IUBIRE IMPOSIBILA?!

Adela99 spune:

si io cred ca exista iubire. chiar si platonica.

rasid spune:

iar procentul de 95% de de persoane care spui tu ca au cunoscut iubirea (procent de care imi spui sa fiu convins) mi se pare IREAL de-a dreptul. Nu am avea cum sa facem un astfel de sondaj dar nu vei reusi sa ma convingi niciodata nici macar de un 60 %!!

enina34 spune:

N-o sa mai intru din nou in comentarea tututor detaliilor pe care le cereti mai mult sau mai putin subtil, asa cum n-o sa cad in capcana justificarilor cu privire la profesia mea, copilul pe care il am sau nu, stilul meu de a scrie si filozofarea asupra iubirii. Asa ca o sa las persoanele care vad "cusaturi cu ata alba" peste tot sa disece in continuare viata mea, sa caute raspunsuri si sa aiba satisfactia ca mi-au dibuit "minciunile". O sa continui sa scriu, adica sa filozofez, si o sa incerc sa inteleg si ce mai spun anumite persoane care n-au descoperit inca acurateatea, ca de altfel, nici coerenta si pentru care limba romana si, mai ales, subtilitatile ei, au ramas inca o enigma, desi le folosesc inconstient cu indarjire. Cat despre persoanele care au preocupari cu privire la facultatile pe care le-am terminat, munca mea, afinitatile dintre un ginecolog si un un analist politic, modul meu de expunere in scris, or sa ramana fara satisfactia de a-mi pune aici viata pe tava pentru a mai fi comentata patimas, desi aceste persoane nu au facut nici macar minumumul efort de a-si trece meseria in profil.
Pentru cele care nu au descoperit inca cuvantul "postare", dativul, cacofonia si, mai ales, topica frazei, le anunt ca sunt mult mai ininteligibile decat stufoasele mele postari filozofico-telenoveliste asezonate cu diferite teorii si cugetari "de pahar" pe tema iubirii care... am aflat si eu...mai bine mai tarziu decat niciodata...ca tine de simptomatologia neurologica.
Doamnelor moderatoare, am fost avertizata, fiind atentionata ca am folosit cuvinte dure si am facut atac la persoana...v-as ruga sa cititi cu atentie si altceva decat postarile mele si sa vedeti ca si eu sunt atacata, ca sunt acuzata ca mint si "forfecata" pe teme absolut necunoscute ale vietii mele, dar asupra carora multe cred ca au dreptul absolut. Asta pentru ca administratorii acestui forum ar trebui sa fie absolut impartiali, este o lege nescrisa a bunului-simt....dincolo de orice regulament care, oricum, este incalcat flagrant, incepand cu moderatorii si terminand cu ultimele doua postari, pe modelul strigatului de lup care se crede oaie.Asta pentru ca, desi sunt privita ca "oaia neagra" a acestui site, cred ca am dreptul sa ripostez in momentul in care viata imi este improscata cu mizerii si nu se mai tine cont nici de subiectul esential si fiecare ia din ce am scris doar ce ii convine pentru ca apoi sa comenteze total nefondat.

dianaintruder spune:

hehe, iata un nou exemplu de forumista infocata care se lasa antrenata in niste discutii interminabile, off topic, care nu fac altceva decat sa departeze cu precadere de esential.

Mi-am spus oful acum, asta era off topic, si sa ma ierti enina, ca tie am sa ma adresez, asha e normal, tinand cont ca ce trebuie scris aici te intereseaza direct si personal, sau nu ...poate ar trebui sa ma abtin, dar nu am sa o fac ca ma mananca buricele degetelor, si am sa incep prin a-mi cere scuzele de rigoare pentru ca: nu am avut rabdare sa citesc tot, e posibil sa reiterez idei deja expuse, ceea ce scriu e posibil sa faca multe fete sa paraseasca forumul cum au mai facut-o din cauza mea, dar cred cu desavarsire in dreptul inviolabil la exprimare.

