sotie vs. mama....
Raspunsuri - Pagina 2
palmyrah2002 spune:
Dragele mele,
Si eu imi iubesc sotul f.mult si imi dau seama ca il neglijez,dar zau ca nu stiu ce fac sa imi ajunga timpul.Am inceput serviciul,lucrez si simbata si duminica(noroc de mama ca sta cu Mihnea),cind vin acasa am grija de bb ,spal,calc,fac mincare(si dulciuri in cite o duminica libera)si curatenie si seara cind as vrea si eu sa fiu sexoasa,zau ca nu pot.Mi se inchid ochii de oboseala si tot il amin pe "saracu' taticu"de pe o zi pe alta.Cum sa scap de obsesia de asta de a fi totul perfect,mai putin atentia acordata sotului meu,care are destula rabdare si imi intelege toanele,dar nu stiu pina cind?Ma nemultumeste faptul ca nu reusesc sa redevin "femeie" si as vrea sa schimb asta cit mai curind.Mai am eu unele reveniri,dar tin prea putin...Ei ce sa fac?
Elena spune:
quote:
Originally posted by palmyrah2002
Dragele mele,
Si eu imi iubesc sotul f.mult si imi dau seama ca il neglijez,dar zau ca nu stiu ce fac sa imi ajunga timpul.Am inceput serviciul,lucrez si simbata si duminica(noroc de mama ca sta cu Mihnea),cind vin acasa am grija de bb ,spal,calc,fac mincare(si dulciuri in cite o duminica libera)si curatenie si seara cind as vrea si eu sa fiu sexoasa,zau ca nu pot.Mi se inchid ochii de oboseala si tot il amin pe "saracu' taticu"de pe o zi pe alta.Cum sa scap de obsesia de asta de a fi totul perfect,mai putin atentia acordata sotului meu,care are destula rabdare si imi intelege toanele,dar nu stiu pina cind?Ma nemultumeste faptul ca nu reusesc sa redevin "femeie" si as vrea sa schimb asta cit mai curind.Mai am eu unele reveniri,dar tin prea putin...Ei ce sa fac?
Draga Cristina,
Nu stiu daca te pot ajuta prea mult, dar pentru ca eu am deschis subiectu' asta o sa-mi dau si eu putin cu parerea
.In primul rand, situatiile noastre sunt foarte diferite, dupa oboseala de la servici cred si eu ca nu ai chef si dispozitie sa fii "sexoasa" !!
Si totusi...incearca si gandeste-te la tot ce ai putea sa faci ca in unele zile pe saptamana sa mai lasi curatenia din casa (ca nu arde !) sau prajiturile (ca, la fel, poti trai si fara ele) si in general tot ce nu-i urgenta, sa incerci sa te odihnesti putin cand vii de la servici, seara sa faci o baie fierbinte (+ un pahar de vin !
, care, in caz ca nu te adoarme de tot, poa' sa te ajute sa te relaxezi si sa te simti..altfel;In week-end daca mama ta ar putea sa aiba grija de Mihnea, ai putea face o cina romantica.
Dar cred ca cel mai important este ceea ce tu gandesti: incearca sa anticipezi cu bucurie momentele placute care o sa urmeze,gandeste-te cat mai mult la sotul tau, la ceea ce te atrage fizic mai mult la el si in general la momentele placute pe care le-ati avut inainte; de multe ori ajuta si daca "programezi" din dimineata zilei respective (desi uneori nu ajuta
, sau in orice caz depinde de persoana), altfel esti pregatita psihic decat daca esti luata "pe nepregatite"; Vreau sa-ti spun ca te inteleg bine prin ce treci si iti doresc din toata inima sa iesi din perioada asta; ceea ce ti-am scris mai sus m-a ajutat si pe mine de multe ori.
Sa stii ca nici eu nu petrec prea mult timp aranjindu-ma sau mai-stiu-eu-ce, in gen. ma aranjez cam cu 10 min. de a veni el (stiu aprox. pe la ce ora vine), ma pieptan daca e nevoie (adica dupa tavalelile din pat cu Laura
), imi dau cu putin ruj, ma schimb daca hainele miros a mancare sau daca am transpirat, imi dau cu putin parfum/deo.Concluzia (cam patetica si rasuflata, ce-i drapt):
Daca vrei, poti !
Mult succes !!!
Cu drag,
Elena
palmyrah2002 spune:
Multumesc mult Elena pentru sfaturi.Am sa incerc sa le pun in aplicare cit mai repede si facind o paranteza tin sa-ti spun ca sotul meu este mort dupa dulciuri si ma gindesc ca macar asa sa-i fac o bucurie;mi-e jena sa apelez la mama mea,care dupa ce ca sta in timpul sapataminii cu copilul meu,trebuie sa o mai sicii si in wk cind daca nu merg eu la serviciu(in loc sa aiba si ea un pic de timp liber ),merge la copiii surorii mele.Dar trecind peste toate cele de mai sus,ai perfecta dreptate.DACA VREAU....POT SI TREBUIE SA REUSESC
chiar daca ma simt citeodata ca UN ADIDAS (S)TORSION.
Cristina
Amalia spune:
Subiectul asta a picat la tanc pentru mine. Tocmai aseara am avut o discutie cu sotul pe tema asta
. Nici nu mi-am dat seama ce mult ma plafonasem si cat de absorbita eram de copil si de treburile casnice, ca sa-mi mai aduc aminte si de el. Il iubesc mai mult decat la inceput (cu toate ca inceputul a fost acum 5 ani), dar de cand a venit copilul pe lume am cam uitat sa fiu sotie.
