relatia mea
fetelor va scriu sa ma descarc putin..sunt casatorita de 9 luni cu un om deosebit..inainte am fost impreuna aproape 2 ani dar relatie la distanta,eu in ro studenta,el neamt..ne vedeam rarut dar vorbeam enorm la tel si totul era minunat,dragoste nespus de multa si incredere si tot ce trebuie.De cand am venit aici si locuim impreuna,..cu toata iubirea noastra..sunt multe care ma deranjeaza mult de tot si sufar ca un caine si in ultimul timp relatia noastra e cam intepata.iubitul meu are 40 de ani si deja asternutul e cand vrea el-rar,cu banii am avut un soc imens cand am vazut ca e ..care e faza castiga excelent dar are multe credite de cand era burlac asa ca stam prost de tot si din cat are mai e si zgarcitsi stau si rabd aici cum n.am facut in viata mea,nu imi permit mai nimic.si dat fiind ca eu nu produc acum nimic am sentimentul acela urat cum ca stau pe banii LUI si as fi in stare sa spal wc numai sa am si eu un ban de.o prajitura.in afara de asta cu bebelusul..cand era mic-mic si plangea saracutu..ma refer cateva zile-pana la cateva luni mereu asa de tare se enerva si ii punea o patura in cap sa nu.l auda plangand si nici nu ma lasa sa.l iau in brate ..Doamne cat am plans si apoi i.am i.am zis ca nu asta asteptam eu,nu e cum visam eu sa fie,la cat am asteptat copilul acesta..si s.a schimbat putin,dar deja puiul avea 4 luni si era mai bunut.acum are 5 luni si nu ma ajuta cu mai nimic,cred ca e mai mult de o luna de cand a schimbat un pampers si asta tot de gura mea.Sincer as rabda orice daca ar fi mai altfel cu Marc ..pe care totusi il adora,Si cu casa..am un apartament mare de tot si vrea sa fie mereu impecabil de curat-80 mp de gresie alba care trebuie spalata macar de doua ori pe saptamana si geamuri mari si mancarica buna si eu trebuie sa fiu zambitoare mereu si oricat as face am mereu senzatia ca nu e suficient si asta ma darama.Si nu am pe nimeni aici,nu sa ma ajute la ceva ,ci numai sa schimb o vorba .Nu am mai iesit undeva de mai mult de jumatate de an,Ar fi multe de spus,...nu stiu mai mamici...sincer ma simt vinovata ca scriu despre el asa,mi.e rusine ..sa stiti ca e un om bun si ne iubeste si il iubesc dar cateodata ma gandesc cum ar fi sa ne despartim si nu vreau si cateodata vreau si ..nu sunt coerenta dar sincer mi.e tare greu.Eu il iubesc dar cateodata mi.e greu tare si stiu ca e un om bun,ar face orice pt noi dar are caracterul asta mai dificil ..nu.mi spuneti sa vorbesc cu el ca am facut.o de multe ori in toate modurile si ..asa e el.
sper sa nu fie pana la urma un caz din ala lacrimogen gen ne iubim dar nu putem trai impreuna
Eu zic ca sunt o fata buna si am un caracter bun ,sunt optimista,niciodata nu tin suparare,incerc mereu sa fac sa fie bine,inghit eu multe numai sa se simta el bine si poate nu e bine ca acum daca nu mai rabd i se pare ca sunt anormala:):)
nici nu stiu de ce am scris acest mesaj..poate doar sa aflu daca mai e cineva in situatia asta si cum ati razbatut.
va pup si sa auzim numai de bine
ancuta
Raspunsuri
karol spune:
Nu stiu ce sa-ti zic.Eu cred ca toti barbatii sunt asa.Vor ca atunci cand vin acasa sa fie totul impecabil.Copilul imaculat, casa pusa la punct, mancarica aburinda pe masa...si o nevasta zambitoare.Pe mine ma umple de nervi chestia asta dar asa sunt ei toti.Sunt convinsa ca ti-e greu acolo printre straini dar incearca sa nu mai fii si tu asa de sensibila.
pt tine si pt Marc
Theodora spune:
Draga MAMICA DULCE,
Citind mesajul tau,m-am convins ca meriti pe deplin acest nume! Si sint sigura ca esti o persoana buna,dovada faptul ca desi ai inceput subiectul acuzind intr-un fel pe sotul tau,l-ai terminat luindu-i apararea si scuzindu-l! Eu sper sa se trezeasca si sa descopere ce comoara are la usa! Sa stii ca nici pe mine nu ma ajuta,si eu am doi,dar se topeste dupa gemeni,suna mereu sa vada ce facem si abia asteapta sa se intoarca ca sa-i vada!Mult suucces si daca vrei poze cu gemenii,scrie-mi:mpapad@acci.gr
Theodora, Alexandros, Yannis
LOVE U ALL
Floare de Colt spune:
Draga de tine...