Prima impresie: Enina este o tipa care stie ce vrea, asta e clar, dar nu e aici sa judecam noi asta, eu cel putin am vrut sa postez pentru ca am senzatia, si sper sa nu fie numai o senzatie ca ceea ce am de scris o ajuta.

Ce nu ma intereseaza: sa veniti in urma mea si, cu falsa morala sa continuati ceea ce mi-ati facut la subiectul postat de mine si sters, nu eu sunt subiect de discutie aici si nici enina, ci parerea mai buna sau mai proasta despre problema ei, parere care numai ea trebuie sa tina cont.

Sunt foarte tanara si fara experientza, am facut greseli cu carul si nu prea stiu pe ce lume traiesc, dar sunt om, deci gandesc, si cu superficialitatea de rigoare imi permit luxul sa iti raspund la topic.

Nu conteaza ce statut ai enina, cine esti si de ce faci ceea ce faci, pentru mine cel putin.
Datele problemei (daca am retinut bine ok, daca nu astept completari sau corectari din partea ta). Esti casatorita de 17 ani si nu esti fericita langa omul cu care esti, dar datorita atasamentului, obisnuintzei, anilor pe care i-ai investit langa acest om si pe care i-ai irosit incercand sa faci casnicia sa mearga, si probabil din alte motive pe care doar eu le pot presupune a fi posibile, nu te poti rupe, el este "barbatul tau" si asta e bine inradacinat in mintea ta. Nu stiu exact cati ani ai, si imi cer scuze daca vin eu o pice de 27 de ani si iti vorbesc la per tu (nu stiu exact cum se scrie), dar ma ajuta pe mine sa fiu cat mai deschisa si mai lejera in limbaj, ca sa imi cristalizez ideea de baza.

Am vazut ca s-a vorbit aici de fair play, de religie si moralitate, de ideal. Viatza nu e ideala si nu e trasa la rindea si omul este o fiintza atat de complexa in gandirea ei ca este aproape imposibil sa te imparti intre regula si simtire, sau poate dorintza, nevoie.

Sa le luam pe rand, Enina34, si sa incercam, de fapt eu iau toate astea pe rand si incerc sa le adaptez la tine ca e clar ca ti cont de toate aceste precepte din moment ce ai postat aici pentru ca e evident (eu asha vad, poate gresesc) ca inautrul tau se da o lupta acerba intre acestea si ce ai vrea de fapt sa faci, libera, neconstransa de ele si de sentimentul de culpabilitate.

