti din buget, in conditiile in care tu nu contribui la el; apoi - daca atunci cnd ai serviciu, dupa orele de munca te poti dedica familiei si copilului - ca studenta acasa va trebui sa inveti. Poate copilul il vor creste bunicii si nu tu..
Trebuie sa chibzuiesti bine.
Sper sa iei cea mai buna decizie ptr toti. SI sa fi convinsa de calea pe care o alegi - ca sa nu regreti mai tarziu! Indiferent de decizie!
Pup u!
Sã nu crezi tot ce auzi
Sã nu faci tot ce poti
Sã nu spui tot ce stii
Sã nu dai tot ce ai.".
(Parintele Paisie Olaru)
Principesa spune:
Crini, ti-am pus acele intrebari pt a incerca sa descoperim care este nevoia ta din spatele intentiei de apuca un drum nou
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
crini spune:
Cred ca spic_de_grau a intuit bine, totul a plecat de la necesitatea de a controla ce-i in jur, ce se intampla.
Ok, e clar ca nu poti cunoaste tot, dar asta inseamna sa te limitezi la a nu mai cunoaste nimic? Sa nici nu incerci ceva in plus?
tamar spune:
wow, Crini, ce subiect "la zi" e asta pentru mine...Ca si tine, ma gindesc la medicina, desi toata scoala/scolile facute pina acum n-au nici o legatura cu asta, ci sint complet pe specializari umaniste. Eu am ajuns la ideea asta in urma unor experiente personale (diagnosticata cu niste boli cronice, mai multa expunere la mediul medical). Inca nu sint sigura deloc daca chiar voi face ceva concret, sint inca in stadiul de documentare/incercat sa-mi dau seama daca e doar un vis/semn de "middle age crisis" (am implinit anul asta 30 de ani 
). In orice caz, tot citind pe net, pot sa spun doar ca Nu este prea tirziu! am citit o multime de cazuri de persoane care s-au apucat de medicina la 40 si chiar 50 de ani! important e sa te simti tu in stare! dar mai ales sa fii (cit se poate de) sigura ca asta e cu adevarat ce vrei, asta te-ar face fericita/multumita/implinita profesional. Ce se recomanda aici pt orice candidat la medicina e sa "shadow a physician" - sa urmaresti un doctor, pe parcursul unei zile (cel putin), sa vezi toate aspectele muncii, sa incerci sa te pui in locul lui si sa vezi daca asta e intr-adevar ce ti-ai imaginat; si in al doilea rind sa petreci timp intr-un spital (pe post de voluntar de exemplu, sau sa faci un curs de emergency room technician, sau paramedic - ah nu stiu cum se traduce/daca are corespondent in romana...) - in fine, ceva care sa te expuna direct la contactul cu pacientii. Binenteles, sa vorbesti cu cit de multi doctori/personal medical. Acum, binenteles ca totul depinde si unde ai face medicina (pe mine personal nu ma tenteaza deloc s-o fac in Romania de ex...si nu pt ca acolo n-ar fi medici buni, dar aparatura, spitalele, etc...) si unde ai profesa dupa (asta apropo de unele postari de mai devreme). Aici scoala dureaza 4 ani (dar trebuie cam 2 ani anteriori de "pre-requisites" - chimie, biologie, fizica, mate), si rezidentiatul cam 3-6 (in functie de specializare). Uite, daca te intereseaza (e in engleza si se refera la facut medicina in State) e site-ul studentdoctor.net, care are si o sectiune (la forums) pt "non traditional students" (ca de-alde noi). Citeste pe acolo, la "success stories" :)
Eu iti doresc succes, inspiratie sa faci ce e mai bine pt tine si ai tai, si sa ne tii la curent cu ce ai hotarit!
crini spune:
Tamar, 
si succes!
Am observat si eu ca unele raspunsuri vorbeau de dificultatile studentiei si de conditiile grele ale medicilor din tara. Sigur ca nu ma gandesc sa fac facultatea in RO si nici sa profesez acolo, cel putin deocamdata.
Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si cred ca pasul urmator ar fi
sa merg la facultate sa intreb care sunt actele necesare, daca ma pot inscrie sau nu, daca au limite de varsta, daca e vreo problema ca am studiat in Ro si nu am maturitatea luata la ei.
Va tin la curent cu evolutia.