Esti un sufletel minunat care ar vrea sa zboare macar putin din colivia de aur
Te inteleg, dar inca nu stiu ce sfat sa-ti dau.
Oricum sunt sigura ca cu energia formidabila de care dispui si cu optimismul tau molipsitor, toate vor fi in curand asa cum meriti din plin.
Te pup cu drag,
Camelia.
Fleur spune:
Draga Mamica Dulce,
Chiar mai devreme vorbeam de barbati pe un alt forum...Ce sa-ti spun?! Si eu sunt singura printre straini iar cand al meu sot ma mai supara putin (e un om minunat dar toti mai si gresim uneori) il amenint ca imi iau catel,purcel si plec acasa...si la mine intotdeauna tine.Iar daca ar fi nemultumit de treaba pe care o prestez in casa l-as pune pe el s-o faca...Nu mai suntem pe vremea strabunicii cand femeile erau sclave la barbati! Eu am noroc caci suntem pe aceeasi lungime de unda...daca eu n-am chef sa-i calc camasa si-o calca singur...chiar daca uneori ma simt putin vinovata pentru asta...dar trebuie si ei sa invete sa mai faca cate ceva.
In legatura cu zgarcenia...mai toti nordicii sunt zgarciti,le e in sange.Eu zic sa nu mai gandesti la modul asta,inteleg ca ai facut o facultate,el casatorindu-se cu tine si-a asumat responsabilitatea intretinerii tale si a copilului deci nu spune c-ai spala si wc-uri,incearca sa-i explici ca ai nevoie de niste bani ai tai, pe care sa-i cheltui tu pe ce-ti trece prin cap si de care lui sa-i nu-i pese.
Mamico,simt multa durere in emailul tau,eu stiu din experienta caci un compromis atrage dupa sine altul iar rezultatul final e acelasi,incearca de la inceput sa lamuresti problemele discutand calm iar daca intr-adevar e un om deosebit si te iubeste atunci te va si intelege si ,cel putin, va incerca sa se schimbe.Comunicarea e totul intr-o relatie,spune-i cat de mult suferi tu iar daca nu te asculta scrie-i o scrisoare...Cu adaptarea intr-o tara straina cum stai?
Sper sa-ti rezolvi problemele...nu merita sa suferi iar daca asta te descarca- scrie-ne oricand.
Mult succes,
Fleur
Adela spune:
Nu stiu ce sfaturi sa-ti dau... Tot la clasica conversatie trebuie sa ajungi. Ce nu-ti convine trebuie sa-i spui. SPUNE-I ce te deranjeaza de mii de ori... insa depinde ffff mult si cum pui problema. De exemplu in locul tau i-as fi spus cat se poate de senina ca: "am fi toti 3 muuuult mai fericiti daca l-ai lua pe baietel in brate in loc sa-i pui patura in cap. Daca ti-as pune eu o patura in cap cand te doare burta (colici) ce ai face?" Si tzop i-as pune bebeul in brate! De ce sa-l tin numai eu? E si al tau dragul meu!
Apoi referitor la curatenie poti sa-i spui ca tu ai deja o profesie si nu esti Hausfrau -de profesie- si daca el se duce cu bebelusul la plimbare cu placere speli si gresia si faci casa bec.... Ca doar depui asa maaaare efort sa fierbi o supa la plic , nu? Esti cam epuizata. Si apoi nu stai acasa CA ASA VREI TU!!! Esti nevoita sa stai acasa.
Eu cam asa fac. Ii spun pe fond de gluma mai totul. Sunt calma si asta i se imprima si lui care e putin mai irascibil.
Iti doresc sa fii tare si sa treci mai usor peste greutatile casniciei.
- Adela &Julia -
Garofitza spune:
Ancuta, cum ti-am mai spus si alta data iti doresc tot binele din lume!!!
Acum cateva zile ai deschis un subiect cu "legislatia in Germania", in care aveai niste framantari in legatura cu casnicia ta!
Cand cineva isi pune problema cui o sa ramana copilul in caz de separare, atunci trebuie sa existe un sambure de nemultumire pe undeva.
Iar acum am vazut acest subiect, din nou despre casnicia si relatia ta cu sotul tau. Ancuta, ce se intampla? Ceva te roade, deoarece iarasi ai adus in discutie casnicia ta!!! Parerea mea este ca te gandesti sa te desparti! Si inca nu poti sa o spui cu voce tare!
Sper ca nu te superi, dar cum acest site este ca o terapie (uneori) parerile noastre ni le exprimam mai mult sau mai putin in (de)favoarea celei (celui) ce propune subiectul.
Nu stiu daca tot barbatii sunt la fel, dar trebuie sa"lucrezi" la o casnicie. Daca dupa 9 luni, te gandesti ca nu puteti sta impreuna, atunci trebuie sa stati de vorba si la rece sa judecati.