Fair play: Nu e cazul sa il aplici, nu ca nu ash crede in el, eu sunt adepta suta la suta ca a prefera sa vina sa-mi zica decat sa-l prind cu fofarlica, ca m-as simti tradata de doua ori, in respect si in sine, ash prefera de o mie de ori sa vina sa se desparta ca noi avem probleme si apoi sa se duca la vanatoare, decat sa aflu eu "aiurea in tramvai", cum am si patzit-o, ca el are pe altcineva.
Acum sa explic si rationamentul. Tu esti entuziasmata de ideea ca el este iubirea vietzii tale, ca poate e acela pe care il intalnesti doar o data in viatza si ca nu vrei sa ratezi sansa, nu vrei sa treaca pe langa tine si tu pe langa el si sa nu iti consumi macar o farama din acest suflet pereche doar pentru ca esti ancorata in casnicia in care probabil ca nici tu nu stii din ce motive subzista. Asta una.
DAR, nu esti sigura ca aceasta flacara nu este doar o iluzie si nu vrei sa renuntzi la ceea ce ai deja, asha cum este, bun, rau... in favoarea a ceea ce e posibil sa ti se para ca e acolo.
Sfatul meu, taie, macar o perioada, acest fair play, si convinge-te. Consuma-ti "aventura" si "pasiunea" si ia-o ca fiind doar atat deocamdata. Te va ajuta sa nu iti faci prea multe sperantze, si in cazul in care nu e dragostea vietzii tale, sa te reintorci linistita la viatza ta ca si cum nimic nu s-a intamplat, si probabil ca asha vede si el lucrurile si de aia incearca sa nu discute despre sotia lui, pentru ca incearca sa faca abstractie de ea, sa te consume pe tine si relatia voastra sa vada cum este daca ea nu ar fi, sau si el s-a lasat dus de pasiune si refuza sa isi asculte constiintza, nevrand sa-si asume responsabilitatea faptelor lui, vis-a-vis de sotie.
Nu conteaza ce aveti acasa, nici tu, nici el, asta nu este scuza necesara si suficienta sa va scuzati amantzia, trebuie sa fii constienta de asta.
E moral? In ochii lumii nu este moral, pentru ca nu este normal, din punct de vedere moral si social, intelege ca asha gandeste lumea, la rece, nu eu, iti spun cum cred eu ca vede lumea si de ce judeca aspru astfel de relatii extraconjugale. Nu e normal ca datorita dragosteai care este intre voi sa riscati sa raniti atatea persoane in jurul vostru.
Societatea adesea sacrifica individul spre binele celor multi, si manifesta tolerantza zero vis-a-vis de atipic paralel cu tipologia si preceptele sociale impamantenite intr-un cadru data dintr-un timp dat.

Revin ca am nitzica treaba

Enina, daca esti si urmareasti ce scriu si consideri ca aberez, opreste-ma si scrie doar atat "jet, du-te tare.ro" si inteleg ideea din start si nu ma mai obosesc degeaba



diana

spic de grau spune:

Enina a cerut pareri:

quote:

---

Ma intreb si va intreb, poate retoric, asteptand ca sufletul vostru ed femeie sa-mi raspunda...este bine..este rau..ce viitor are aceasta relatie sau cum trebuie sa fie??

---

Si a avut raspunsuri!

Probabil se astepta sa aiba doar raspunsuri optimiste, pozitive, de incurajare. Nu a avut doar d-astea => s-a simtit atacata.

Parere personala: cnd crezi ca ceea ce faci e bine, nu te apuci sa ceri parerea altora. Nesiguranta te face sa ceri si alte pareri. Deci - asa cum a spus si Nume:

quote:

---

Nu te supara dar faptul ca te simti ofensata de unul sau altul reflecta piedicile care sunt in tine, le cauti si le dai importanta. Toata teoria asta seamana cu o justificare/argumentatie, ca si cum te-ai opune prin vorbe propriilor oprelisti.

---

QED.

spic de grau spune:

In loc de PS:

quote:

---

Consuma-ti "aventura" si "pasiunea" si ia-o ca fiind doar atat deocamdata. Te va ajuta sa nu iti faci prea multe sperantze, si in cazul in care nu e dragostea vietzii tale, sa te reintorci linistita la viatza ta ca si cum nimic nu s-a intamplat, si probabil ca asha vede si el lucrurile si de aia incearca sa nu discute despre sotia lui, pentru ca incearca sa faca abstractie de ea, sa te consume pe tine si relatia voastra sa vada cum este daca ea nu ar fi, sau si el s-a lasat dus de pasiune si refuza sa isi asculte constiintza, nevrand sa-si asume responsabilitatea faptelor lui, vis-a-vis de sotie.

---

Personal - nu as putea sa ma mai uit in ochii persoanei de acasa stiind ca m-am dus cu altul. Ar fi o minciuna si o rautate din partea mea. Indiferent de cum ar fi cel inselat. Ar fi lipsa de respect vis-à-vis de el, si de mine.
Iar Iubirea - da! E un sentiment nobil! Dar daca e acoperita de minciuna nu mai e curata!