In 1 an si 3 luni de cand il avem , a stat tata cu el cateva ore in 3 zile diferite...in rest am stat numai eu (socrii nu sunt in localitate, iar mama mea nu mai traieste de 5 ani). Nu avem timp pentru noi, copilul doarme in camera cu noi si pentru escapade romantice nu avem unde sa ne refugiem cand doarme copilul...si cu el in camera e tare stresant...se duce "cheful". Poate voi reusiti si in conditiile date de mine, dar mie imi e tare greu. La faza cu aranjatul ma descurc, acum ca este si copilul mai marisor. Seara ma gaseste aranjata, calma si iubitoare (cu toate ca poate nu as avea motive si sunt obosita).
Sper sa ne revenim pana la urma si la faza asta...
danac spune:
quote:
Originally posted by ionela-roxana
Eu am auzit o "VORBA" si tind sa cred in ea:
"Unei femei ii trebuie 9 luni sa devina mama si alte 9 luni sa redevina femeie".Eu mai am 3 asa ca poate-ti spun atunci ordinea .Acum sunt pe acelasi loc dar parca copilul e o idee mai sus!
Pupici!
Ione`
Cred ca e vorba despre corpul femeii care se revine la varianta initiala la abia 9 luni dupa nastere....Asa am citit eu.....
danac spune:
quote:
Originally posted by Elena
Veve, pai hai sa-ti spun...
Cartea de care scriam mai sus se refera la relatiile sot-sotie si parinti-copii din perspectiva crestina, si in contextul asta se spune "incepi si sfarsesti sotie" pentru ca ideea de divort este exclusa.
In ceea ce priveste "rolurile" - eu stiu pe cineva care si-a canalizat toata energia si dragostea inspre copii ei si care a ales fara sa clipeasca clasificarea de mai sus: 1.MAMA, 2.sotie, in detrimentul sotului si a casniciei ei; copii s-au facut mari, s-au casatorit, au plecat si ea a ramas singura, cu sotul ei, intr-o casnicie unde amandoi se simt straini; mi-a spus ca cel mai important lucru in viata ei au fost/sunt copii ei, iar casnicia/sotul au fost tot timpul pe planul 2,3,4...10; si acum regreta mult alegerea asta, ca in ultimii 30 de ani a fost mai mult mama, iar acum cand ar vrea sa redevina (si) sotie e prea tarziu...
Si de ce am deschis subiectul asta ? pentru ca si eu am patit a fel in primele luni (am zis eu 3-4 luni, dar cred ca au fost 5-6) dupa ce s-a nascut Laura; de exemplu, mi-am dat seama ca de multe ori, seara, nu-l mai asteptam cu nerabdare sa vina acasa pe IUBITUL meu, ci pe tata-lu'-Laura, sa vina odata sa mai stea si el cu Laura, ca sa ma mai odihnesc si eu; sau nu ma mai interesa sa fiu sexi/atragatoare/draguta/aranjata pentru el (cu atat mai putin pentru mine) la fel ca inainte, ca sa nu mai spun ca uitam sa-i calc camasi cu saptamanile (si asta NU neaparat pentru ca nu aveam timp); totul era Laura: viata mea, cariera mea, sufletul meu, iar el devenise doar tata-lu'-Laura si bineinteles ca il iubeam nespus pentru asta, dar....nu-l mai iubeam pe IUBITUL meu de dinainte...Nu stiu daca tu sau alte mamici ati trecut prin asta...daca nu, BRAVO voua !!
In orice caz, la un moment dat m-am "trezit" si pot sa-ti spun ca de atunci sotul meu este IUBITUL-MEU-TATA-LU'-LAURA !!...si tot de atunci are camasi calcate
Eeeee, si aici e momentul sa recunosc ca ai dreptate ca nu e de dorit sa faci o asemenea clasificare mama/sotie, ci important e sa te straduiesti sa le faci cat mai bine pe amandoua (si NEAPARAT pe amandoua).
Si gata ca m-am lungit prea mult cu subiectul asta.
Pupici,quote:
Originally posted by Veve
Nu cred ca o fiinta umana are posibiliatetea sa-si imparta sentimentele in mod egal; sentimentele sunt sentimente:le ai sau nu le ai.Si nu cred ca exista doar 1.mama 2.sotie sau invers;locul"mamei"pote fi luat foarte bine de "cariera" de exemplu...
Cit despre enuntul tau cu "incepi si sfirsesti sotie"...da' de unde??daca devii sotie nu e universal valabil ca o sa si sfirsesti sotie,pe cind daca devii mama,pai mama esti pina la capat.
In viata la fel de importante sunt si rolul de sotie si cel de mama si ca sa incepem sa le clasificam cu "locul 1" si "locul 2" mi se pare total gresit.Fiecare isi indeplineste "rolurile" dupa cum ii dicteaza sufletul si constiita: putem fi mai bune mame decit sotii,sau mai bune sotii decit mame,iar daca avem norocul sa excelam in amindoua,ferice de noi!
Irina & Veve cea cumintzica foc!
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
La noi a trecut aproape un an de la nasterea copilului pana lucrurile au intrat oarecum pe fagasul normal pe care ar trebui sa se afle (cred eu)relatia dintre un barbat si o femeie.....Asa ca te inteleg perfect Elena
......