El alcoolic, eu ce pot face?
Raspunsuri - Pagina 4
Gabi_K spune:
Da, Elise, asa ar trebui.
Insa al meu n-a recunoscut niciodata ca e bolnav. Nu a vrut nici la psiholog, ba mai mult, imi sugerea sa merg eu ca avem pb in pat (cine se culca cu un om beat???) n-a vrut nici la AAA, mi s-a parut prea extrem sa-i pun picaturi in mancare, deci am ales varianta "la revedere". Copiii mei si cu mine nu mai aveam puterea sa il asteptam daca intr-adevar renunta la bautura sau nu. Am ramas cu amintirea serilor cand il asteptam acasa si nu stiam cat de aburit vine si daca va avea chef de circ sau doar de tv si somn...
ex- gabibarta
sileriki spune:
La mine era vorba de tatal meu si trebuia sa fac ceva avand in vedere ca eu si familia mea si acum stam cu parintii mei , si picaturile au fost ultima solutie , mama mea fiind bolnava si ea , are atrofie cervicala , nu are creier mic mai pe romaneste , nu am avut un ajutor ,asa ca acum patru ani am oprit cu bauturile stiam ca e viata lui la mijloc , ficatul ii era umplat de 4 ori cat normalul , am intrebat si eu atunci in stanga si in dreapta , la dezalcoolizare nici vb , nu il puteam duce , nimic si va pot spune cu mana pe inima ca in acest patru ani decand numai bea decat foarte rar un pahar doua de bere , ne e foarte bine asa are mama cu cine sta cu copilul cand nu merge la gradi , acum ma pot baza in el la orice , si ne intelegem foarte bine .
Daca sotul meu era in asa situatie ? nu stiu ce faceam pe el odata nu l-am vazut pilit si totusi a avut altceva .
nu mai stiu cum se numeau picaturile , atunci imi era frica , dar eu cred ca nu am facut o crima , betia tatalui meu mi-a transformat copilaria intr-un calvar si acum imi amintesc cum a fost cand mergeam in baruri dupa el , era mort de beat pe strada si imi era rusine ca e tatal meu , cazut prin santuri si multe si multe
nu era salbatic la bautura , nu ne batea , nu facea scandal dar un om de peste 100 kg cand nu putea sta in picioare , era vai si amar .
suntem trei frati cu capul pe umeri nici unul dintre noi nu a mostenit de la tata nimic , deci genetic vorbind nu ii dau dreptate cine a afirmat , eu cu sora mea nimic macar sa ne ametim sau ceva niciodata nu stiu cum e si nici nu ma tenteaza , iar fratele nostru in cei 38 de ani ai lui o singura data a fost amtetit in rest , nimic
Imi pare foarte rau penru cele care au asemenea probleme , nu e usor dar se poate
Va doresc o zi placuta tuturor 
evi , Eric 14.06.2000
danangie spune:
SILERIKI mai mult sau mai putin povestea ta se aseamana cu a mea. Diferenta e ca al meu tata era foarte rau la bautura. O batea pe mama mereu. Odata a batut-o pana la sange de eu am fugit desculta din casa.
MARY eu zic ca prietena ta nu va avea viata buna langa un om alcoolic. Eu am avut o copilarie groaznica.......mii de sperante si rugaciuni.........dar el s-a linistit abia cam acum 2 ani. Dar uneori mai bea.....si e tare prost cand bea. Nu ai ce face. Oricat ai incerca sa-l faci sa inteleaga......nu va intelege. Stii eu la 30 de ani ai mei......daca tatal meu bea juma de pahar de vin.....si eu ii simt mirosul tipic bauturii ma ia criza. Adica incepm sa tremur.....si nu reusesc sa ma opresc. Efectiv imi tremura barbia. Deci.....daca prietena ta are posibilitati sa plece de langa acel barbat. Noroc mult.