Enina - mergi la un preot, spune-i tot ce ne-ai spus noua aici sub spovedanie (ca sa fi sigura ca nu se va duce sa spuna altcuiva), si el te va ajuta sa te lamuresti. Si nu e deloc o ironie.

Rachid - nu stiu ce exemple de viata ai avut tu - dar daca convingerea ta e ca <60% din cuplurile casatorite nu sunt facute din iubire, e trist. Probabil ca sunt e naiva cnd cred ca - orice fiinta, cnd isi leaga destinul de o alta, o face din iubire (mai ales in secolul nostru, in lumea civilizata si nu in cine stie ce trib care functioneaza dupa legile Evului Mediu).

---

Sã nu crezi tot ce auzi
Sã nu faci tot ce poti
Sã nu spui tot ce stii
Sã nu dai tot ce ai.".
(Parintele Paisie Olaru)

dianaintruder spune:

Am revenit. Ramasesem la moralitate.

Trebuie sa iei in calcul, nu numai sentimentule alea care te fac pe tine sa tresari, care te fac pe tine sa te simti femeie, care te fac pe tine sa te simti renascuta, sa simti ca plutesti, ca esti in varful lumii, ca esti puternica si ca traiesti intens, ca te linisteste, ca te fac sa plutesti, ce mai..., gandeste-te ca suntem oameni cu totii, suntem supusi greselii.
Tu ai ocazia sa fi egoista si sa te iubesti pe tine mai mult decat pe oricine si ai ocazia sa fi altruista si sa ti cont de toate treburile alea gen "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" sau "ceea ce tie nu-ti place altuia nu-i face", etc, ca sunt multe de acest gen... este alegerea ta, suta la suta.

Eu consider ca ceea ce ne deosebeste de fiinte instinctuale, animalele, este umanitatea, puterea de a nu face rau daca ne sta in mainile noastre. De multe ori, acest ideal, nu tzine, dar te rog mult sa reflectezi la acea vorba care spune "sa nu-ti construiesti fericirea ta pe nefericirea altuia"

Esti casatorita de atatia ani si ai motivele tale sa ramai casatorita, si sa stii ca la fel e si la el, nu stii ce-i intre el si sotia lui, tu nu stii decat ceea ce-ti spune el. Poate el este de buna credintza si iti spune adevarul, dar poate nu e de buna credintza si iti serveste doar ceea ce te motiveaza pe tine sa te arunci in relatia cu el, si doar te exploateaza, iti exploateaza simtzirile ca sa te motiveze sa nu te simti vinovata sau sa te aiba pur si simplu.

Gandeste-te ca poate pentru sotia lui el, medicul tau este centru universului, si poate a inghitzit multe de la el pentru a il avea langa ea, gandeste-te ca ea poate accepta casnicia lor asha cum este, se complace, pentru ca asha se simte ea in sigurantza, aia e tot ce si-a putut oferi pentru ea si copii ei care sunt mari acum, gandeste-te ca e la o varsta la care poate nu mai are puterea sa o ia de la capat

diana

rasid spune:

