uneori chiar merita sa lupti!!!

Daca in urma cu 10 luni poate un an scri-am pe forum, ceva de genul "sunt disperata" si din pacate chiar eram, acum vin si va spun in primul rand "Multumesc" tuturor celor care mi-au scris indifernt de ceea ce au scris.
Totodata ii multumesc lui Dumnezeu, pentru ca mai exista si rezolvari favorabile ale problemelor.
Dar sa incep cu inceputul.
1. Am pus capat afacerii pe care o aveam, care incepuse din nou sa scartaie, ceea ce ne-a oferit posibilitatea unui nou inceput. Sotul meu s-a angajat si lucreaza ceea ce ii place, ceea ce ii da o stare de bine.In alta ordine de ideii nu mai e singur are colegi, are o sursa sigura de venit, etc. Un loc de munca unde sa faca ceea ce i se spune i se potriveste cel mai bine vad eu. E important sa ii spuna altcineva ce are de facut si nu eu.
2. Dupa mai multe discutii cu socrii legate de apartament, au hotarat sa nu mai aiba de a face cu noi, ceea ce e foarte bine...!!!Ei cred ca ne pedepsesc dar din contra faptul ca au dat inapoi este un pas inainte pentru noi. Multe dintre faptele si spusele socrilor l-au facut pe sotul meu care era foarte dependent de ei sa rupa in totalitate legatura afectiva putin "bolnava" parerea mea pe care o avea cu ei. Este acum mult mai linistit, are dorinte, sperante nu mai este un "mort viu". A hotarat sa isi continue facultatea pe care o abandonase in anul 4.
3. Chiar daca nu mai avem o afacere proprie impreuna, ne descurcam cu banii din ce in ce mai bine, tot ceea ce castigam putem folosii pentru a ne gospodarii casa si familia si nu pentru a investii intr-o "afacere". Incetul cu incetul am inceput sa ne platim din datoriile casnice ceea ce atenueaza foarte mult stresul vietii de zi cu zi pe care il aveam.
Nu vreau sa spun ca toate s-au schimbat peste noapte si acum e raiul pe pamant chiar daca sincer vorbind nu se poate face comparatie intre viata mea de acum un an si ce de azi. Concluzia la toate cele srise de mine mai sus e ca uneori merita sa lupti, uneori o relatie merita salvata!!!

sanziana72 spune:

Corina, eu iti stiu povestea si ma bucur ca lucrurile merg acum mai bine.

Sanatate si fericire si familiei si copiilor tai!

Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina... Poze

Dragostea ne-a fost data ca sa invatam sa ne depasim egoismul, sa invatam sa ne pese mai mult de altcineva decat de propria fiinta.

micalondra spune:

Ti-am citit acum povestea si sunt unele asemanari cu a mea. Si eu sunt acum la limita si sper sa iau si eu decizia care trebuie. Mi-ai mai dat speranta!