insarcinata - din nou

Azi am aflat ca sunt din nou insarcinata. Banuiam dar nu eram sigura. Pana aici - motive de bucurie.
Problema este ca am o fetita de doar 8 luni.
Nu stiu ce sa fac : sa il pastrez sau nu ? Sunt in ambele cazuri si avantaje dar si dezavantaje.
Voi ce spuneti ? Mai este cineva in aceeasi situatie ?
Am uitat sa spun ca sunt si studenta , ce-i drept la IDD (invatamant la distanta).
Va rog din suflet sa sa ma sfatuiti ce sa fac pentru ca pur si simplu nu mai stiu incotro sa apuc. Pe cat de fericita eram cand am aflat ca sunt insarcinata cu Andrada pe atat de trista sunt acum.
Astept parerile voastre. Va multumesc !

ruscus spune:

draga cristina,eu cred ca un copil e intotdeauna un motiv de bucurie si o mare binecuvantare.chiar daca la ora actuala in ro. e greu sa cresti un copil eu te sfatuiesc sa pastrezi sarcina,aminteste-ti imensa bucurie pe care ai simtit-o cand ai luat in brate copilul nou nascut,primul gangurit,primul zambet,esti gata sa renunti la aceasta minunata comoara? fiecare copil e unic,chiar daca iti va fi greu prezenta lui iti va da putere sa mergi mai departe.inainte de a lua o hotarare gandestete bine inainte pentru a nu regreta mai tarziu.Te pup. P.S.felicitari pt sarcina.florina

Reliana spune:

Crissandrada, problema e īn felul urmator: tu trebuie sa stii ce īti vine mai bine, dar gāndeste-te ca un copil nu vine acolo unde parintii nu se descurca, sau acolo unde nu e nici o sansa de supravietuire. Poate, odata ai sa regreti daca faci pasul sa nu lasi copilul, gāndeste-te ca alte femei asteapta ani de zile si fac tot ceea ce se poate pt a avea un copil. Si eu stau, īnca cu incertitudine asupra acestui fapt, dar tin sa te anunt ca, daca sunt īnsarcinata voi tine copilul, chit ca īmi va fi greu(poate) si avānd īn vedere faptul ca am nascut cu cezariana in Noiembrie 2002. Gāndeste-te bine, noi putem sa-ti spunem tot felul de pareri, dar tu esti cea care va lua decizia finala!
Īti doresc bafta, si gāndeste la "rece" problema!

Tot ce-ti doresti se poate realiza, atunci cānd vrei cu adevarat!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=117&cid=16

gio spune:

Indiferent ce sfaturi iti vom da noi, decizia va apartine, tie si sotului. Vreau insa sa-ti povestesc despre o cunostinta care a fost la un moment dat in situatia ta. A pastrat sarcina si, desi ii este f greu cu doua fetite mici (de 2 ani si una de 4 luni), nu exista bucurie mai mare pt ea ca aceea cand cea mare o pupa pe cea mica, o ia in brate, sau cand cea mica o urmareste curioasa cu privirea pe sora mai mare si ii zambeste. Gandeste-te si la asta, ca 2 frati nascuti la intervale mici de timp se vor intelege mai bine decat cei facuti la intervale de 5,6 ani intre ei.

adita spune:

Eu am ramas insarcinata cand baietelul meu nascut prin cezariana avea 10-11 luni.Am prietene care au copii cu diferente si mai mici intre copii (la una e chiar un an diferenta). E adevarat ca e greu, dar eu zic ca merita efortul. Eu cred ca intr-adevar Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce (chiar daca uneori nu ne dam seama)asa ca daca bebele a venit acum, inseamna ca te poti descurca cumva. Nu poti sa ai ceva bun in viata fara sacrificii. Curaj si felicitari.

Doamne ajuta cui saruta si sporeste cui iubeste

korinna spune:

Nu stiu in ce masura putem da noi sfaturi....insa ce sa zic...intre cei doi posibili copii ai tai nu ar fi o diferenta foarte mica,de exemplu intre sotul meu si sora lui sunt doar 11 luni...iti dai seama???11 luni....aproape ca ar putea lumea sa zica ca sunt gemeni...asa ca intre ai tai ar fi bine...mai tarziu ai sa iei tot mai greu o astfel de hotarare....uite..eu am un baiat de 7 ani...si micutul celalt se va naste acum..peste 3 saptamani....e cam mare diferenta
E un sufletel..pacat sa nu cunoasca frumusetea vietii...un apus in munti....oboseala placuta de a inita in mare..si apoi lancezeala sub soarele toropitor...muzica...veselia unui grup....saniusul iarna si obrajiorii imbujorati....nu stiu...tu stii cel mai bine ce posibilitati aveti...dar oricate posibilitati ar fi...niciodata nu o sa-ti ajunga ce ai..si mereu ar mai fi ceva de cumparat in casa.
dar un sufletel de om nu poate fi cumparat....lasa ca facultatea o termini..eu eram in anul 2 de facultate cand eram insarcinata cu cel mare..si am supravetuit..dca exista vointa...e posibil orice
deci...tu decizi!!!dar cantareste bine!