Nu ai citit cu atentie ceea ce am spus Spic de grau. Am spus ca mi-e greu sa cred chiar si in acel 60 %. Dar poate nu ai inteles exact ceea ce am vrut sa spun. Era vb de IUBIRE. Binenteles ca sunt de acord ca un procent de 95 % din cei care spun DA o fac cu convingerea ca IUBESC. La fel cum, daca ai intreba o anumita persoana intens mediatizata in ultimul timp ea ti-as spune cu mana pe inima "IL IUBESC" si este posibil ca EA sa CREADA acest lucru. Doar ca MIE mi-e greu sa cred asta. Daca tu O crezi... e opinia ta si s-ar putea ca totusi TU sa ai dreptate si nu EU. O sa spui poate ca este un caz izolat. Eu nu cred asta. E doar un exemplu de viatza REALA.
Nu stiu cata experientza de viatza am acumulat, Spic de Grau. Poate putina, poate multa, poate DELOC. Dar traiesc in mijlocul oamenilor. Crede-ma! Nu in copac (e o incercare de gluma sa nu crezi ca te iau peste picior). Si de mult prea multe ori ma cutremur de VIATA REALA din jurul meu.
Sunt dispus sa cred ca 95 % din oameni si-au intemeiat relatia pe iubire atunci cand stirile de la ora 5 vor avea o durata de 5 min si vor prezenta cum un caine si-a luxat piciorul jucandu-se cu o pisica.
Acum este o pseudo-iubire indusa de valorile impuse de societate. Ca marea majoritate a oamenilor au simtit iubirea cel putin o data in viatza. Cu asta sunt intr-u totul de acord. Insa foarte probabil atunci cand au simtit-o nu au avut puterea sa isi urmeze imboldul inimii sau era prea tarziu pentru a mai face asta sau nu au mai avut puterea sa creada ca asa ceva EXISTA si este REAL.

dianaintruder spune:

intreruperi, intreruperi...

Mai am treaba si pe aici ca am un bebe nazbatios si tre sa ma ocup de ea, sa-i dau ba papa, ba jucarii, ba sa o schimb, imi mai pierd sirul ideilor dar recitesc si revin...astfel:

E posibil ca voi sa fiti capabili sa pastrati relatia secreta, chiar multi ani, dar in timp vei simti nevoia sa capeti mai mult, si mai mult, si vei dori sa il faci sa plece de la sotzie, ca mare dovada de dragoste care sa-ti inlature tie orice dubiu.Parerea mea e ca e gresit sa faci asta, e gresit pentru ca ma gandesc la tine ca ai nevoie de el, dar ma gandesc si la familia lui care nu trebuie sa sufere pentru ca vrei tu sa fii fericita.
Nu te amagi ca copiii sunt mari, ca ei (parintzii) au o relatie rece, aia e familia lor, normalitatea lor.
Daca el nu si-a inselat sotia pana acum, ca asha am inteles din cate am citit, inseamna foarte mult, inseamna ca el este "comitted to her", chiar daca anii si divergentzele si-au pus amprenta. Cred ca este mai bine sa imbatranesca impreuna asha reci cum sunt ei, la o adica el si-a construit o astfel de casnicie, si poate chiar daca va luati si voi, daca o paraseste pentru tine, esti tu sigura ca nu vei deveni in ani o femeie care are cu el o relatie cam rece si asha cum si-a parasit nevasta pentru tine, nu te poate parasi si pe tine pentru ea?
Gandeste-te la multiplele variabile conform carora e foarte posibil in sinea lui cand se culca cu tine, nu acum, dupa un timp, sa retraiasca toate clipele de amor cu nevasta, ca-i leaga niste ani, sau te trezesti ca se uita la tine si te compara, si i se suprapune imaginea ta cu a ei.
Esti dispusa sa traiesti astfel de clipe? Sa le percepi, dar sa nu i le poti spune ca poate reactioneaza urat si ca ea poate ramane ca o umbra intre voi, chiar daca fizic nu e acolo, o face el prezenta, ca nu se uita asha ceva, oricat ai vrea sa fi de uituc si sa faci abstractie.