Cand te-a inselat cineva odata e vina lui, cand te-a inselat a doua oara e vina ta
POZELE MELE
MissParker spune:
quote:
Initial creeata de Mary68
Buna ,la toata lumea! Nu ma numar printre sotiile care au aceasta problema,dar am o prietena care nu mai stie ce sa faca?!Eu am sfatuit-o....dar se pare ca nu este imdeajuns. Am nevoie de sfaturi de la persoane care au aceasta problema. Ce au facut ele, unde au mers,cat au luptat pt. el si daca a meritat.Ea se numeste Viky si nu are curaj sa spuna cuiva problema ei. Astept sfaturi de la voi toti! Multumesc,Mary68
Pardon, nu e "problema ei", este PROBLEMA LUI !!! Deja modul de abordare denota ca ceva e disfunctional acolo.
Pare un paradox, dar daca-l iubeste, trebuie sa-l paraseasca, pt. ca el sa se confrunte cu situatia lui, sa-si asume raspunderea, sa-si reaseze prioritatile in viata si sa decida ca vrea (daca vrea) sa schimbe. Daca nu, nu. Dar intr-o relatie matura (spre deosebire de cea infantila, de simbioza), fiecare partener e responsabil pt. propria lui viata. A ramane cu el in astfel de conditii nu e iubire, e codependenta, fetelor! Nu va amagiti ca ar fi loialitate si noblete si altruism, e pur si simplu codependenta: cand astepti ca altcineva sa se schimbe ca sa fii si tu fericit. Ca sa fie fericita, EA trebuie sa-si schimbe propriul proiect de viata. Daca e iubire, nu ramai sa-i faci terapie si nu esti mamica lui, sa-l iei de manuta si sa-l duci la dezalcoolizare, sa-i ascunzi sticlele etc. Asa isi imagineaza ea viata ei in 10 ani de-aici incolo? Si cu ea cum ramane?
La mine cu fostul meu sot a fost asa: el i-a marturisit sora-sii ca ia cocaina si ca nu poate sa se mai opreasca, dupa ce a vazut ca sora-sa nu face nimic (el o rugase sa discute cu tipul care-l alimenta, care fusese din intamplare amicul ei), a apelat si la maica-sa (aia, saraca, a innebunit de neputinta, dar iar nu a putut face nimic!), pentru ca in final "domnisorul" sa-mi marturiseasca mie treaba asta, iar eu ce-am facut (in codependenta in care traiam atunci)? Repejor m-am intalnit cu tipul respectiv (manca intr-o pizzerie, fostul sot m-a dus cu masina pana acolo si m-a asteptat in masina cuminte ca EU sa-i rezolv problema), m-am luat de tipul respectiv, tremura carnea pe mine si nu stiu cum m-am abtinut sa nu-i infig un cutit in gat, i-am spus ca daca-l mai prind odata in compania sotului meu ii dau pe amandoi pe mana politiei, ca eu nu vreau sa am de-a face cu asa ceva etc. etc. etc. M-am comportat ca mama unui scolar care vine sa-l traga pe alt scolar de urechi ca s-a luat de "pretiosul" ei fiu. Concluzia??? Mi-am asumat o raspundere care nu era a mea, in sinea lui fostul sot ajunsese sa ma urasca din ce in ce mai mult (ca aveam un ascendent moral imens asupra lui si-i cunosteam secretul murdar), iar la despartire tot s-a ajuns si THANK GOD FOR THAT!!! Actualul meu sot se respecta pe el insusi atat de mult incat nu ar face niciodata asa ceva. Caci samburele problemei nu este genetic (nu dati vina pe gene, fetelor, ar fi o solutie prea usoara), ci e vorba de constrangerea spre autodistrugere care vine din traumele nerezolvate ale trecutului/copilariei.
Cel mai mare bine pe care i-l poti face unui alcoolic este sa-l parasesti. Si asta n-am spus-o eu, ci altii mai "dastepti" de la Alcoolics Anonymous.
Mai bine un sfarsit de groaza decat o groaza fara sfarsit.
Daca-l iubeste cu adevarat, il va parasi. Si el se va salva singur.
Felicia
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
danyelana spune:
Ai dreptate MissParker cel mai bine este sa-l paraseasca pt ca de vindecat nu se va vindeca de bautura.
Dumnezeu sa ne ajute la toti