In fiecare casnicie exista o periodata de acomodare si cunoastere. Si ambele parti trebuie sa depuna efort comun, daca vor sa aiba ceva reusit.
Daca consideri ca esti prea stresata, de ce nu incerci o babysitter, si cateva ore sa petreci numai tu si sotul? Poate ai nevoie sa fii numai cu el! Sa (re) aprinzi flacara iubirii? Totul merita incercat, mai ales ca-l aveti pe Marc!
Numai bine!
Garo
Sanatate, ca-i mai buna ca toate.
Lauraa spune:
Mamico, of,of, ai sarit prea repede de la viata ta de tanara absolventa fara griji si fara ganduri la viata de mama,sotie si inca si in alta tara, rupta de tot trecutul tau. Cred ca ruperea a fost cam brusca,dar abia acum te dezmeticesti si vezi ca viata ofera bune dar si...mai putin bune...Eu te inteleg perfect. Mi-ar place sa vorbim la telefon eventual...
LAURA
Laura Takacs spune:
Draga Ancuta, tu esti tanara si ai pornit in casatoria asta foarte entuzista, asa cum trebuie, de fapt. Dar acuma te trezesc la realitate si iti spun ca prea mult ii canti in fund, daca ai auzit expresia, prea mult incerci sa faci toate sa-i fie pe plac. Cum ar fii sa fie putin si invers? Sa-ti faca si el tie? Nu te complexa de faptul ca esti "adusa" din Romania si nu ai banii tai (inca). Draga mea, si ce faci tu in casa si ingrijirea copilului se pot socoti in bani. Gatesti, cureti si mai presus de toate ai grija de copil. Nu stiu daca merge cu sotul tau, dar multi barbati daca sunt pusi in colt se pun pe treaba.
Imi pare rau ca treci prin asta si nu ai pe nimeni langa tine. Iti doresc mult noroc pe viitor si un sot mai intelegator, dar trebuie sa-l "canalizezi" putin. La inceput va fii mai greu, dar cu timpul va fii mai usor. Este o vorba, cum il obisnuiesti asa il ai pe viitor.
adda spune:
Of, mamica dulce... ce sa-ti spun eu acuma ca sa te simti mai bine?...imi pare rau ca ti se intampla o chestie ca asta...nu e prea usor sa fii singura printre straini...nu stiu ce sa cred despre sotul tau...spui ca nu te ajuta deloc (e foarte ocupat cu serviciul???), nu e prea dragastos cu bebe, e zgarcit, e pretentios sa fie casa luna...nu pot sa-ti spun eu ce sa faci pentru ca doar tu il cunosti si doar tu poti pune in balanta chestiile bune si chestiile rele...mai incearca sa vorbesti cu el, spune-i ca suferi si ca nu esti fericita...fiind burlac atata vreme s-a obisnuit sa aiba grija numai de el si acum, fiind intr-o noua postura, aceea de sot, nu stie cum sa se poarte (doar asa imi pot explica eu comportamentul lui)
Nu te descuraja, ai grija de bebe si mai scrie-ne.... ai facut foarte bine ca te-ai descarcat spunandu-ne problemele tale...nu trebuie sa-ti fie rusine...poate s-o gasi cineva intelept pe forumul asta care sa-ti dea un sfat bun...eu am scris ce m-a dus capul si stiu ca nu ti-am fost de prea mare ajutor, dar am vrut sa-ti scriu si eu ceva pentru ca era asa multa tristete in mesajul tau!
Te pup , Ada
parpalak spune:
Niste studii de p-aicea puneau inceputul casniciei pe locul doi la stressuri in viata. Urma emigrarea. Avutul unui copil nu-l retin, dar cred ca era si ala pe undeva pe la capitolul stressuri. Tu le experimentezi pe toate trei deodata. Cel mai incurajator lucru care-mi trece prin cap e sa-ti spun ca or sa treaca cu timpul. Casnicia n-o sa mai fie la inceput, dupa o vreme, tot asa, preocuparile legate de copil (poate) or sa fie de intensitate mai mica, in timp, cit despre obisnuitul cu Germania.. aici ce sa zic.. doar poate tot asa.. poate cu timpul o sa te obisnuiesti acolo..
Incearca sa faci lucruri marunte care sa-ti ofere o senzatie de "normalitate" - prajitura de care vorbeai, sau o iesire in oras - nu-i musai saptaminala, dar si un inceput e si ala bun la ceva.
Abordatul zgirceniei: cere mai mult decit ai de gind si negociaza in minus pina obtii ceea ce ai vrut de la bun inceput, de fapt. :)
Si nu-ti pierde simtul umorului, cu el se duce si simtul masurii :)
Si daca n-am reusit noi sa-ti dam idei, noi te stim pe tine plina de idei si de resurse, asa ca poate ne mai tii si pe noi la curent cu "evolutia" evenimentelor si-ti facem galerie de pe margine!
Toate cele bune.