Apoi sotul tau, nu stiu cum e cu tine si el, dar gandeste-te ca e si el un suflet, si chiar daca ti-a facut multe, dar aici recunosc ca depinde cat de multe, merita sa il inseli?
Gandeste-te bine de tot. Corect nu este. Eu am invatzat ca atunci cand cineva se poarta mizerabil si tu il cataloghezi ca atare si consideri ca nu te respecta si e asha si pe dincolo, nu trebuie sa ii platesti politze, cu toate ca nici chiar eu nu sunt in stare sa fac asha chiar daca iti zic tie ca asha e corect, repet nu suntem perfecti, ideali.Cel mai corect fatza de el ar fi sa nu-i faci asta, e mai corect sa te duci la el si sa-i zici ui-te ma atrage altul si e clar ca intre noi nu mai e destul cat sa ma tina in frau sa ma motiveze sa nu ma duc cu altul, asha ca mai bine ne despartim.
Stiu ca te va facwe cu ou si cu otzet, ca te va considera o javra probabil sau tacticos iti va spune "faci cum crezi", ca si asha te seaca pe tine chestia asta, indiferentza asta si nu o intelegi, si nu pricepi de ce te lasa sa pleci si de ce nu vine dupa tine, te macina daca te iubeste sau ii esti total neinteresanta, sotia aia care e de mobila in casa, nu stiu ce casnicie ai, sunt simple supozitii, si imi cer iertare daca am depasit limita bunului simt in a face supozitzii, dar cred ca corect e sa-i zici sau sa renunti la "marea dragoste".

Eu ti-am spus ce e corect, nu inseamna ca gata esti o nenorocita daca faci abstractie de ce e corect.

Trecem si peste partea morala, iti asumi toate riscurile, esti instare sa musti din toti si din toate.

Inainte sa abandonez subiectul si sa te las sa alegi intre ceea ce trebuie (asha cum cred eu de cuvintza) si ce vrei de fapt, ca tu il vrei pe el ... e clar, dar decizia iti apartine suta la suta, si sa stii ca eu nu te judec, ca mor pe fetele care zic categoric eu nu ash face niciodada asha ceva, ce nenorocita, ca si eu am zis, si am facut exact ceea ce uram mai tare, ca sentimentele m-au invins, mi-au invins rationamentele.

M-am pierdut in cuvinte si nici nu stiu daca sintagma de mai sus e o propozitie cu subiect si predicat, ma rog... inainte sa abandonez subiectul am sa abordez si partea spirituala, religioasa.

Eu am o conceptie foarte neobisnuita, chiar daca sunt ortodoxa, despre dumnezeu, despre cum il percepem noi. Nu ma intereseaza polemicile pe care este posibil sa le stranesc si avertizez ca oricine are dreptul sa creada ce vrea.
Dumnezeu a impus canoane, reguli, rogori, si constantele vietzii sunt cam aceleasi in toate religiile. O societatea sanatoasa e aceea care traieste dupa aceste rigori, dupa aceste constante.
Nu conteaza exact cuvintele folosite in cartile sfinte cat esentza, si trebuie sa constientizam ca exista un dumnezeu, unii il percep in diferite modalitati si il numesc in fel si chip, dar trebie sa recunoastem ca el exista indiscutabil.
Am citit de curand ceva legat de o religie, nu vreau sa ridic controverse si sa ma uratzi ca plec urechile pe la alte religii, dar scria ceva acolo foarte interesant, si anume ca avem liberul arbitru, dar ca nu inseamna ca il avem asha aiurea. Dumnezeu iti arata prin profeti si carti si bla bola, minuni si alte cele ... care este intelepciunea, care sunt conbstantele vietzii si cam dupa astea sa te ghidezi.
alegerea iti apartine in totalitate, in sensul ca esti liber, o data ce ai luat cunostintza despre aceste constante, sa le adopti absolut convins ca sunt bune sau din contra sa le respingi ca fiind gresite, dar vremea a demonstrat ca ele sunt SANATOASE si te feresc pe tine de suferintza, iti pastreaza sufletul curat si echilibrat.
daca iti invingi tentatiile si cauti sa iei hotarari cat mai in concordanta cu preceptele religioase, atunci vei avea o viatza lipsita de complicatii si vei rani cat mai putina lume.
nu cred ca dumnezeu a pus aceste reguli ca sa ne faca pe noi nefericiti si ai sa te intrebi: "de ce imi pune atat de multe reguli si restrictii si eu sufar ca ele exista si nu pot sa traiesc dragostea mea libera si linistita?"
Pentru ca nu poti fi liber atat timp cat le afectezi linistea celorlalti.