KORINA & BB STEFAN

Garofitza spune:

Decizia este numai a ta si-a sotului tau!!

Da-mi voie insa sa plang, cuvintele sunt de prisos si nu pot exprima ceea ce simt in aceste momente. Celor ce ma cunosc stiu de ce plang! Numai bine tie si familiei!


Garo

Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

pisi_ella spune:

Ce-ai cu bietul sufletel care vrea si el sa vine pe lume? Pastreaza-l, nu o sa regreti! Eu mai am cateva zile(f. putine) si nasc...E drept, primul copil, insa, gandindu-ma la ce frumoasa a fost perioada asta si la sentimentele de neinlocuit pe care le-am incercat, zau ca parca as vrea sa retraiesc totul!...E asa de...nu pot exprima in cuvinte cum e...E UNIC. Sunt sigura ca toate mamele ma inteleg...
Iti tin pumnii si iti doresc sa iei cea mai buna decizie...Si, inca ceva....ASCULTA-TI INIMA! Ea iti arata de multe ori calea cea dreapta!...

try spune:

In decizia de a avea un copil nu cred ca ar trebui sa ne lasam ghidate de CE NE POAT OFERI NOUA VIITORUL COPIL, ci ceea CE II PUTEM OFERI NOI VIITORULUI COPIL.
Un copil are nevoie in primul rand de dragoste sufleteasca (asta e mancarea lui esentiala in viata, altfel e doar o leguma), iar cand ne gandim daca ne permitem un copil nu trebuie sa ne gandim doar la primii ani de zile.
La ce bun daca copilul vine intr-o familie prospera material, dar cu parinti care se cearta si se bat ca la usa cortului sau care uita ca au copii acasa?
Sau la ce bun daca parintii trag unul langa altul, dar sunt muritori de foame si n-au bani de nici unele.
Astea sunt doua exemple extreme, dar nu ma indoiesc ca situatia este prezenta in multe familii din Romania.
Decat sa aduci pe lume un copil cu sanse mari de a fi nefericit si oropsit, cred ca e mult mai bine sa nu-l ai.
Nu fac nici un fel de aluzie la situatia ta Crissandra, habar n-am care-i situatia ta, dar iti ofer si alte puncte de vedere la care sa te gandesti. Decizia cea mai buna o iei in momentul in care ai in fata ta toate alternativele. Gandeste-te si la cea mai nefericita situatie si la cea mai fericita. Tu le vei pune pe toate in balanta si vei decide, asa cum au spus si celelalte fete.
Dupa cum mi-am dat seama din mesajul tau decizia e foare grea, nu ma indoiesc de asta, dar nu cauta raspunsuri in afara ta si a sotului tau. Stai si rumega idea pana cand vei fi convinsa ca decizia pe care o iei este cea mai buna pentru voi si pentru copil. Daca ajungi intr-un punct mort, ia-o de la capat cu rumegatul. Daca nu esti convinsa de decizia pe care o vei lua e posibil s-o regreti toata viata indiferent care va fi ea.
Si eu sincer iti spun ca nici nu stiu ce-as face in locul tau. Mi-e tare greu sa ma pun in situatia ta. Chiar daca as fi trecut printr-o situatie asemanatoare, tot nu cred ca decizia mea ar trebui sa o influenteze pe a ta. Suntem unici in felul nostru, iar situatiile noastre sunt unice, avem fiecare un mod de a gandi unic si ca urmare balanta mea poate avea alt sistem de masurare decat balanta ta.
Iti doresc sa gasesti raspunsul cel mai bun pentru situatia ta.
Try

try spune:

Inca ceva mai vroiam sa adaug:
O matusa de-a mea are o fetita handicapata in urma unui banal vaccin la 6 luni. Cu toate astea, tine la ea ca si la ceilati doi copii. De fiecare data cand cineva a intrebat-o de ce se chinuie si nu a abandonat copilul la o institutie specializata, ea raspunde:
"Dumnezeu ii da fiecaruia atat cat poate duce."
Dincolo de tragismul situatie (de care-as vrea sa fie ferita orice mama pe pamantul asta, desi e imposibil, astfel de lucruri se intampla), concluzia e urmatoarea: asta inseamna sa-ti cunosti pe propriile-ti puteri. Crissandrada, daca tu le cunosti pe ale tale, cu siguranta o sa sti sa iei decizia cea mai buna.
Try