Mai e o chestie, tu vrei un copil, nu stiu exact de ce nu il poti avea nu stiu ce ai incercat ca sa il ai sau prin ce ai trecut, si te inteleg ca e o mare tare a ta, si poate te gandesti ca vei avea un copil cu acest medic, ca ai dreptul sa ai si tu ce iti doresti, si te inteleg perfect, si am inteles ca esti si contra cronometru ca ai o varsta si poate trece trenul... dar, si aici iti spun prin prisma mea total, copilul nu e de ajuns sa ti-l doresti, are nevoie de o baza solida, de o relatie solida, ca nici nu banuiesti cate sunt necesare pentru un copil, ce multe variabile e necesar sa acoperi ca el sa aiba tot ce ii trebuie sa fie fericit sa nu-l ratezi sufleteste. Eu nu am inteles, si dorintza de a avea un copil m-a orbit asha tare ca m-am rugat la dumnezeu si am zis: "doamne da-mi un copil orice ar fi, da-mi-l acum ca ma inabusa nevoia asta", si tare rau am facut ca dumnezeu mi-a dat imediat, intr-o luna am ramas insarcinata si parca l-a orbit pe cel care mi l-a oferit, dar m-am lovit de niste treburi care m-au infrigurat si abea acum inteleg ce rau am facut, nu neaparat barbatului, cat copilului.
Nu iti permite sa fi egoista, sub scuza ca ai si tu nevoie sa te implinesti ca femeie, ca tot tu ai sa suferi, ca nu esti de piatra, nu lasa slabiciunile tale sa te duca la pierzanie caci esti un om integru si esti un suflet acolo care vrea ceva, gresit sau nu vrea si are nevoi.

Si ca de la femeie la femeie, cea mai buna solutie ar fi, sa te rupi de el de sotz si de doctorash sa-ti cauti un altul si sa-ti refaci viatza asha cum o vrei tu, dar de data asta sa faci alegerile cele mai bune pentru tine si pentru copilutzul pe care poate o sa-l ai poate nu, asta numai dumnezeu hotareste.

Poate e o ineptie ceea ce spun, dar eu nu stiu ce e cu adevarat in sufletul tau si ce e posibil sa faci cu viatza ta.
Succes mult




diana

dianaintruder spune:

fetelor, ca sa intelegeti o data pentru totdeauna pe ea nu o ajuta cu nimic ca o faceti asha si pe dincolo, ea...cred eu... vrea sa stie nu cum categorisiti ce a facut ea sau are de gand, ci cum credeti voi ca e bine sa faca, daca e bine sau nu.
Unele sunteti foarte categorice si folositi cuvinte prea mari si prea aspre pentru un om care intreaba ceva.
Una e sa vina la mine fata mea sa zica "mama vreau cutitul" si eu sa ii spun "vai, ce nenorocita esti vrei cutitul, tu nu iti dai seama ca te poti taia si esti o proasta ca nu realizazi ca nu ai ce pune mana pe cutit, ca daca te tai poate mori si poate ma duc cu tine la spital si imi dai de lucru", si cu totul alta e sa ii spun cum e normal de altfel "mamuca, nu pune mana pe cutit, ca te tai si vei suferi si voi suferi si eu cu tine si am sa-ti dau cutitul cand consider ca esti pregatita sa il folosesti, pana atunci il ia mami si iti da tie altceva, ui-te ia cheile, ca sunt tot obiect de om mare, dar cu astea nu te poti rani"
Stiu ca sunteti bine intentionate, dar depinde de felul cum ii spui ceva unui om, mai ales unui om care nu stie ca nu e voie, sau ca nu vrea sa accepte, desi stie ca nu e voie, ca ea totusi vrea acel ceva.

Pacea fie cu voi.

diana